Atunci sculptorul a primit, cu mare bucurie,comanda din partea Ligii femeilor gorjene de a realiza un monument dedicat eroilor care au căzut în primul război mondial, în special eroilor gorjeni, care au apărat orașul Târgu-Jiu.  Mai ales că își dorea de mult să realizeze ceva monumental în țară.A prezentat o schiță Ligii femeilor gorjene, ce reprezenta un stâlp de pridvor țărănesc pe locul vechiului Târg al fânului.

Acesta a fost începutul.

A proiectat și a construit Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu- Jiu, cunoscut și sub numele de Ansamblul monumental „Calea Eroilor”.

Așa s-au născut Coloana fără sfârșit, Masa tăcerii, Poarta sărutului,Aleea scaunelor.

Coloana fără sfârșit a fost de fapt Coloana recunoștinței fără sfârșit sau Coloana infinită, Poarta sărutului era Portalul din piatră, un fel de arc de triumf.

Artistul nu a vrut sa dea niște rețete de interpretare a operelor sale, spunând “Priviți lucrările mele pâna le veți vedea!”

Cele patru componente sculpturale — Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit — sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de 1275 m.
Masa tăcerii, lucrată în calcar, reprezintă masa dinaintea confruntării cu bătălia la care urmează să participe combatanții, iarTimpul este dispus în clepsidrele-scaune care-l măsoară.

Aleea scaunelor este compusă din două bănci de piatră și  scaune din piatră, dispuse de o parte și de alta a aleii în grupuri de câte trei.

Poarta sărutului, construită din travertin, este poarta prin care se face trecerea spre o altă viață. Motivul sărutului, prezent pe stâlpii porții, ar putea fi interpretat și ca ochii care privesc spre interior.

Coloana fără sfârșit, sau a „sacrificiului infinit”este considerată punctul de vârf al artei moderne. Înaltă de 29,33 m, este constituită din 16 module romboidale din fontă.