Tensiunile de la graniță, precum și ultimatul înaintat de Rusia Occidentului au stârnit îngrijorare, pentru că s-a creat impresia că Rusia încearcă să ridice mizele în jocul geopolitic.

Domnule Gerasymchuk, cum ați caracteriza acum situația din Ucraina în contextul amenințărilor de ofensivă din partea Rusiei?

Federația Rusă agresează Ucraina din anul 2014 și agresiunea aceasta este hibridă, fapt deja recunoscut. Și nu este vorba doar despre faptul că  Rusia a anexat ilegal Crimeea și a ocupat o parte a regiunilor Luhansk și Donețk, dar și are numeroase acțiuni hibride în Ucraina. Aici mă refer la tulburarea situației politice în Ucraina, Rusia încearcă inclusiv să prezinte Ucraina ca un stat eșuat în fața partenerilor noștri din Vest. Toate aceste lucruri se întâmplă de 8 ani. Situația s-a acutizat considerabil anul trecut, când Federația Rusă a masat la frontiera cu Ucraina mai multe trupe decât anterior, ceea ce a trezit îngrijorarea Kievului și a partenerilor din Vest. Pe lângă aceasta, Federația Rusă a înaintat SUA un ultimatum prin care cere NATO garanții că nu se va extinde și că Ucraina nu va deveni stat membru al Alianței Nord-Atlantice. Moscova cere Vestului să reducă trupele NATO în Europa. Tensiunile de la graniță, precum și ultimatul înaintat de Rusia au creat un impact mare în mass-media, dar au și stârnit îngrijorarea cetățenilor și politicienilor, pentru că s-a creat impresia că Rusia încearcă să ridice mizele în jocul geopolitic, Rusia amenință cu escaladarea pentru a obține condiții favorabile. Kievul nu se îngrijorează doar pentru riscul de escaladare, pentru că acesta există de mulți ani, dar și pentru că relativ nu demult s-a schimbat puterea în Statele Unite, dar s-a schimbat și conducerea în Germania. Pe de o parte noi avem o agresiune rusă în creștere, iar pe de altă parte vedem o anumită indecizie din partea UE și SUA. Ultimele semnale sunt destul de optimiste, pentru că avem declarația secretarului de stat american Antony Blinken, o declarație destul de dură la adresa Rusiei. Moscova încearcă să reducă acest dialog doar între Rusia și Statele Unite, dar Ucraina vrea ca despre soarta sa să se discute în prezența Kievului. Noi ne investim speranțele nu doar în SUA, dar și în UE.

-Cum se pregătește Ucraina pentru un eventual scenariu de ofensivă, pe lângă faptul că speră că va fi ajutată de partenerii de Vest?

În primul rând, Ucraina încearcă să stabilească relații cu partenerii și nu este vorba doar despre SUA și NATO, dar și despre colaborarea bilaterală cu țările UE, ale Europei de Vest. Avem schimb de specialiști și tehnologii cu Marea Britanie, avem colaborare pe dimensiunea de securitate cu Polonia, cu Lituania. Avem un dialog pe securitate destul de productiv cu România în ultima perioadă.

De asemenea, este destul de semnificativă decizia Ministerului Apărării de la Kiev de înregistrare militară și a femeilor, nu doar a bărbaților. Acest decret a devenit deja public. Astfel, Ucraina arată că în cazul unei invazii masive a Federației Ruse, Ucraina poate conta nu doar pe militarii și soldații în termen, dar și pe o mobilizare populară. Astfel de acțiuni se fac pentru a demonstra cât de mult putem mobiliza societatea și în acest mod potențialul dușman să înțeleagă că în societate există resurse și este gata să se opună. Acesta este un semnal important și pentru Moscova, arătăm că suntem gata să rezistăm, și este un semnal important și pentru partenerii noștri din Vest. Noi demonstrăm astfel că Ucraina nu e Afganistan și dacă partenerii noștri vor decide să nu se implice, oricum rezistența în Ucraina se va păstra la un nivel înalt.

Rusia încearcă mereu să găsească puncte slabe în țările pe care le atacă și le agresează nu doar militar, ci tulburând situația politică și pe cea economică.

-Cum reacționează societatea ucraineană la această agresiune constantă din partea Rusiei?

Există aspecte pozitive și negative în această situație. Partea pozitivă este că o stare prelungită de risc atenuează frica. Această situație s-a reflectat pozitiv asupra atitudinii ucrainenilor în raport cu NATO și UE. Din 2014 a crescut numărul susținătorilor pro-Vest. Dacă până în 2014, majoritatea cetățenilor oscilau între Rusia și Occident, atunci acum alegerea este evidentă. Pe de altă parte, desigur o parte a societății este afectată de sindromul post-traumatic, care se reflectă în special asupra celor care au participat la război. O parte din acești oameni pot fi manipulați și radicalizați și Moscova ar putea să folosească și alimenteze această radicalizare. Rusia mereu încearcă să găsească puncte slabe în țările pe care le atacă și le agresează nu doar militar, ci tulburând situația politică și pe cea economică.

Nici Ucraina, nici Republica Moldova nu au suficiente resurse pentru a influența Moscova. Tot ce putem face este să ne apărăm.

-Vorbim despre scenarii ale Kremlinului asemănătoare în Ucraina, Republica Moldova, când Kremlinul creează și alimentează regimuri separatiste, care se opun autorităților constituționale. Cum am putea să facem față acestor politici ruse?

Nici Ucraina, nici Republica Moldova nu au suficiente resurse pentru a influența Moscova. Nu avem nici resurse economice, nici militare. Tot ce putem face este să ne apărăm și să demonstrăm că suntem gata să ne apărăm, indiferent dacă ne vor ajuta partenerii din Vest. În al doilea rând, și Ucraina și Republica Moldova trebuie să mizeze pe mai multă interacțiune cu UE, iar pentru aceasta trebuie să acordăm mai multe atenție reformelor, astfel încât UE să nu poată spune că nu ne putem integra pentru că nu am făcut progrese. Sunt necesare reforme în sistemul judiciar, în lupta cu corupția. Trebuie să fim gata să ne apărăm și să ne reformăm țările și ar fi bine să vorbim împreună. Adică Republica Moldova, Ucraina și Georgia - trei țări care au suferit din cauza dorinței lor de a ieși din colivia URSS și de a se coopera și integra în UE.

Nu trebuie să excludem diversiunile care s-ar putea face de către trupele din regiunea transnistreană alături de curatorii lor ruși.

-În Republica Moldova avem dislocate trupe ruse în regiunea transnistreană. Ar putea fi folosite acestea în cazul unei noi agresiuni ruse în Ucraina?

Vorbind despre trupele ruse pe teritoriul regiunii transnistrene nu este un secret că așa-numitele trupe de pacificatori și așa-zisă armată din regiune au exerciții comune, ceea ce creează premise ca să le considerăm drept un anumit pericol. În același timp, aceste trupe nu sunt suficiente pentru o operațiune în sud-vestul Ucrainei. După câte știu, specialiștii noștri militari nu iau în calcul asta ca un risc direct de ofensivă militară din regiunea transnistreană. Însă nu trebuie să excludem diversiunile de acolo, care se vor face de către trupele din regiunea transnistreană alături de curatorii lor ruși din regiune.