„Ceea ce s-a întâmplat începând cu 1 ianuarie, așa stângace cum a fost produsă această schimbare, totuși a dat start unei dinamici: se întâmplă ceva, autoritățile fac ceva. Bineînțeles acest lucru a stârnit reacții la Tiraspol. Ceea ce ar vrea ei e perpetuarea statu-quo-ului la nesfârșit, să nu se schimbe nimic, ei să facă bani, protejați militar și politic de Federația Rusă, sprijiniți prin livrări de gaze gratuite, de fapt furate de la Moldovagaz , asta e ceea ce vor ei. Evident că orice schimbare nu-i aranjează, fac gălăgie, ar trebuie să fim obișnuiți cu asta, au mai fost asemenea situații, am trecut de ele. Important e ca autoritățile să știe foarte clar ce vor să facă, unde vor să ajungă, care este rezultatul pe care îl țintesc, care sunt pașii, etapele pentru a ajunge la acest rezulta și noi să fim la curent cu ce se întâmplă”.

Fostul vicepremier pentru reintegrare subliniază că statul trebuie să-și protejeze cetățenii și instituțiile din stânga Nistrului și să compenseze eventualele măsuri de răspuns ale Tiraspolului. Totodată, el observă nuanțe diferite între discursurile exponenților de la Tiraspol:

„Declarațiile sunt mai nuanțate – pe de o parte este Vitalii Ignatiev, care nu vorbește în numele locuitorilor regiunii, care nu reprezintă interesele lor, nici măcar interesele companiei Șerif, care e adevăratul stăpân în zonă, el vorbește în numele Moscovei. Or, scopul Moscovei, planul pentru moment, e să mențină cât de mult posibil statu-quo. De aceea, rolul lui Ignatiev este unul distructiv, ca să nu zic nociv, scopul lui nu este să se ajungă la un compromis și la înțelegeri. Scopul lui, fișa lui de post, e să se asigure că nimic nu se schimbă. Iar orice stagnare e în detrimentul statului R. Moldova. Pe de altă parte, Krasnoselski, care este exponentul companiei Șerif, da, a acuzat Chișinăul, dar vreau să subliniez două momente importante. În primul rând, în maniera lui specifică, așa cum înțelege el , dar a făcut apel la rațiunea Chișinăului, de fapt - o invitație la o discuție, la dialog, nu o confruntare. În al doilea rând nu a zis nimic de Rusia, nu a cerut ajutor Moscovei. Explicația de fapt e simplă – calitatea de bănuit a lui Ignatiev în Ucraina și citația publicată în Monitorul oficial al Ucrainei e un bun semnal. Ucraina îi diferențiază pe cei care sunt agenții Moscovei și vorbesc în numele ei, de alți cetățeni ucraineni, printre care și Krasnoselski, care e foarte prudent în declarații politice. Totodată, Krasnoselski și cei care stau în spatele lui nu au cum să nu înțeleagă că Moscova acum nu are pârghii să intervină pe lângă Chișinău ca deciziile să fie anulate. Deci, vrei să găsești o formulă de conviețuire, trebuie să te înțelegi bine cu Chișinăul și cu Kievul.  De asta, statul R. Moldova, autoritățile trebuie să-și asume răspunderea pentru efectele deciziei luate. Decizia este corectă, dar atenuarea măsurilor de răspuns trebuie să fie compensate de stat, inclusiv financiar. Autoritățile trebuie să-și protejeze oamenii, indiferent unde de află. La fel, trebuie apărate și protejate instituțiile noastre pe care le avem în stânga Nistrului”.

Kievul începe să trieze oamenii din administrația de la Tiraspol, a mai comentat Alexandru Flenchea, referindu-se la dosarul penal pe numele cetățeanului ucrainean Vitalii Ignatiev, așa-zisul ministru de externe de la Tiraspol și negociator pe problema transnistreană. El spune că și Chișinăul trebuie să se gândească bine la cine pot și trebuie să fie interlocutorii noștri la Tiraspol, pentru că situația se schimbă:

„Kievul oficial începe să trieze oamenii din administrația de la Tiraspol, făcând diferența clară între cei care sunt portavoce a Moscovei și cu care nu au ce vorbi, decât să le înainteze învinuiri și aici e vorba exclusiv între cetățeanul ucrainean Vitalii Ignatiev și statul ucrainean. Pe de altă parte, Kievul lasă deschisă ușa pentru posibile contacte cu alți cetățeni ucraineni, care sunt mai mult mai atenți în declarațiile politice și interesele lor sunt locale țin de această regiune, de afacerile de acolo, dar nu neapărat sunt agenți deschiși ai Moscovei. Probabil este timpul ca și Chișinăul cumva să-și redefinească prioritățile, să se gândească bine la cine pot și cine trebuie să fie interlocutorii noștri la Tiraspol, pentru că în mod evident situația se schimbă, inclusiv deliberat sau accidental. Chișinăul, inclusiv de la 1 ianuarie, a devenit un agent al schimbării situației pe teren, este o dinamică, de care noi trebuie să ținem cont și să ne gândim cu cine vorbim la Tiraspol”.