A intrat în presa scrisă ca redactor la revistele "Amfiteatru" (1966-1968), "România literară" (1967-1970; redactor-șef adjunct) și ''Luceafărul" (1970-1972). A fost redactor-șef al revistei "Flacăra" (1973-1985), perioadă în care a inițiat și condus Cenaclul "Flacăra", un adevărat fenomen de masă, cu care susținut, până la interzicerea sa, în 16 iunie 1985, peste 1500 de manifestări de muzică, poezie și dialog.

Poetul Adrian Păunescu la spectacolul susținut de Cenaclul "Flacăra" pe scena Sălii Polivalente din Capitală, in cadrul primei ediții a "National Tennis Championship - Masters Romania", organizată de Asset Management System - 2008

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU/  GERPRES FOTO

La 7 mai 1990, a înființat Cenaclul ''Totuși iubirea'' care a susținut concerte de mare succes, în țară și dincolo de actualele granițe, în special la Chișinău.

Adrian Păunescu a desfășurat, de-a lungul anilor, o intensă activitate ca ziarist, colaborând cu articole și reportaje la: România liberă, Scânteia tineretului, Magazin, Săptămâna, Luceafărul, România literară, până în 1990, și, după liberalizarea presei din decembrie 1989, la Românul, Libertatea, Pro Sport, Gazeta sporturilor, Republica, Timpul, Sport Star, 7 Zile, Jurnalul național, Sportul românesc etc. De asemenea, a fost realizator de emisiuni social-culturale la Televiziunea Română (1971-1981) al emisiunii radio Cenaclul Flacăra (1980-1985); proprietar, fondator și președinte-director general al Editurii și Fundației ''Adrian Păunescu'' SRL (din 1990) și a condus revista ''Flacăra lui Adrian Păunescu''.

Ca poet, a debutat în revista Luceafărul (1 mai 1960), iar editorial cu volumul ''Ultrasentimente'' (1965). A publicat foarte multe volume de versuri, printre care: ''Mieii primi'' (1967), ''Fântâna somnambulă'' (1968), ''Istoria unei secunde'' (1971), ''Repetabila povară'' (1974), ''Pământul deocamdată'' (1977), ''Manifest pentru sănătatea pământului'' (1980), ''Iubiți-vă pe tunuri'' (1981), ''Rezervația de zimbri'' (1982), ''Totuși, iubirea'' (1983), ''Viața mea e un roman'' (1987), ''Sunt un om liber'' (1989), ''Poezii cenzurate'' (1990), ''Româniada'' (1993), ''Front fără învingători'' (1995), ''Infracțiunea de a fi'' (1996), ''Tragedia națională. Sonete și alte poezii noi'' (1997), ''Deromânizarea României'' (1998), ''Cartea cărților de poezie'' (1999) (integrala poeziilor apărute în volume, cu un capitol de versuri inedite), ''Până la capăt'' (2002), ''Liber să sufăr'' (2003), ''Din doi în doi'' (2003), ''Antiprimăvara'' (2005), ''Un om pe niște scări'' (2006), ''De mamă și de foaie verde'' (2006), ''Copaci fără pădure'' (2006), ''Vagabonzi pe plaiul mioritic'' (2007), ''Rugă pentru părinți'' (a IV-a ediție, 2007), ''Încă viu'' (2008), ''Libertatea de unică folosință'' (2009). Totodată a scris și literatură pentru copii, proză fantastică (''Cărțile poștale ale morții'', 1970), reportaj (''De la Bârca la Viena și înapoi'', 1982).

A primit premii și distincții pentru poezie și activitate jurnalistică, între care: Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1968-1971); Ordinul Crucea Germaniei (1973); Meritul Cultural - clasa a doua (1979); Premiul Academiei Române (1983); Premiul pentru literatură decernat de Revista Literatură și Artă de la Chișinău (1994); Premiul pentru poezie al Centrului Internațional Ecumenic și al Băncii Religiilor (1995); Premiul Fundației Damian Ureche pentru poezie (1996); Premiul Fundației ''Niște țărani'' - 1999; Diploma și Trofeul Fundației ''România 2000'', Premiul "Soarele de Aur", în cadrul celei de-a XV-a Gale a Premiilor Revistei "Ambasador" de la Târgu Mureș (2008); Ordinul Național Steaua României, în grad de Cavaler (2003) potrivit https://literatura.pasiuneamea.ro/adrian-paunescu-4451

Din 1994, a fost ales, mai mulți ani la rând, președinte al Congresului Spiritualității Românești, desfășurat la Băile Herculane.

În mai 2009 a primit titlul de președinte de onoare al clubului de fotbal Universitatea Craiova.

În august 2010, a fost ales membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, ''pentru contribuția substanțială la procesul de apropiere a celor două maluri ale Prutului, inclusiv prin organizarea spectacolelor 'Flacăra', de asemenea, pentru promovarea consecventă a adevărului științific privind limba și literatura română în Republica Moldova'', potrivit președintelui de la cea vreme a forului științific, Gheorghe Duca.

Scriitorului Adrian Păunescu (ctr.) i-au fost înmânate, la Chișinău, diploma și însemnele de membru de onoare al Academiei de Științe - 2010

Foto: (c) MIHAI VENGHER/ MOLDPRES/ AGERPRES FOTO

Cariera politică a început-o încă din timpul regimului comunist, fiind secretar al organizației UTC de la Uniunea Scriitorilor din România (1966-1968), membru al PCR (august 1968). Intelectual de stânga, după 1989 a fost membru al Partidului Socialist al Muncii, condus de Ilie Verdeț (din aug. 1992), devenind prim-vicepreședinte (ian. 1995-iun. 1998) și președinte executiv (iun.-sept. 1998) al formațiunii. În 1996 a fost desemnat candidat al PSM la alegerile prezidențiale, pe care le-a pierdut. La 21 septembrie 1998 a demisionat din toate funcțiile deținute în PSM. A fost membru al Partidului Democrației Sociale din România (devenit Partidul Social Democrat).

A fost senator PSM de Dolj (1992-1996) și reprezentant al României la Consiliul Europei (1993-1996). În legislatura 2000-2004 a fost senator PSD de Dolj, iar la alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2004 a obținut un nou mandat de senator, reprezentând de această dată județul Hunedoara. De-a lungul celor trei legislaturi, Adrian Păunescu a fost președintele Comisiei senatoriale pentru cultură, culte, artă și mijloace de informare în masă. Adrian Păunescu a candidat la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008, vizând un al doilea mandat de senator de Hunedoara, dar nu a mai intrat în Parlament, potrivit www.cdep.ro.

Adrian Păunescu , candidat la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008, vizând un al doilea mandat de senator de Hunedoara - noiembrie 2008

Foto: (c) SORIN BLADA/ AGERPRES FOTO

Adrian Păunescu a fost căsătorit cu poeta Constanța Buzea (1961-1977), cu care a avut doi copii, Ioana și Andrei. În 1990 s-a căsătorit cu Carmen Antal, cu care a avut un copil, Ana Maria.

A murit la 5 noiembrie 2010. În memoria sa, un bust de bronz, primul dedicat acestuia, a fost dezvelit la 30 noiembrie 2010, pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia. Câteva luni mai târziu, la 10 ianuarie 2011, a fost vernisată expoziția "Linii", cuprinzând 74 de portrete, purtând semnătura poetului. De asemenea, după 2010, au avut loc sute de evenimente "Remember Cenaclul Flacăra - Adrian Păunescu", în toată țara și în străinătate, inițiate de fiul poetului, Andrei Păunescu. "După ce tata s-a dus, în 2010, am simțit că responsabilitatea ne este și îmi devine mult mai mare și că ajutor nu ne mai poate fi umărul său, ci moștenirea de învățătură, de criterii și de îndemnuri pe care ne-a lăsat-o. Și că trebuie să creăm realități importante, prin fapte în folosul oamenilor, nu doar spre gloria sau mulțumirea personală, mai mare sau mai mică. Știți cât îmi este de ușor? Rădăcina este atât de adânc pătrunsă în viața mea trăită și muncită alături de titanul blând care mi-e tată, încât totul vine de la sine", scria acesta într-o postare, în septembrie 2018, pe pagina sa de facebook - ww.facebook.com/AndreiPaunescuOficial.