Cât de corupt trebuie să fie un politician pentru a putea fi considerat infractor? În cazul României răspunsul este destul de clar: 200.000 de euro.

Conform unui proiect de lege adoptat de camera inferioară a parlamentului luna aceasta, abuzul în serviciu nu mai este considerat delict penal dacă sumele implicate nu depășesc 200.000 de euro. Într-una dintre cele mai sărace și mai corupte țări ale UE, acolo unde salariul mediu lunar este mai mic de 500 de euro (net), această lege a fost picătura care a umplut paharul, scrie EURACTIV .

Aproape jumătate de milion de oameni, atât în capitală cât și în alte orașe, au înfruntat gerul iernii pentru a protesta contra propunerilor despre care opozanții afirmă că pot periclita statul de drept al României și i-ar putea demantela democrația. Nu este pentru prima dată când românii ies în stradă pentru a-și exprima indignarea față de modul în care politicienii își folosesc puterea cu rea credință.

În ultimii doi ani țara a fost zguduită de mai multe proteste masive anticorupție, care au dus la victorii temporare sau efemere ale protestatarilor. În realitate, în ciuda protestelor, aceste legi care încearcă să amendeze codul penal pentru a-i ajuta pe politicienii corupți să scape de justiție au fost revizuite ușor și apoi propuse din nou, provocându-le iarna aceasta protestatarilor senzații de déjà-vu.

Trist este că, din perspectivă globală și istorică, traiectoria României nu constituie o excepție. Datele din noii Indici GSoD [„Starea Globală a Democrației”] realizați de International IDEA [„Institutul Internațional pentru Democrație și Asistență Electorală”, organizație interguvernamentală cu sediul în Suedia - n.trad.], care acoperă 155 de țări în intervalul 1975-2015, arată că reducerea nivelului corupției s-a dovedit a fi cea mai dificilă sarcină a democrațiilor din întreaga lume.

Mai mult, indicii arată că, deși majoritatea altor aspecte democratice, precum guvernarea reprezentativă, drepturile fundamentale și implicarea participativă, s-au îmbunătățit în ultimii 40 de ani, nivelurile corupției au rămas aceleași din 1975, în ciuda numeroaselor acțiuni menite să limiteze această evoluție. Implementarea domniei legii în administrația publică tinde să fie un lucru dificil de schimbat, deopotrivă pe termen scurt și mediu.

Acest fapt poate explica parțial lipsa de satisfacție referitoare la democrație, apărută în multe democrații electorate după 1975 (sursa: International IDEA, The Global State of Democracy, 2017).

Scandalurile de corupție afectează percepțiile despre democrație. Ele îi determină pe cetățeni să-și piardă încrederea în partide politice, politicieni și instituții și inspiră proteste și o indignare profundă. În plus, corupția persistentă subminează integritatea sistemului politic prin aceea că îl face vulnerabil la capturarea de către alternativele ce oferă așa-zișii „bani mari” [„big money”, aici, grupuri de interese economice care cumpără influență politică - n.trad.].

Acest fapt întărește și mai mult percepția politicii ca o metodă de înavuțire a elitei actuale, lăsând și mai mulți oameni pradă unor sentimente de disperare, deziluzie și dezamăgire.

„Big money” conferă totodată și un avantaj disproporționat unui grup select restrâns, subminează oferirea eficientă a serviciilor publice și creează un teren de joc inegal, mai cu seamă pentru femei și grupuri marginalizate. Atunci când este necesar să ai mari conturi bancare pentru a participa la alegeri sau pentru a ocupa funcții importante într-un partid, sistemul va lucru spre beneficiul elitei existente, lărgind, în consecință, falia dintre ales și alegător.

Iar atunci când cei aflați la putere propun legi noi pentru a-și proteja și mai bine modul lor de viață, nu numai încrederea este pierdută, ci și speranța - speranța că un sistem democratic poate constitui o garanție contra corupției și abuzului de putere. Mai mult, actualele măsuri vizând combaterea acestor probleme lasă adesea de dorit, întrucât au o acoperire limitată, iar instituțiile care ar trebui să le aplice sunt și ele limitate prin constrângeri, în vreme ce partidele politice nu se prea confruntă cu perspectiva de a fi trase la răspundere.

Așadar, de ce este nevoie pentru a se reduce corupția, a se restabili încrederea și a se proteja democrația? În loc de a mări permanent numărul mecanismelor, actorilor și restricțiilor legale menite a diminua corupția, ar trebui luată în calcul o abordare mai largă, holistică, una care să se concentreze pe soluțiile cele mai eficiente.

Integritatea vieții politice democratice ar trebui să fie protejată permanent, pe parcursul întregului ciclu politic. Acest lucru presupune mecanisme de competiție politică acordând prioritate vulnerabilităților funcționarului public la corupție, cum ar fi conflict de interese, lobby, reglementări privind secretul bancar și fiscal, imunitate parlamentară, măsuri de protecție pentru avertizorii de integritate și pentru libertatea presei.

Abordarea mai holistică ar trebui să includă o combinație de mecanisme anticorupție îmbunătățite, noi instrumente de supraveghere controlate de o diversitate de actori sociali și politici și îmbunătățirea legislației privind partidele politice.

În plus, îmbunătățirea sistemelor anti-spălare de bani, o societate civilă vibrantă, o presă efectiv capabilă să funcționeze ca un câine de pază și acțiuni de strângere de fonduri în masă prin care să se strângă mici donații de la numeroși oameni ca o contrapondere la „big money”, ar putea fi toate măsuri eficiente.

În Europa, a devenit din ce în ce mai evident că nivelurile corupției ar trebui să joace un rol mai important atât în perioadele pre-accedere cât și post-accedere în UE. Actualele eforturi de desemnare a reformelor anticorupție în Balcanii Occidentali drept condiție crucială pentru accederea în UE sunt un bun exemplu, însă ar trebui adoptate cerințe similare și pentru state care deja sunt membri UE.

Nivelurile corupției ar putea, de exemplu, să condiționeze accesul sau eligibilitatea membrilor UE la fonduri și burse UE. Evaluările realizate de GRECO [„Grupul Statelor Împotriva Corupției”, organ al Consiliului Europei - n.trad.] ar putea servi drept reper de monitorizare în această privință, cum de asemenea pot servi și măsurătorile corupției realizate de indici precum Indicii GSoD.

Parlamentul European poate sprijini parlamentele naționale pentru a-și îmbunătăți capacitea lor de supraveghere a cheltuielilor statului, de exemplu prin schimburi de experiență între parlamentari și construcția de capacități între parlamentele naționale. Mai mult, Comisia Europeană, statele membre și organizațiile internaționale pot continua să sprijine inițiative și organizații independente care urmăresc să reducă oportunitățile pentru corupție, să mărească transparența și să dezvăluie delapidările de fonduri.

Combaterea corupției nu se poate realiza rapid și nici nu există vreun leac universal pentru ea. Totuși, prin combinarea celor mai eficiente tratamente, există acum mai multă speranță decât oricând că răspândirea endemică a corupției poate fi îngrădită și, într-un final, redusă.

Articol de Adina Turk (responsabilă de programe la Institutul Internațional pentru Democrație și Asistență Electorală)

Traducere: Andrei Suba

Sursa: Rador