Statul australian New South Wales (NSW) a înregistrat la sfârșitul săptămânii trecute primul caz de variola maimuței din țară, al doilea caz fiind confirmat ulterior în Melbourne, capitala statului Victoria.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a organizat în weekend o ședință pe tema celui mai grav focar de variola maimuței înregistrat vreodată în Europa.

Directoarea Programului de Biosecuritate din cadrul Institutului Kirby al Universității din New South Wales (UNSW), Raina MacIntyre, care a jucat un rol major în lupta împotriva COVID-19 în Australia, a început să informeze publicul și a făcut apel la autoritățile guvernamentale să se pregătească pentru un potențial focar în această țară.

Într-un articol publicat luni pe site-ul UNSW, ea a reiterat faptul că aceste cazuri inițiale nu reprezintă un "motiv de panică", ci un memento pentru persoanele care se întorc de peste mări să "rămână vigilenți".

MacIntyre a spus că, deși varianta variola maimuței pare să aibă o rată de mortalitate similară cu COVID-19, de aproximativ 1%, nu este nici pe departe la fel de contagioasă.

"Este un virus respirator și se poate răspândi și la oameni fără contact, probabil prin aerosoli", a declarat MacIntyre. "Cu toate acestea, de obicei nu se răspândește ușor de la om la om ci, în general, numai prin contact direct. Studiile au constatat că aproximativ 3% dintre contactele unui caz de variola maimuței vor fi infectate", a adăugat ea.

La câteva săptămâni după ce au fost infectate, persoanele pot prezenta simptome, inclusiv febră, dureri de cap, umflarea ganglionilor limfatici, dureri musculare, urmate câteva zile mai târziu de erupție cutanată foarte distinctă sub formă de pustule.

Virusul variolei maimuței a fost identificat pentru prima dată la om în Republica Democrată Congo (RDC) în 1970, însă oamenii de știință nu cunosc deocamdată de ce se răspândește în prezent în afara continentului african.

MacIntyre a declarat că scăderea imunității oferită de vaccinul împotriva variolei, care provine din același virus ce provoacă variola maimuței, administrat în masă înainte ca boala să fie în anii 1970, este probabil un factor cheie.

Un raport din 2018 publicat în jurnalul Emerging Infectious Diseases a estimat că doar 10% din populația Australiei a fost vaccinată împotriva variolei.

MacIntyre a făcut apel la monitorizarea contactelor persoanelor infectate, carantinarea contacților și la vaccinarea persoanelor apropiate cazurilor confirmate și nu a întregii populații, invocând faptul că Australia este puțin probabil să dețină o cantitate mare de vaccinuri împotriva variolei de a doua și a treia generație.

"Având în vedere natura neobișnuită a acestei epidemii, ar fi înțelept să ne asigurăm că avem un stoc de antivirale, suficient din ambele tipuri de vaccinuri", a spus ea.