Comemorarea eroilor căzuți pe frontul de la Nistru, din 1992, a început cu depuneri de flori la monumentul domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt. Ulterior, militarii și combatanții au mers într-un marș al Memoriei spre Complexul memorial „Eternitate”.

Studenții Academiei de Poliție „Ștefan cel Mare” și ai Academiei Militare „Alexandru cel Bun” au ținut în mâini, pe toată durata ceremoniei și a marșului, fotografiile combatanților care nu s-au mai întors de la război. „Eu am luptat pe platoul de la Coșnița, în compania de geniști. Misiunea noastră era de a mina câmpurile care erau principale, mai periculoase ca să nu înainteze tancurile și cazacii. Complicat e puțin spus, era strașnic. Până atunci numai prin filme am văzut ce e războiul, deasupra zburau obuzele”, își amintește emoționat combatantul Iurie Bostan.

„Am ajuns pe front pe 6 martie, în 1992. Activam în organele Ministerului de Interne și am fost încadrat în lupte din partea Ministerului. Am fost chemați la departament, ni s-a zis că trebuie să mergem în deplasare în raioanele de Est ale Republicii Moldova. Am fost la platoul Cocieri. În primele zile clar că e strașnic, apoi...Am fost rănit, într-un schimb de focuri la Roghi. A fost nevoie de vreo doi ani să mă reabilitez, eram într-un scaun cu rotile, acum iată că sunt pe propriile picioare”, a mărturisit Valeriu Coadă.

„Era frig ca acum. Ne-am dus pe câmpul liber. Stăteam câte-o săptămână în tranșee. Dar am apărat integritatea Republicii Moldova, ca nepoții și copii noștri să trăiască bine și să nu știe ce înseamnă războiul. Soția mea e din Transnistria, Camenca și eu stăteam în partea asta de tranșee, iar cumnații mei în cealaltă parte. Și mi-a murit socrul, când m-am dus acolo la înmormântare mai nu m-au bătut și preotul era cât pe ce să sară la bătaie, că sunt român și așa mai departe”, spune Nicolae Zaghirnea.

Tot astăzi, câțiva membri a unor organizații unioniste din R. Moldova au organizat un protest în fața ambasadei Rusiei la Chișinău, prin care au cerut retragerea armatei ruse din stânga Nistrului. Protestatarii au adus în fața Ambasadei ruse și câteva cruci cu portretele eroilor căzuți în luptă. Aceștia au scandat „Armată rusă afară!” și au venit cu îndemnul că nu trebuie să-i uităm pe oamenii care au luptat acolo și să-i comemorăm în fiecare an. „Pentru ruși asta e doar geo-politică, dar pentru noi este Patria”, a afirmat unul dintre protestatari.

Războiul de pe Nistru s-a încheiat oficial pe 21 iulie 1992 când președintele Rusiei, Boris Elțin, și președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, au semnat la Moscova acordul de încetare a focului. Armata rusă nu s-a retras din stânga Nistrului, nici până astăzi, așa cum urma să o facă potrivit angajamentelor asumate la Summit-ul de la Istanbul, în 1999.

La acțiunile militare din 1992 au luat parte aproximativ 30 de mii de persoane. Aproape 300 dintre acestea au căzut pe câmpul de luptă.