Proiectat la inițiativa lui Ferdinand de Lesseps, antreprenor și diplomat francez, proiectul colosal care a vizat legarea Mării Roșii de Marea Mediterană a necesitat zece ani de lucrări (1859-1869), la care au participat un milion de egipteni, potrivit autorităților țării. Zeci de mii dintre ei au murit în timpul acestui proiect titanic, apreciază specialiștii.

Având o lungime de 164 km, Canalul Suez nu este ''apanajul unei națiuni: el își datorează nașterea și aparține unei aspirații a umanității'', afirma în 1864 Ferdinand de Lesseps, la aproximativ 4.000 de ani după primele proiecte de canal ale Faraonilor.

Legătură maritimă între Europa și Asia, această rută a făcut posibilă evitarea necesității de a ocoli un alt continent - Africa - prin Capul Bunei Speranțe și a cunoscut, de asemenea, mai multe războaie și ani de inactivitate.

Această istorie a fost marcată în special de anul 1956: la 26 iulie, Gamal Abdel Nasser, abia ales președinte, a naționalizat Canalul Suez.

Anunțul său a fost preludiul unei crize internaționale. Trei luni mai târziu, Israelul apoi Franța și Marea Britanie (două țări care dețin aproape jumătate din societatea care administrează canalul) au atacat Egiptul.

Linie de front în timpul războaielor israeliano-arabe din 1967 și 1973, Canalul Suez a fost afectat și închis de mai multe ori, apoi deminat și reabilitat.

Astăzi, calea navigabilă, transformată și extinsă continuu pentru a primi nave din ce în ce mai mari, canalul reprezintă un obiectiv economic major - producând venituri de câteva miliarde de dolari în fiecare an - prin care trece aproximativ 10% din comerțul maritim internațional.

Situat la marginea Sinaiului, canalul este ultrasecurizat, sub controlul armatei egiptene, care luptă din 2013 împotriva unei insurecții jihadiste în nordul acestei peninsule.

Într-un interviu acordat AFP, amiralul Ossama Rabie, președinte al Autorității egiptene a Canalului Suez (SCA), a declarat că acest canal, care leagă Marea Mediterană de Marea Roșie, ''a devenit esențial pentru Egipt și alte țări''.

Dacă a recunoscut faptul că diplomatul francez Ferdinand de Lesseps ''a avut meritul de a propune ideea'' săpării canalului, președintele SCA a dat asigurări că ''geniul'' poporului egiptean a dat viață proiectului.

"Un sfert dintre egipteni au participat atunci la săpături, aproximativ un milion de cetățeni dintr-o populație de 4,5 milioane la acea vreme", a apreciat amiralul.

Potrivit acestuia, ''între 100.000 și 120.000 de egipteni au murit acolo'', în special victime ale epidemiilor, estimări contestate de experți care subliniază că rata mortalității, slab documentată, este greu de evaluat.

Săparea canalului, ''cu instrumente rudimentare'', a fost un ''miracol'', a apreciat responsabilul egiptean.

Amiralul a insistat asupra săpării în 2014-2015 a ''noului Canal Suez'', un tronson paralel săpat la insistențele actualului președinte egiptean Abdel Fattah al-Sissi.

Potrivit acestuia, egiptenii au ''participat cu 64 de miliarde de lire egiptene (3,5 miliarde de euro) în termen de opt zile'' la finanțarea acestui proiect.

Timpul de tranzit a scăzut de la 22 la 11 ore, crescând numărul de nave pe zi, de la 60 la 65 în medie, față de 40 până la 45 anterior.

Acest proiect vizează mai ales să răspundă dimensiunilor gigantice ale navelor actuale și tonajelor actuale ale acestora în continuă creștere.

Autoritățile au promis de asemenea să dezvolte Peninsula Sinai, din care o parte se învecinează cu partea de est a canalului Suez.

Pentru aceasta, a afirmat Rabie, autoritățile au săpat șase tuneluri pe sub canal pentru a ameliora traficul spre și dinspre Sinai.

''Acum, accesul este ușor pentru oameni, inclusiv pentru investitori'', a spus el.

În plus, cu Zona Economică a Canalului Suez (Zona SC) în special, statul egiptean dorește ca împrejurimile căii navigabile să nu fie doar o zonă de tranzit, ci una de dezvoltare economică.

"Există multe proiecte de-a lungul malurilor râurilor", a menționat amiralul, citând zone de aprovizionare a navelor, fabrici farmaceutice sau uzine de asamblare a mașinilor. 

Sursa:Agerpres