„În primul rând, nu cred că este un conflict înghețat. Este un conflict al soluțiilor înghețate. Iar în al doilea rând, nu mai depinde de Rusia. Lucrurile care se întâmplă acum în Ucraina și determinarea clasei politice, care nu mai are de gând să tolereze separatismul transnistrean, ne arată o cu totul altă întorsătură în acest conflict.

Timp de 30 de ani, acest conflict a fost ținut înghețat inclusiv prin complicitatea actorilor politici de la Chișinău. Cei care au semnat în 1992 acordul cu Federația Rusă, care au readus R. Moldova sub controlul Rusiei prin toate aderările la CSI, și apoi toți acei actori, începând cu Snegur, Sangheli, Lucinschi, Voronin, ulterior și Dodon, și Filat, și Plahotniuc, care au fost complici la menținerea acestui separatism transnistrean. În primul rând prin multitudinea de tratate care au pus R. Moldova într-o situație inferioară regiunii transnistrene și în condițiile și în interesele pe care Rusia le-a avut. Foarte rar, autoritățile de la Chișinău au avut o voce distinctă la nivel internațional care să fi cerut explicit retragerea trupelor ruse din regiunea transnistreană și punerea în aplicare a unui mecanism prin care autoritățile transnistrene ar fi puse la respect”.

Octavian Țîcu atrage atenția la declarațiile Kievului, care a atenționat că orice încercare a regimului separatist de la Tiraspol de a declanșa acțiuni ostile față de Ucraina va fi pedepsită dur. Totodată, el subliniază că în prezent marea problemă pentru R. Moldova nu vine din regiunea transnistreană, dar o reprezintă mobilizarea partidei proputiniste la Chișinău:

„Podoleak a spus foarte clar că Ucraina va acorda ajutor R. Moldova pentru lichidarea separatismului transnistrean. Nu va mai tolera existența unei astfel de zone nesigure și de influență rusă, astfel încât, aceste declarații au trezit neliniști mai mult la Tiraspol, factorii de decizie de acolo adoptând o poziție destul de pacifistă și antirăzboinică chiar, declarându-și neutralitatea, declarând că-și doresc soluționarea problemei transnistrene pe cale pașnică, prin negocieri, până la recunoașterea independenței, care desigur este o utopie. Prin urmare, cred că atât timp cât situația militară în sudul Ucrainei este stabilizată prin rezistența la Nicolaev, factorul transnistrean este unul dezamorsat.

Pentru noi, marea problemă nu este regiunea transnistreană și mobilizarea. Pentru noi marea problemă este putinismul și mobilizarea internă din R. Moldova, aici, unde vedem o influență evidentă a serviciilor ruse prin complicitatea partidelor politice, care încearcă răsturnarea puterii la Chișinău”.