Evenimentul se înscrie în seria de manifestări dedicate Zilei Naționale a României, marcând, totodată, și împlinirea a 135 de ani de nașterea lui George Bacovia și 100 de ani de la apariția volumului său de debut - Plumb.

Format la școala simbolismului literar francez, George Bacovia (n.1881 - d.1957)  a fost perceput, la începutul carierei sale, de unii critici literari, inclusiv de Lovinescu, drept un poet minor, a cărui operă nu merită prea mare atenție. Abia după cel de al Doilea Război Mondial, poezia lui a fost receptată la adevărata valoare, fiind pusă în legătură cu suprarealismul, teatrul absurdului, imagismul, dicteul automat, existențialismul, expresionismul și alte curente literare inovatoare, care au aruncat o altfel de lumină asupra liricii bacoviene. Astfel, încetul cu încetul, Bacovia și-a câștigat locul meritat în ierarhia de valori a literaturii române, devenind astăzi - alături de Blaga, Arghezi și Ion Barbu - unul dintre cei mai mari poeți ai liricii noastre din perioada interbelică.

 „Dintre poeții români, Bacovia e - scrie Nicolae Manolescu -  singurul care s-a coborât în Infern. Vedeniile aduse la suprafață sunt, la lumina zilei, stranii și tulburătoare, ca imaginile de la panoramă. Ca prin niște ochene triste, poetul vede corpuri de ceară cu priviri hâde și triste și ciudate păpuși ce scot oftaturi mecanice. Cântarea lui e obsesivă, monotonă, dar uneori auzim adevărate strigăte de teroare. Omul care s-a coborât în Infern și căruia întunericul i-a ars ochii, nu poate fi un disperat oarecare. Vocea se umple de un plâns sfâșietor, ce urcă din străfundul ființei și încearcă să se articuleze."

Alcătuită din 22 de bannere de 0,95 X 2,10 m, urmărind parcursul biografic al poetului, expoziția aduce în atenția publicului o serie de documente și fotografii, poezii reprezentative din opera sa, scrisori, documente de arhivă, facsimile, extrase din presa vremii, aprecieri ale criticilor referitoare la opera și personalitatea lui George Bacovia.