De asemenea, se propune stabilirea unui termen alternativ de până la 30 zile pentru unele situații, comparativ cu cel de 14 zile prevăzut în prezent, pentru repararea sau preschimbarea produsului de către vânzător. În cazul produsului neconform, perioada de timp pentru repararea sau preschimbarea produsului trebuie să fie adecvată, reală și suficientă. Deseori vânzătorul recunoscând viciul produsului și fiind de acord să efectueze reparația acestuia, se ciocnește cu problema respectării termenului de 14 zile impus de lege, SCRIE

O altă noutate este abrogarea dreptului consumatorului de returna bunul în primele șase luni de la procurare, indiferent dacă neconformitatea este minoră sau dacă există posibilitatea reparației sau preschimbării bunului. Autori documentului spun că norma conform căreia consumatorul la orice defect apărut în primele șase luni de utilizare a bunului, poate opta pentru returnare (cu restituirea banilor) a fost exclusă și din cadrul normativ UE, fiind un impediment pentru lupta cu consumerismul, o normă inechitabilă pentru vânzător și o sursă de abuz din partea consumatorilor.

În același timp, se propune includerea prevederilor care aduc claritate în distincția dintre categoriile de bunuri care sunt ”de folosință îndelungată” sau nu. Această distincție are importanță practică odată ce în funcție de categorie, bunul primește garanție legală de doi ani sau doar de 30 de zile. Autorii proiectului spun că din cauza lipsei de claritate pentru diverse categorii de bunuri se iscă periodic dispute între vânzători și consumatori, numărul cărora poate scădea dacă legea va identifica mai clar în baza căror criterii se identifică bunurile care nu sunt de folosință îndelungată.

Prin proiect se mai dorește majorarea spectrului de entități care au dreptul să efectueze expertiza tehnică a neconformității bunului și stabilirea dacă aceasta a apărut din vina consumatorului sau producătorului. În prezent legea impune ca deficiențele apărute (și vina consumatorului la acestea) să fie dovedite prin expertiză tehnică efectuată de o terță parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legea. Astfel de entități sunt foarte puține și nu au competență pentru toate domeniile, fiind uneori imposibil de a efectua expertiza în cauză. Se propune ca de rând cu acestea, în unele condiții, să poată efectua expertiza tehnică și întreprinderi specializate și autorizate de producător, în deservirea tehnică și reparația produselor respective.