De asemenea, profesorii nu le predau acestor copii lecțiile în limbajul mimico-gestual, ci vorbind. Din aceste cauze, elevii nu au acces deplin la informare și educație. De această părere este prim-vicepreședinta Asociației Surzilor din Republica Moldova, Natalia Babici. Solicitată de IPN, Natalia Babici a declarat că, de multe ori, copiii cu asemenea deficiențe inventează un limbaj propriu pentru a reuși să comunice între ei.

Natalia Babici consideră că în societatea din Republica Moldova există un mit precum că persoanele care suferă de deficiențe de auz sunt agramate. De fapt, susține prim-vicepreședinta asociației, nivelul de pregătire destul de slab al acestor copii se trage din instituțiile în care aceștia învață. Natalia Babici afirmă că profesorii de multe ori predau orele arătându-le imaginile din manuale și scriind pe tablă, dar fără a a utiliza limbajul mimico-gestual.

Potrivit ei, unii dintre acești copii pot citi pe buze cele rostite de profesor, însă nu toate persoanele cu dizabilități auditive cunosc această modalitate de comunicare. Mai mult, informația nu poate fi citită de pe buzele oricui. Natalia Babici susține că dacă persoana posedă capacitatea de a citi pe buze, totuși aceasta își poate concentra vederea maximum pentru o oră pentru a urmări mimica facială a unui vorbitor.

Pentru ca elevii acestor instituții să poată beneficia de dreptul deplin la educație, Natalia Babici consideră că Ministerul Educației ar trebui să se implice în instruirea unor specialiști în limbajul semnelor. Ulterior, aceștia ar urma să-i instruiască și pe elevii cu deficiențe auditive. La fel, Natalia Babici e de părere că în școlile speciale trebuie incluse cel puțin două ore pe săptămână pentru studierea limbajului mimico-gestual.

În Republica Moldova există două grădinițe, trei gimnazii și o școală profesională destinate copiilor cu dizabilități auditive.