„Vasilii Iakovlev, părintele juridic al rmn, mi-a trimis o scrisoare în 1996, era deja singur, în persecutare, în cabinetul lui, ne ocupase Universitatea din Tiraspol, deci el era dușmanul de sânge. În scrisoarea aceea așa și îmi spune că: „eu știu că noi suntem dușmani politici, dar îți scriu pentru ca omenirea să înțeleagă ce pericol, nu numai pentru R. Moldova, vine din această regiune”. Practic, el spune că războiul a pornit pentru munițiile Armatei a 14-a. El spune că la acel moment munițiile apreciate de generalul Lebedi, fost comandant al Armatei a 14-a, constituiau aproape 8 miliarde de dolari. Erau munițiile Direcției Sud, Districtului militar Odessa, a Armatei Sovietice. Evident că aici s-a băgat foarte mult, pentru ceea ce își propuneau în Europa, să mențină Germania, Cehoslovacia, să mențină Bulgaria…Iată pentru aceasta erau aici zăcăminte militare foarte mari, muniții. Sub pretextul că moldovenii atacă rusofonimea și în special familiile ofițerilor ruși, sovietici pe atunci, Lebedi așa și spune că a venit cu misiunea de a ajuta la evacuarea familiilor ofițerilor ruși care sunt atacați de naționaliști, el spunea că, atunci când a venit aici, a raportat Moscovei că își pot întări aici pozițiile serios și pentru mult timp”, spune Ștefan Urîtu.

Ștefan Urîtu povestește că munițiile au fost stocate în stânga Nistrului fără niciun control, fapt de care au profitat generalii sovietici: „Afacerile acestea au adus supra profit. Iakovlev așa și spune în scrisoarea lui, că generalii care au evacuat armatele din fosta RDG și fosta Cehoslovacie au prins gustul banilor. Pentru că atunci când evacuezi, chiar și metal uzat să dai ca te faci milionar. Eu am făcut serviciul militar în Ungaria și știu că acolo cumpărau și hârlețele, și lomurile, totul… Iată acești generali au prins gustul banilor la evacuarea armatelor și grosul armamentelor care s-au adus din toată Europa în Transnistria, la Râbnița, la Tiraspol, la Bender, s-a plasat fără niciun fel de control, fără niciun fel de evidență”.