Potrivit Reuters, Donald Trump analizează opțiuni de a lovi comandanții și instituțiile pe care Washingtonul le consideră responsabile pentru violențe, pentru a le da protestatarilor încrederea că pot cuceri clădirile guvernamentale și de securitate, au spus sursele agenției, transmite Digi24. 

Una dintre sursele americane a declarat că opțiunile discutate de consilierii lui Trump includ și un atac mult mai amplu, menit să aibă un impact de durată, posibil împotriva rachetelor balistice care pot ajunge la aliații SUA din Orientul Mijlociu sau împotriva programelor sale de îmbogățire nucleară.

Cealaltă sursă americană a declarat pentru Reuters că Trump nu a luat încă o decizie finală cu privire la cursul acțiunii, nici măcar dacă va urma calea militară.

Surse CNN, citate de News.ro, spun că Trump nu a luat încă o decizie finală cu privire la modul în care va proceda, dar el consideră că opțiunile sale militare s-au extins față de începutul lunii, acum că un grup de atac al portavionului american Abraham Lincoln se află în regiune.

Sosirea portavionului american și a navelor de război de sprijin în Orientul Mijlociu în această săptămână a extins capacitățile lui Trump de a lua potențial măsuri militare, după ce acesta a amenințat în repetate rânduri cu o intervenție din cauza represiunii din Iran.

Ce sorți de izbândă ar avea o intervenție armată?

Patru oficiali arabi, trei diplomați occidentali și o sursă occidentală de rang înalt, ale căror guverne au fost informate cu privire la discuții, au declarat că sunt îngrijorați de faptul că, în loc să aducă oamenii în stradă, astfel de atacuri ar putea slăbi o mișcare deja zguduită după cea mai sângeroasă represiune a autorităților de la Revoluția Islamică din 1979, scrie Reuters.

Alex Vatanka, directorul Programului Iran al Institutului pentru Orientul Mijlociu, a declarat că, fără dezertări militare la scară largă, protestele din Iran rămân „eroice, dar depășite numeric”.

Un oficial iranian de rang înalta declarat pentru Reuters că Iranul „se pregătește pentru o confruntare militară, utilizând în același timp canalele diplomatice”. Cu toate acestea, Washingtonul nu dă dovadă de deschidere față de diplomație, a spus oficialul.

Trump a îndemnat Iranul miercuri să se așeze la masa negocierilor și să încheie un acord privind armele nucleare, avertizând că orice atac viitor al SUA va fi mai sever decât campania de bombardamente din iunie anul trecut împotriva a trei situri nucleare iraniene. El a descris navele din regiune ca fiind o „armadă” ce navighează spre Iran.

Iranul, care susține că programul său nuclear este civil, este pregătit pentru un dialog „bazat pe respect și interese reciproce”, dar se va apăra „ca niciodată” dacă va fi provocat, a declarat miercuri misiunea Iranului la Națiunile Unite într-o postare pe X.

„Răsturnarea regimului”, modelul Venezuela?

Un înalt oficial israelian cu cunoștințe directe despre planurile Israelului și Statelor Unite a declarat pentru Reuters că Israelul nu crede că atacurile aeriene pot răsturna singure regimul Republicii Islamice, dacă acesta este obiectivul Washingtonului.

„Dacă vrei să răstorni regimul, trebuie să trimiți trupe pe teren”, a spus el, menționând că, chiar dacă Statele Unite l-ar ucide pe liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, Iranul „ar avea un nou lider care să-l înlocuiască”.

Doar o combinație de presiune externă și o opoziție internă organizată ar putea schimba traiectoria politică a Iranului, a spus oficialul.

Oficialul israelian a mai spus că liderii Iranului sunt slăbiți de tulburările sociale, dar răman ferm la putere, în ciuda crizei economice profunde care a declanșat protestele.

Mai multe rapoarte ale serviciilor secrete americane au ajuns la o concluzie similară, și anume că sunt încă prezente condițiile ce au dus la proteste, slăbind guvernul, dar fără să existe fracturi majore, au spus două persoane familiarizate cu problema.

O sursă occidentală a declarat că, în opinia sa, obiectivul lui Trump pare să fie acela de a provoca o schimbare a conducerii, mai degrabă decât „răsturnarea regimului”, un rezultat similar cu cel din Venezuela, unde intervenția SUA a dus la înlocuirea președintelui fără o schimbare radicală a guvernului.

Khamenei a recunoscut public că au existat câteva mii de morți în timpul protestelor. El a dat vina pentru tulburări pe Statele Unite, Israel și pe cei pe care i-a numit „răsculați”.

Grupul pentru drepturile omului HRANA, cu sediul în SUA, a estimat numărul morților în urma tulburărilor la 5.937, inclusiv 214 membri ai forțelor de securitate, în timp ce cifrele oficiale indică un număr de 3.117 morți. 

Khamenei păstrează controlul, dar este mai puțin vizibil

La 86 de ani, Ali Khamenei s-a retras de la guvernarea zilnică, și-a redus aparițiile publice și se crede că locuiește în buncăre după ce atacurile israeliene de anul trecut au decimat mulți dintre liderii militari iranieni de rang înalt, au spus oficialii regionali.

Conducerea zilnică a trecut în mâinile unor personalități aliniate Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), inclusiv consilierul principal Ali Larijani, au spus ei. Puternica Gardă domină rețeaua de securitate a Iranului și o mare parte a economiei.

Cu toate acestea, Khamenei păstrează autoritatea finală asupra războiului, succesiunii și strategiei nucleare, ceea ce înseamnă că schimbările politice sunt foarte dificile până când el nu va ieși din scenă, au spus ei.

La Washington și Ierusalim, unii oficiali susțin că o tranziție în Iran ar putea debloca impasul nuclear și, în cele din urmă, ar putea deschide ușa către relații mai cooperante cu Occidentul, au spus doi dintre diplomații occidentali.

Un pas riscant

Dar, au avertizat ei, nu există un succesor clar al lui Khamenei. În acest vid, oficialii și diplomații arabi au spus că ei cred că IRGC ar putea prelua puterea, consolidând o guvernare dură, adâncind impasul nuclear și tensiunile regionale.

Orice succesor considerat a fi rezultat al presiunii străine ar fi respins și ar putea consolida, nu slăbi IRGC, a spus oficialul.

În întreaga regiune, de la Golf până în Turcia, oficialii spun că preferă limitarea Iranului în locul unui colaps - și nu din simpatie pentru Teheran, ci de teamă că tulburările din interiorul unei țări de 90 de milioane de locuitori, divizată de linii de falie sectare și etnice, ar putea declanșa instabilitate mult dincolo de granițele Iranului.

Un Iran fracturat ar putea intra într-o spirală a războiului civil, așa cum s-a întâmplat după invazia americană din Irak în 2003, au avertizat doi diplomați occidentali, declanșând un aflux de refugiați, alimentând militantismul islamist și perturbând fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Hormuz, un punct nevralgic al energiei globale.

Cel mai grav risc, a avertizat analistul Vatanka, este fragmentarea într-o „Sirie în stadiu incipient”, cu unități și provincii rivale care se luptă pentru teritoriu și resurse.

Repercusiuni regionale

Statele din Golf - aliate de lungă durată ale SUA și gazde ale unor baze americane importante - se tem că vor fi primele ținte ale represaliilor iraniene, care ar putea include rachete iraniene sau atacuri cu drone din partea rebelilor houthi din Yemen, care sunt fideli Teheranului.

Arabia Saudită, Qatar, Oman și Egipt au făcut presiuni asupra Washingtonului pledând împotriva unui atac asupra Iranului. Prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman i-a spus președintelui iranian Masoud Pezeshkian că Riadul nu va permite ca spațiul său aerian și teritoriul său să fie utilizate pentru acțiuni militare împotriva Teheranului.

„Statele Unite ar putea apăsa pe trăgaci, dar nu vor suporta consecințele. Noi le vom suporta”, a spus una dintre sursele arabe.

Mohannad Hajj-Ali, de la Carnegie Middle East Center, a declarat că desfășurările militare ale SUA sugerează că planificarea s-a schimbat de la un singur atac la ceva mai susținut, determinat de convingerea Washingtonului și Ierusalimului că Iranul ar putea să-și reconstruiască capacitățile balistice și, în cele din urmă, să transforme uraniul îmbogățit într-o armă.

Cel mai probabil, un rezultat ar veni dintr- o „eroziune lentă - dezertări ale elitei, paralizie economică, succesiune contestată - care va slăbi sistemul până când acesta se va prăbuși”, a declarat analistul Vatanka.