„Însăși prezența misiunii de pacificare este un element de control de facto al Federației Ruse în raport cu regiunea transnistreană. Când spun asta fac referire la constatările Curții Europene pentru Drepturile Omului, care a constat că sub aspect de jurisdicție Federația Rusă controlează de fapt regiunea transnistreană prin intermediul a câțiva piloni: suportul economic – regiunea transnistreană supraviețuiește datorită gazului rusesc și altor plăți făcute direct sau indirect; suportul politic și suportul militar. Când vorbim de suportul militar avem în vedere, și Curtea Europeană a subliniat, inclusiv elementul de pacificatori prezent în regiunea transnistreană și care de fapt tot timpul a fortificat și a menținut regimul separatist și această administrație. Dacă nu ar exista acești piloni, acest conflict artificial creat de Federația Rusă în 1992, de fapt poate să fie soluționat foarte repede. Această misiune de pacificare reprezintă unul din pilonii așa-numitei statalități din regiunea transnistreană”, a spus Vieru.

Misiunea din zona de securitate nu poate fi numită de pacificare pentru că nu întrunește criteriile unii misiuni de pacificare și a fost impusă R. Moldova de un stat care ne-a agresat, și care este Federația Rusă, a subliniat Vadim Vieru. El a explicat că nu sunt respectate principiile și standardele internaționale, cum ar fi: respectarea suveranității și integrității teritoriale, imparțialitatea, caracterul multinațional, transparența.

„Faptul că această misiune este numită de pacificare, este și greșeala noastră, a autorităților R. Moldova, deoarece conform principiilor și standardelor internaționale, inclusiv OSCE, sunt opt criterii,  aceasta misiune nici pe departe nu poate fi calificată ca misiune de pacificare, pentru că  elementar nu sunt întrunite criteriile”, a menționat avocatul.

De asemenea, această misiune de pacificare nu are un mandat concret, limitat în timp, și nu există un plan de retragere a acesteia, a subliniat expertul Promo Lex, avocatul Vadim Vieru:

„Mandatul acestei misiuni de pacificare n-a fost niciodată stabilit clar și cât va dura în timp. Unii politicieni și experți transmiteau anumite mesaje, esența lor fiind că această misiune de pacificare ar putea să dureze cât va exista R. Moldova. Acesta cred că este și obiectivul setat de Federația Rusă, dar nu este spus oficial. Această misiune de pacificare nu are un mandat concret și nu a fost setat chiar dacă a fost cerut de R. Moldova. Este foarte multă ceață. Este clar că o misiune de pacificare trebuie să fie limitată în timp și nu trebuie să existe permanent, noi o avem deja de 30 de ani...

Un plan de retragere a acestei misiuni nu există – când o să se ducă, cum o să plece și pe unde. Sperăm că situația regională o să catalizeze un plan de retragere a acestei misiuni.

Acele opt principii și alte standarde internaționale nu sunt întrunite, și în acest caz nu putem vorbi că este o misiune de pacificare. Partea proastă e că noi am cedat foarte ușor și am început să numim această misiune de pacificare, pe acești militari ruși să-i numim pacificatori... Este o retorică din 1992, impusă de Federația Rusă, și rolul politicienilor este să explice că aceasta nu este o misiune de pacificare”, a declarat Vadim Vieru.

Vadim Vieru atenționează că prin această metodă Federația Rusă își păstrează influența în diverse regiuni, precum R. Moldova, Georgia, Armenia:

„Este de fapt o metodă clasică a Rusiei, verificată în timp, de a-și păstra influența în anumite regiuni prin injectarea acestor pacificatori, care vin, dar nu se știe pe cât timp. În Georgia, la fel, Federația Rusă are calitate de agresor și atunci când peste noapte din agresor te transformi din pacificator, atunci aceasta trebuie să pună semne de întrebare la comunitatea internațională, pentru că acestea sunt precedente, iar în dreptul internațional precedentul are o valoare importată, iar acestea sunt precedente negative”, a punctat acesta.