EUalegROmania! Praid, în inima Ținutului Sării
-
05 Decembrie 2014 18:41
Pregătiți pentru o coborâre în adâncul Pământului, către „orizonturi”? Vom încerca astăzi și sarea cu degetul și testăm salinitatea ștrandului de la Praid, inaugurat în această vară.
Comuna Praid este poarta de intrare în județul Harghita, pe DN 13A, dacă vă îndreptați dinspre Sovata, jud.Mureș, o altă stațiune balneoclimaterică foarte căutată pentru tratament și odihnă. În mijlocul comunei Praid, veți găsi o intersecție din care drumul o ia la stânga spre Gheorgheni, pe DN 13B, și la dreapta către Corund – Odorheiu Secuiesc – Miercurea Ciuc, continuând pe DN 13A.
Praidul este atestat din anul 1564, iar numele său vine din cuvântul maghiar „paraj” , însemnând pășune mică cu iarbă.
În 1659 se vorbește pentru prima dată de „Zona ocnelor de sare” sau „Ținutul Sării”, ținut care include Sovata, Ilieși, Praid, cele două Ocne, de Sus și de Jos, Sărățeni, Atia, Șiclod, Solocma și Corund.
Aici se găsește unul din cele mai mari zăcăminte de sare din Europa, cu rădăcini la 2,7 km adâncime. Sarea din zăcământul Praid cuprinde cantități exploatabile pe sute de ani și constituie una din comorile de neprețuit ale Ardealului, spun cunoscătorii.
Este prima inscripție pe care o veți întâlni la intrarea în mina de sare de la Praid. Este salutul tradițional al minerilor, pe care ni-l însușim măcar cât va dura călătoria noastră sub Pământ, spre „orizonturi”…
Judecând după mulțimea care așteaptă autobuzele, putem spune că a trecut perioada de criză. Iar dacă aplecăm urechea și la ce spune directorul Salinei Praid, Seprődi Zoltán, anul acesta sunt cu 10 la sută mai mulți vizitatori ca anul trecut, dar recordul a fost atins într-o zi de august 2012, însemnând 6500 de vizitatori într-o singură zi.
Acum sunt cam 5000 de vizitatori într-o zi. De departe, cel mai bun an a fost 2009, când s-au înregistrat 460 de mii de intrări.
Ce trebuie să știți este că veți călători mai bine de un kilometru cu un autobuz, că lumina artificială va lua locul luminii naturale, și că pe măsură ce te îndepărtezi de gura de intrare, mirosul de sare va fi mai consistent. Ba chiar și gustul sării se va insinua ușor.
Vă lasă autobuzul în “stație”, dar mai aveți de coborât vreo 300 de trepte, destul de abrupte. Uimirea este pe măsura dimensiunilor sălii care vi se deschide în fața ochilor, la 120 de metri adâncime: ați ajuns în baza de agrement, amenajată la “Orizontul 50″, cu o lățime de 20 de metri și o înălțime de 14 metri, foarte lungă și cu un aer puternic ionizat, eficient în tratarea afecțiunilor respiratorii.
Veți dori o haină în plus, pentru că acolo jos sunt, în mod constant, 16 grade Celsius. Umiditatea este mai scăzută iar presiunea mai mare decât la suprafață.
Indiferent că sunteți aici pentru tratament sau pentru relaxare, aveți parte de confortul unui mic orășel.
Sistem de iluminat, chiar și wireless și televiziune, spații de creație, cafenea, cinema 3D și o farmacie naturistă, cum altfel?!, multe terenuri de joacă pentru copii, pline de veselie, mai nou și un parc de aventură, cu tot cu tiroliană.
Din 1993, există aici și o capelă ecumenică, unde slujesc preoți ortodocși, catolici și reformați.
În anul 1762.
Atunci a început mineritul subteran propriu-zis la Praid, sub conducerea inginerului de mine austriac Johann Frendl. A fost deschisă mina Iosif sau ocna „clopot“. Sarea extrasă, legată în piei de bivoli, a fost trasă la suprafață cu ajutorul crivacului, acționat cu patru perechi de cai. Extragerea sistematică a sării a început în anul 1787, când salina din Praid a trecut în proprietatea vistieriei de la Viena.
Tehnica mineritului din salinele din Transilvania și Maramureș a fost restructurată după Primul Război Mondial de către administrația română de stat, iar în 1945 a fost introdusă metoda de exploatare prin împușcare.