Înainte de primul război monidal, în Rusia se arunca în ochi contrastul dintre sărăcia profundă a țăranilor, care periodic îndurau foame și bogații care vindeau pâinea cultivată de ei, pentru a-și procura obiecte de lux. Această situație este asemănătoare cu cea din ziua de azi, notează A. Petrencu care face trimitere la cartea despre care ne vorbește:

“O revoluție cum a fost cea din Rusia, nu are loc la comandă! Este nevoie de niște cauze interne profunde. Istoricul Oleg Sein face o analiză destul de critică la adresa Rusiei țariste și atrage atenția la sărăcia din acest stat. Fiind o țară agrară, cu peste 80 de procente din populație care locuia la țară, relațiile dintre proprietari și cei care prelucrau pământul erau foarte tensionate. Astfel, Rusia exporta grâu, fiind pe unul din locurile de frunte din lume, chiar dacă o mare parte din țărani îndura foame...Aceste milioane de țărani, fiind mobilizați în război, au învățat să omoare. În 1917 a început revenirea acestor țărani, care au luat cu ei armele, dar și experiența dură a violenței, au urmat evenimentele sângeroase ale revoluției și războiului civil”, menționează istoricul Petrencu.

Istoricul mai invocă și alte date, prezentate de Oleg Șein în cartea sa, cum ar fi sărăcia oamenilor simpli din Rusia de astăzi, raportată la bogăția un număr record de miliardari, care dețin mai mult de 80 de procente din tot venitul imensei țări. „Atunci când s-a destrămat Uniunea Sovietică, aceste companii mari de export de gaze și petrol, erau ale statului. Atunci directorii le-au privatizat, au organizat fel de fel de societăți pe acțiuni și au devenit proprietari”, spune A. Petrencu.

Autorul cărții, fiind deputat, aduce multe date verificate, în care remarcă discordanța dintre cheltuielile imense pentru militarizare, serviciile secrete, comparativ cu cele incomparabil mai mici oferite domeniului sănătății, educației, etc.

Anatol Petrencu recomandă această carte spre lectură atât alegătorilor, cât și politicenilor din Republica Molodva, care se orientează spre această țară ca partener politic, invocând argumentul că“o țară încolțită din toate părțile, datoriă politicii sale agresive față de Ucraina și alte state, nu poate avea succes”.