Roverul NASA se plimbă pe suprafața planetei Marte de mai bine de 10 ani, căutând răspunsuri la întrebarea de ce planeta roșie a trecut de la cald și umed la un deșert înghețat. Acesta a descoperit formațiuni stâncoase interesante, a căutat semne de viață și a escaladat Muntele Sharp din centrul craterului Gale.

Dar, în loc să continue să se concentreze pe întinderea roșie aproape nesfârșită de roci și murdărie de sub roțile sale, roverul a început recent să privească în sus.

Pe 2 februarie, Curiosity a observat raze de soare care se întindeau peste orizont și luminau un grup de nori în timp ce soarele apunea pe Marte. Este pentru prima dată când aceste raze, cunoscute sub numele de raze crepusculare, au fost văzute atât de clar pe planeta roșie.

Roverul efectuează o cercetare a norilor crepusculari de pe Marte pentru a da curs observațiilor sale anterioare privind norii care strălucesc noaptea. În 2021, Curiosity a folosit camerele sale de navigație alb-negru pentru a observa structura acestor nori în timp ce se mișcau pe Marte.

Norii oferă o perspectivă mai profundă asupra modelelor și condițiilor meteorologice. Oamenii de știință pot folosi informații despre când și unde se formează norii pe Marte pentru a afla mai multe despre compoziția atmosferică și temperaturile planetei, precum și despre vânt.

Noul studiu, care a demarat în ianuarie și se va încheia la sfârșitul acestei luni, utilizează camera color a roverului situată pe mastul său pentru a observa cum cresc particulele de nori.

Pe Marte, majoritatea norilor sunt făcuți din gheață și plutesc la aproximativ 60 de kilometri deasupra solului. Dar Curiosity a observat nori care ating o altitudine mai mare, așa cum se vede în noua fotografie, ceea ce îi face pe cercetători să creadă că aceștia sunt făcuți din gheață înghețată de dioxid de carbon – sau gheață uscată. Oamenii de știință încă îi studiază pentru a înțelege de ce se întâmplă acest lucru.

Curiosity a capturat o imagine separată a unor nori strălucitori, irizanți, care seamănă cu pene, pe 27 ianuarie.

„Acolo unde vedem irizații, înseamnă că dimensiunile particulelor unui nor sunt identice cu cele ale vecinilor lor din fiecare parte a norului”, a declarat Mark Lemmon, cercetător atmosferic la Space Science Institute din Boulder, Colorado, într-un comunicat. „Privind tranzițiile de culoare, vedem că dimensiunea particulelor se schimbă în tot norul. Acest lucru ne spune despre modul în care evoluează norul și cum particulele sale își schimbă dimensiunea în timp”.