Vorbind despre solidaritatea socială, analistul politic a asemuit-o cu viața în cadrul unei familii, unde membrii acesteia pot avea diferite preferințe, inclusiv politice, ceea ce însă nu-i împiedică să comunice, să treacă peste barierele care-i fac deosebiți, să se perceapă ca un tot întreg, să se ajute. „Asta trebuie s-o facem și la nivel de societate. Dacă nu ne iese, înseamnă că nu suntem o societate. Suntem o adunătură de indivizi, care se întâmplă să împartă același spațiu geografic în aceleași circumstanțe istorice. În acest caz suntem vulnerabili, putem fi divizați și putem fi cuceriți – nu neapărat militar – economic, ideologic, propagandistic”.

Eugen Muravschi consideră că toleranță, ca parte componentă a solidarității naționale, adesea nu este acceptată în societate, e asociată cu gen de extremism de stânga și e caricaturizată. „Dar anume toleranța ne permite nouă să trăim împreună - și cei care vor unirea cu România, aderarea la Uniunea Europeană, dar și cei care consideră că Uniunea Europeană este expresia degrădării... Și dacă eu pot să-i vorbesc unei vânzătoare în română și ea să-mi răspundă în rusă, fără ca aceasta să producă vreun deranj...Dar mi-amintesc că în anul 2000 la Chișinău era cu totul altă situație: tensiunile lingvistice și etnice erau mult mai mari”.

Apreciind starea de spirit a societății moldovenești, analistul politic consideră că lucrurile sunt pe făgaș bun. „Poate, ne mișcăm prea încet, dar mergem în direcția potrivită. Constatăm că așa chestiuni ca etnia și limba contează mai puțin, iar politicienii care încearcă la alegeri să exploreze aceste subiecte, nu iau voturi cu trucurile care au mers atâția ani. Dar și oamenii dominați de propaganda rusă despre război – din cauza eșecurilor privind securitatea informațională - acceptă în casele lor refugiați din Ucraina. În viața reală, în relațiile interumane se manifestă un comportament solidar”.

Vorbitorul crede că pentru a fi cu-adevărat europeni, trebuie să acceptăm toleranța la nivel națonal, civic. „Toți suntem aceeași țară, toți trăim aici. Trebuie să ne înțelem indiferent de opiniile politice și să acceptăm că niciodată nu vom obține o uniformitate în gândire politică și în preferințele politice ale cetățenilor. Tot așa cum familia îi vine în ajutor celui care intră într-un anumit impas, în datorii, dependență, tot așa trebuie să venim în ajutorul grupurilor etnice, lingvistice devenite captive a propagandei ruse: să le apărăm, să comunicăm, să oferim alternative – mai mult decât să-i condamnăm”, a conchis analistul.

Dezbaterea publică la tema „Despre starea de spirit a națiunii în stare de urgență și în stare de război”, organizată de IPN, a fost ediția a 233-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.