De fermă se ocupă fiul cel mai mare al familiei, Ștefan Plămădială, în vârstă de 27 de ani, cel care și-a dat seama că este pasionat de zootehnie și animale în urmă cu doar trei ani.

Foto: (c) Dorina MATIȘ / AGERPRES

"Familia este din Republica Moldova, părinții mei au venit aici după Revoluție și au lucrat pe brânci să obțină ce au acum. Aici erau doar niște grajduri degradate, însă nu a fost chiar un preț mic, părinții mei au reușit să achiziționeze ferma și eu am decis să o preiau. (...) De crescut vaci ne-am apucat de circa 3 ani. La început am cumpărat 16 vaci, am recondiționat o parte dintr-un grajd și după aceea tot am cumpărat încet, încet, până când am ajuns la 100 de capete. Avem și vaci de lapte, Bălțată și Holstein, iar cele de carne sunt din rasa Aubrac. Deși am dovedit că pot să fac față unei astfel de activități, lipsa mea de experiență în domeniu a cam descurajat finanțatorii. Cred că fiecare învață din greșelile personale în această meserie, mulți spun că există ajutor din partea Uniunii Europene în domeniu, dar pentru tineri, așa cum sunt și eu, finanțatorii nu se avântă să îi ajute. Și eu am câștigat un proiect prin fonduri europene în valoare de 500.000 euro și nu a vrut nicio bancă să mă susțină, a trebuit să îl abandonez. Da, 500.000 de euro. Nu mi-au spus în față, dar lipsa de experiență și vârsta prea mică a fost un dezavantaj în fața lor, fiindcă nu au găsit niciun alt motiv să mă refuze", a declarat Ștefan Plămădială.

În lipsa finanțării din acel proiect european, tânărul fermier a luat câteva credite de la bănci, pe unele le-a achitat, altele sunt încă în derulare, pentru a se dezvolta.

"Mai avem câteva credite și sperăm să ne descurcăm. Lucrăm în jur de 250 hectare de teren agricol, majoritatea suprafeței fiind luată în arendă, avem pășune 50 de hectare, iar terenul fermei este 3,5 hectare. De ce la Toldal? Este o poveste mult prea lungă. Dar voi sintetiza și vă spun că așa s-a ivit oportunitatea să vedem aceste grajduri abandonate. Noi avem o casă într-un sat din apropiere și așa am reușit să le vedem, apoi să le cumpărăm", a spus fermierul.

Deși în familia lui Ștefan Plămădială zootehnia nu este o tradiție, el fiind singurul care are această pasiune, tânărul a reușit totuși să reabiliteze grajdurile și fânarul fermei și să ajungă la peste 100 de capete de bovine într-un timp relativ scurt.

 "Mai am verișori care se ocupă de animale, dar din familia mea sunt singurul care are pasiunea agriculturii și zootehniei. Am decis să ne axăm atât pe rase de lapte, cât și pe cele de carne, cum este Aubrac. Nu este foarte pretențioasă, mănâncă orice, valorifică pășunea foarte bine, este rezistentă și la frig și la cald, furajul nu trebuie să fie o calitate extra, e o rasă rustică și ușor de întreținut. Am început cu 20 de capete, luate de la un fermier din Germania, anul trecut deja aveam 50. Vacile sunt pe pășune, vițeii stau lângă ele tot timpul, până când îi valorificăm", a arătat fermierul.

Marea problemă din zonă este lipsa forței de muncă și, deși ferma este în satul Toldal, niciunul dintre angajați nu este din această localitate.

"Nu prea găsim oameni care să vină să muncească la fermă. Din sat nu avem niciun angajat, oamenii pe care i-am adus sunt din alte sate. Cei mai tineri lucrează în oraș, alții nu vor să muncească la animale, în Toldal e singura fermă, în rest mai sunt două vaci în tot satul, iar lumea nu se mai ocupă cu animalele. Acum la fermă lucrăm cinci oameni, trei ne ocupăm de pământ, unul cu mulsul și o contabilă. Suntem foarte la început, nu demult am terminat fânarul și dorim să construim un grajd modern, pentru a putea folosi utilajele la hrănirea animalelor, să ne modernizăm cât mai mult. Acum, la câte credite am, nu e o afacere foarte profitabilă, însă cred că pe viitor de la 100 de capete în sus va fi profitabilă. În viitorul apropiat spre să ajungem la 400 de capete - așa am proiectat curtea - vaci de lapte, dar mai ales de carne", susține Plămădială.

El crede că tinerii trebuie să aibă un pic de "nebunie" să se apuce de această meserie, fiindcă la o fermă trebuie să fii prezent tot timpul, "gândul tău trebuie să fie mereu aici, animalele trebuie hrănite în fiecare zi, nu este o muncă de 8 ore".

Acesta susține că fără implicarea conducerii primăriei comunei Voivodeni, de care aparține satul Toldal, familia sa nu ar fi putut achiziționa ferma și nici nu ar fi putut funcționa fără utilități.

Primarul comunei Voivodeni, Vasile Boer, a spus că, în fânarul acelei ferme părăsite, oamenii din zonă își depozitau furajele pentru animale până când, din cauza unui incendiu, au rămas doar stâlpii construcției.

"De pe vremea CAP-ului, clădirile au fost lăsate în paragină. Un primar trebuie să fie mulțumit când vine un fermier așa de tânăr și se implică pentru a realiza ceva pentru comunitate, nu numai pentru el a făcut această investiție. E un băiat tânăr, tot respectul pentru el fiindcă trebuie să ai curaj în ziua de astăzi ca să faci față la atâtea animale. Trebuie să ai și un ajutor și mă bucur că părinții sunt alături de el. Aici, în fermă, mai e o clădire, care adăpostea birourile CAP-ului, iar mai sus a fost vechiul fânar, acum reconstruit, fiindcă a fost un incendiu și a distrus tot, au rămas doar stâlpii. Când această familie a decis să facă o investiție aici, oamenii au decis să vândă, nu fără a manifesta reticență, deși este tot în interesul nostru, al comunității să nu mai stea totul în paragină. Fiind singura fermă din Toldal, Primăria Voivodeni a decis să se implice, așa că am făcut o extindere conductei de apă de vreo 100 de metri, plus că am rezolvat infrastructura pentru ca mașinile care transportă laptele să poată veni în zonă", a spus Vasile Boer.

Pentru a facilita accesul locuitorilor din Toldal spre centrul comunei - care înainte parcurgeau mulți kilometri în plus pentru a circula pe asfalt - dar și accesul cisternelor de lapte, primăria a asfaltat drumul comunal DC 154 Voivodeni - Toldal pe o lungime de 6,8 kilometri, în urma unei investiții totale de peste 6 milioane de lei.