Pentru a defini perioada istorică în care a apărut postul „Radio Basarabia”, la Chișinău, să spunem că la momentul cuceririi Basarabiei și nordului Bucovinei, sovieticii aveau postul de radio Tiraspol, care își începuse emisia la 30 octombrie 1930, al cărui scop principal îl constituia propaganda sovietică și antiromânească spre Moldova dintre Prut și Nistru. Astfel românii din Basarabia, dar chiar și cei dintre Carpați și Prut, auzeau frecvent: „Grăiești Tirașpolia!”.

Drept urmare, și având în vedere și faptul că în Basarabia audiența Radio București era destul de slabă, Guvernul român și Marele Stat Major al Armatei au solicitat participarea radiofoniei românești la contracararea propagandei rusești bolșevice din Basarabia, încă din anul 1930 apărând o primă posibilă soluție, anume transformarea postului T.F.T. de 100 de wați al Aviației Civile din Chișinău, pentru a emite pe o lungime de undă cuprinsă între 800 și 1.400 metri. După studii aprofundate, soluția nu s-a dovedit viabilă.

În anul 1933, s-a ținut la Lucerna o conferință a radiodifuziunii europene la care delegații noștri au reușit să obțină cu multă greutate unda lungă de 1875 m.

Această undă ne era absolut necesară pentru a deservi tot cuprinsul țării cu un post central de mare putere. Absorbția produsă de păduri și mai ales de munți înlătura fără discuție undele de câteva sute de metri.

Conferința de la Lucerna a pus însă condiția de a o ocupa înainte de 15 ianuarie 1934.

La 30 septembrie 1933, Societatea de Radiodifuziune a comandat un post de 20 Kw, la Compania Marconi din Londra. Postul a fost construit, adus din Anglia și pus în funcțiune în timp record, înainte de data limită.

Postul de 20 Kw a funcționat la Bod-Brașov până la 25 decembrie 1935, când s-a pus în funcțiune postul cel mare de 150 Kw.

În anul 1936, a fost construită, tot la Tiraspol, noua stație de emisie, Maxim Gorki, care permitea o acoperire mult mai mare de teritoriului Basarabiei.

O scrisoare extrem de sugestivă, sosită pe adresa Radiodifuziunii Române, din partea unui ascultător din Chișinău, arăta: „O stațiune la Chișinău, sau la Iași, de preferat la Chișinău, cu un program de radio-școală, la fel cu al rușilor, cu lămuriri, explicații, corectări și critica a celor ce spun stațiunile rusești, ar avea o însemnătate foarte mare. Prevăd că ni s-ar ivi un șir întregi de greutăți. Repet, le știm. Însă ceea ce aș dori să știți și dumneavoastră – fără luptă, fără organizare, fără jertfă, fără bani nu vom putea face nimic, nici o conferință internațională nu este în stare să schimbe un gram ceea ce Moscova va crede că trebuie să facă ea în interesele ei”.

Inaugurarea postului național de radio „România-Bod” și activitatea acestuia nu au putut rezolva, așa cum se spera, ansamblul problemelor privind recepția posturilor românești, mai ales în zonele limitrofe ale țării, în care erau recepționate, și încă în condiții foarte bune, posturile maghiare, sovietice sau bulgare, care difuzau emisiuni revizioniste, cu un pronunțat conținut antiromânesc.

Soluția propusă de Gh. Ciolac, privind înființarea postului de la Chișinău și a studiourilor din Iași și Chișinău, legate prin fir aerian, a fost susținută de St. Șoimescu, P. Șeicaru, Dragomir Hurmuzescu și aprobată în unanimitate de Consiliul de Administrație al Societății de Radiodifuziune. Numele ales pentru noul post era Radio „Basarabia” și urma să emită pe 241,9 metri lungime de undă, aceeași cu cea utilizată și de postul irlandez „Cork”, nerecepționat însă în România.

Pentru a contracara propaganda antiromânească, în 1937, Primăria Chișinău a cedat Societății Române de Radiodifuziune clădirea fostului Teatru Pușkin („Auditoriul Pușchin”) din strada Carol I pentru a deschide primul post de radio de la Chișinău.

În jurnalul Primăriei Chișinău care ceda clădirea fostului Auditoriu Pușkin din strada Carol I, se menționa: „Prin instalarea acestui post de radio emisiune la Chișinău se va putea desfășura, cât mai larg, atât propaganda cât și cultura națională, astfel ca ea să fie cunoscută de toți locuitorii acestei provincii, ceea ce este în interesul Țării. Afară de aceasta, Chișinăul, fiind un centru de cultură foarte dezvoltat, postul de radio ar da prilejul intelectualilor, artiștilor și instituțiilor de cultură să manifeste și să contribuie la programele ce se vor emite, răspândind astfel învățătura și cultura românească peste hotare și în toate straturile sociale”.

Radiodifuziunea l-a desemnat pe directorul Vasile Ionescu cu preluarea imobilului.

Clădirea „Auditoriului Pușkin” nu dispunea, însă, de amenajările necesare instalării unui post de radioemisie. În acest context, au fost semnate contracte pentru construirea instalațiilor și dotarea tehnică, acestea fiind atribuite unor firme din țară, dar și din străinătate. Planurile de construcție au fost întocmite de arh. G. Trifu din Direcțiunea Technică a Societății Române de Radiodifuziune, refacerea și finalizarea lucrărilor a fost încredințată firmei „C. St. Paternelli”, pentru un preț de 2.103.880 lei, lucrările de instalații și încălzire centrală au fost executate de firma „N. T. Nicolau și Comp.”, pilonii metalici au fost construiți de firma „Hein Lehmann and Co”, iar blocurile de beton ale pilonilor de către firma „Danielin”.

În 23 noiembrie 1937, au început lucrările de amenajare ale fostului Auditoriu Pușkin,

sub coordonarea lui I. Ursu, acestea fiind întrerupte, la un moment dat, circa 4 luni.

Suprafața construcției era de circa 1100 mp., având subsolul parțial, parter pe întreaga suprafață și etaj pe circa 50% din suprafață.

Pentru finanțarea tuturor lucrărilor la Radio Basarabia, conducer

ea Radiodifuziunii a alocat un credit inițial de 4.000.000 lei, dintr-o linie de credit totală de 14.671.700 lei.

Pe parcursul anului 1938, cea mai importantă realizare a Radiodifuziunii a fost terminarea lucrărilor de construcție și instalarea a noului transmițător de la Chișinău. Clădirea postului Radio Basarabia a fost complet terminată, iar cele trei studiouri pe care le adăpostea au fost tratate acustic, măsurătorile făcute arătând rezultate foarte bune. Totodată s-a comandat întreaga aparatură necesară studiourilor și a fost adus la Chișinău postul emițător de 20 kw de la Bod, cel care emisese acolo sub numele de ,,Radio România” între anii 1934-1935.

Realizarea postului Radio Basarabia a însemnat transformarea postului de 20 de kW pentru a putea emite pe noua lungime de undă, și instalarea la Chișinău de către reprezentanții firmei „Marconi”, pentru un preț de circa 300.000 lei.

Demontarea și ambalarea postului de la Bod au fost încredințate unei echipe de specialiști români conduși de R. Rusănescu. 

Firma Marconi a instalat emițătorul de 20 kw, care a devenit cel mai bun din țară datorită antenei moderne anti-fading care reducea radiația și favoriza propagarea undelor ce călătoresc aproape de suprafața solului. Trebuie menționat faptul că asupra emițătorului s-au făcut transformări și operații de punere la punct care în mod normal se făceau doar în laboratoarele marilor fabrici. Astfel s-a schimbat lungimea de undă de la 1875 m. la 212 m., aducând toate modificările detaliate legate de această schimbare, s-au modificat alimentarea, sistemul de răcire, s-au introdus dispozitive de siguranță și s-au schimbat toate piesele care dădeau semne de uzură. În urma acestor lucrări, Radio Basarabia a fost astfel pus la punct în integralitate.

Trebuie remarcat și faptul că toate lucrările s-au realizat cu contribuția personalului tehnic al Societății Române de Radiodifuziune, sub supravegherea a doi ingineri de la Compania Marconi, Grick și James, ultimul fiind, pe vremuri, unul din colaboratorii personali ai lui Guglielmo Marconi. Tehnicienii Radiodifuziunii, în fruntea cărora se afla dr. ing. E. Petrașcu, au adus un aport cu adevărat important, fiind de menționat și numele ing. C. Neamu, directorul postului, care a adus o întreagă serie de îmbunătățiri tehnice absolut remarcabile.

La 11 noiembrie 1938, Consiliul de Administrație al Societății a luat în discuție, în ceea ce privește posturile teritoriale, problema dotării cu mobilier a Radio Basarabia, alături de problema înființării unui studio la Iași, aflat în legătură cu cel de la Chișinău și problema construirii unui studio la Cluj.

Dan Sărățeanu, director general al Radiodifuziunii între anii 1937-1940, a declarat referitor la Radio Basarabia: “Radio-Chișinău a fost construit din rezervele de material tehnic ale Societății Române de Radio, modificate și adaptate noii lor meniri. Nu s-au adus din străinătate decât foarte puține piese noi, strict trebuincioase. Într-o epocă în care fiecare leu contează, economia făcută prin această bună gospodărire este cât se poate de lăudabilă. Odată montarea postului începută, s-au născut o serie de probleme tehnice pe care inginerii noștri le-au soluționat practic, la fața locului pentru ca emisiunile noului post să domine perfect regiunea de Nord-Est a țării până în cele mai ascunse unghere ale ei”.

La 7 ianuarie 1939, era publicat în Radio Universul, Bilanțul instituției pe anul 1938, în care problema posturilor teritoriale a ocupat un loc important la capitolul dezvoltării tehnice a Radiodifuziunii: „Ultimele evenimente pe care le-a înregistrat pe tărâm radiofonic anul 1938 ne fac să privim cu încredere anul care a început. Celor trei posturi de radio românești care funcționează în clipa de față, li se vor alătura, în scurt timp, alte trei emițătoare: Radio Chișinău, Radio Cluj și Radio lași. Cu șase posturi de emisie, România va deveni o mare putere radiofonică și o mare putere culturală în sud-estul european.”

La începutul anului 1939, Consiliul de Administrație al Radiodifuziunii a luat în discuție problema posturilor teritoriale, în ședințele sale din 12 și 26 ianuarie, în care s-a hotărât urgentarea mobilării postului de la Chișinău, care era planificat să emită spre sfârșitul lunii martie a acelui an.

În martie 1939, Dan Sărățeanu constata, în urma unei inspecții la fața locului, că lucrările postului de radio de la Chișinău „erau aproape terminate și că în curând vor începe emisiunile de probă”.

La 27 mai 1939, Revista Radio Universul consemna o adevărată efervescență în domeniul creării posturilor teritoriale, în materialul intitulat „Lucrări noi. Ce s-a făcut și se va face pentru mărirea rețelei radiofonice românești”: „Sub impulsul Maiestății Sale Regelui, președintele de onoare al Radiodifuziunii române, societatea de radio a luat hotărârea de a transforma România, în timpul cel mai scurt, într-o mare putere radiofonică. Astăzi, când înarmarea morală și spirituală a țării trebuie urmărită cu toată intensitatea, nici un colaborator nu poate fi mai de preț decât radiofonia pentru această acțiune. Avem nevoie deci de emițătoare cât mai multe și de receptoare ieftine cât mai multe. A trecut timpul când radiofonia era un lux și o simplă distracție; astăzi radiofonia este o necesitate”.

În primele zile ale lunii iunie 1939, au început emisiunile experimentale ale Radio Basarabia, pe lungimea de undă de 212,6 metri, zilnic între orele 21:00 și 23:00, măsurătorile efectuate după montarea postului demonstrând că postul acoperă cu rezultate foarte bune teritoriul dintre Siret și Nistru, eliminând practic influența posturilor rusești de la Tiraspol și Odessa.

La 5 iunie 1939, Consiliul de Administrație al Societății de Radiodifuziune a aprobat componența comisiei de recepție tehnică a postului de la Chișinău, comisie condusă de Dragomir Hurmuzescu și din care făceau parte locotenent colonel ing. Al. Ghimeș, ing. M. Koteschweller, căpitan ing. I. Alexe, ing. E. Petrașcu, ing. Al. Georgescu, ing. Gh. Neamu, ing. Gh. Cosmat”.

Radio Basarabia – pe frontispiciu se numea astfel, dar toată lumea îi spunea „Radio Chișinău” -, condus inițial de Gheorghe Neamu, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939, prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană din Chișinău, fiind primul studio regional al Societății Române de Radiodifuziune.

Programul (propriu al) postului era difuzat, în primă fază, între orele 14:00-14:45 și 21:00-22:15, fiind compus, în întregime, din emisiuni muzicale și din radiojurnale în limbile română și rusă. După câteva luni, la 4 februarie 1940, emisia a fost extinsă între orele 14:00-15:15 și 21:00-23:00.

Construcția postului Radio Basarabia era o lucrare de importanță strategică pentru România, iar după inaugurare, programele postului vor confirma acest lucru.

Construcția Radio Basarabia adăpostea tot postul de emisiune, trei studiouri, birouri, săli de așteptare, etc. Două studiouri erau pentru muzică și unul pentru emisie, fiind proiectate de arh. G. Trifu în colaborare cu ing. Anton Bielusici, tot de la Radiodifuziune, care s-a ocupat de acustică și de măsurători.

Studioul mare avea lungimea de 16,70 m, lățimea de 9,20 m și înălțimea de 5,90 și 5,50 m, cu o suprafață totală de 147 m2 și un volum de 850 m3.

Despre durata de reverberație medie, se menționează că aceasta era de o secundă – din acest motiv fiind considerat cel mai bun studio al Societății Române de Radiodifuziune – , fapt ce permitea genurile de producție: orchestre și muzici militare, coruri, ansambluri mai mari și producții variate, având ca număr total de executanți până la 50 de persoane.

Studioul mic era rezervat pentru producții mai restrânse și în special pentru teatru, ora școlarilor, cvartete, soliști și orchestră de dans. Dimensiunile acestuia erau lungimea 8,40 m., lățimea 4,70 m., înălțimea 4,25 m., suprafața 40 m2, volum 168 m3. Acest studio avea o perioadă de reverberație de circa 0,4 secunde.

La 9 noiembrie 1939, profesorul Dragomir Hurmuzescu declara că: “Echiparea postului național de 150 kw de la Bod ne-a ridicat și mai mult situația noastră în Radiodifuziunea mondială în acest colț al Europei, unde am fost până acum un an singurul mare post de emisiune pe unde lungi, menit a deservi cu unda directă întreg teritoriul țării. Experiența însă a dovedit că sunt încă părți din țară unde emisiunile postului național nu sunt destul de clare. Pentru a completa aceste lipsuri, Societatea Română de Radiodifuziune a instalat un nou emițător de 20kw la Chișinău și va instala altul de aceeași putere la Timișoara”.

Despre acest emițător, Radio Universul din 30 decembrie 1939 consemna declarația directorului Dan Sărățeanu: „Prin punerea în funcțiune a postului Radio-Chișinău, programul românesc de radio își asigură – cu cele 3 emițătoare: Bod, București, Chișinău – supremația asupra a 90% din teritoriul național, iar atunci când va fi posibilă montarea unui emițător la Timișoara, întreg pământul României Mari va fi deservit de emisiunea românească”.

Postul Radio Basarabia avea o antenă amplasată pe 3 piloni, neancorați, cu înălțimea de 110 metri, fiecare la o distanță de 150 metri unul față de celălalt, iar priza în pământ a antenei era radială și avea 120 de fire. Puterea nominală a emițătorului era de 20 kw, dar ea putea fi extinsă până la aproape 200 kw, iar recepția era posibilă până la Moscova sau Leningrad datorită propagării directe a undei.

Antena prezenta o foarte interesantă particularitate, fiindcă vibra pe jumătate de lungime de undă, fiind de tip antifading, radiind aproape toată energia într-un plan orizontal, mărindu-se intensitatea câmpului produs de unda directă, în detrimentul undei indirecte.

La începutul anului 1940, calitățile și importanța postului Radio Basarabia erau subliniate în „Raportul asupra posibilităților de audiție a posturilor de radio românești în regiunile cu minorități ruse”, redcatat de prof. Dragomir Hurmuzescu, în care se arăta că: „Radio Chișinău acoperă întreaga Basarabie și, prin aceasta e un adevărat post regional basarabean, îndeplinind în cele mai bune condițiuni rolul său cultural în aceste părți ale țării, sustrăgând pe auditorii basarabeni de la ascultarea altor posturi de propagandă străină”.

Radio Basarabia era un post regional și ca atare trebuia să emită programe locale, pentru care avea dealtfel excelentele studiouri de care am vorbit. Dar emisiunile locale se completau cu retransmisii din București, ori de câte ori se producea un eveniment excepțional sau se emitea un program deosebit.

Programele locale au pus în valoare toate elementele de elită din Chișinău, literați, artiști, instrumentaliști, dându-se un impuls remarcabil vieții culturale din oraș, atât în rândul ascultătorilor cât și în rândul celor invitați să apară în fața microfonului. Pentru a da un exemplu edificator, datorită Radiodifuziunii, Chișinăul aproape că a avut o orchestră permanentă, doar evenimentele tragice care au marcat destinul postului făcând ca acest proiect să nu fie dus la îndeplinire.

Ocupația sovietică a Basarabiei din 28 iunie 1940 a însemnat preluarea postului de către puterea sovietică, o parte din personal și arhiva au fost retrase la Huși, iar mai apoi la Iași, dar nu și emițătorul de 20 kw.

La 25 iunie 1941, sovieticii ordonă crearea unor „batalioane de distrugere” ale NKVD-ului, care aveau misiunea să lupte cu trupele de parașutiști și cu diversioniștii inamicului, pentru Chișinău fiind detașați 480 de comuniști loiali regimului sovietic, aflați sub conducerea comisarului  I. A. Muhin.

În iulie 1941, devenise clar că misiunea acestora nu se îndrepta doar împotriva unor persoane, ci avea ca scop distrugerea, în totalitate a multor clădiri importante din oraș, conform devizei „Toate bunurile de preț care nu pot fi evacuate, trebuie, obligatoriu distruse”.

Sovieticii, după ce executaseră prin mitraliere personalul găsit la postul de radio, fără judecată, fiind etichetați drept „trădători și agenți ai imperialismului românesc”, cadavrele lor fiind găsite într-un puț părăsit (havuz) din curtea postului, au aruncat în aer clădirea postului, cu tot ce se afla în ea, inclusiv antena postului.

Intendentul postului Radio Pasarabia, Pavel Țanțu, a fost ridicat de autoritățile bolșevice la Ungheni, în timpul unei tentative de a trece în România, și executat câteva luni mai târziu după un simulacru de proces, corpul acestuia fiind identificat la exhumare datorită legitimației găsite asupra sa.

Aceeași soartă a avut-o și postul de radio Odessa, care a fost ulterior repus în funcțiune la 18 noiembrie 1941.

Și fiindcă încă sovieticii nu distruseseră suficient, în timpul retragerii au confiscat și toate posturile de radiorecepție din Basarabia.

După revenirea armatelor și administrației române în Basarabia, la 20-21 iulie 1941, Societatea de Radiodifuziune i-a trimis la Chișinău pe ing. Emil Petrașcu și pe jurnalistul Alexandru Hodoș – fost director adjunct de programe la Radiodifuziune – în 1936 și fost director al Societății de Radiodifuziune (1938 – 1940) -, pentru a vedea cum se prezintă situația, aceștia constatând că dezastrul era total: clădirea postului, emițătorul de 20 kw și unul din pilonii antenei au fost distruse prin dinamitare de trupele bolșevice aflate în retragere.

Traduse în cifre, pagubele Societății de Radiodifuziune se ridicau la 150.000.000 lei, adică circa 50 % din bugetul anual al instituției din anul 1941.

În aceste condiții, după distrugerea postului Radio Basarabia, și având în vedere că în Bucovina rețeaua radiofonică nu era suficientă, iar construirea unui post de radio-emisie aici nu era posibilă, din cauza lipsei resurselor financiare, noua strategie a Radiodifuziunii se reorienta către crearea unui nou post de radio în zona Moldovei.

În anul 1941, ing. Emil Petrașcu are meritul de a fi propus, alături de Alexandru Hodoș, instalarea la Iași a unui post de 5 Kw, produs de firma italiană Magnetti Marelli.

La 31 iulie 1941, a avut loc ședința Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune în care este dezbătută problema posturilor de la Chișinău și Tiraspol și se hotărăște ca postul de 5 Kw adus din Italia să fie instalat la Iași.

În cadrul ședinței Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune din 28 august 1941, prezidată de prof. Ioan Petrovici, în prezența vicepreședintelui consiliului, prof. Dragomir Hurmuzescu și a directorului general av. Vasile Ionescu, s-a discutat următoarea ordine de zi, așa cum rezultă din minuta ședinței:

„- Propuneri pentru organizarea funcționării postului „Radio Moldova” la Iași; se supune consiliului pentru a decide referatul asupra organizării și funcționării postului „Radio Moldova” cuprinzând: principii de conducere, activitatea, personalul, materialul, onorariile și necesitățile bugetare.

Se cere aprobarea titulaturii noului post „Radio Moldova”.

Se cere aprobarea pentru deschiderea unui credit – de la capitolul Deschidere de credite – în valoare de 1.950.000 lei – necesar exploatării tehnice, de programe, mobilier și neprevăzute până la 31 decembrie 1941.

– Reparațiuni necesare imobilului postului „Radio Moldova” din Iași”.

În ședința Comitetului de direcție din 10 septembrie 1941 s-a aprobat „lucrarea propusă de Direcția Tehnică de reparațiuni și amenajări necesare a se efectua imobilului din Iași, Str. Lascăr Catargi nr. 19, destinat să adăpostească postul de 5 kW, studiourile, birourile de programe și administrative în valoare de 993.976 lei. Se cere deschiderea unui credit de 1.000.000 lei în acest scop din fondul de: Deschidere de Credite”.

După toate aceste formalități, la 11 septembrie 1941, Consiliul de Administrație al SRR, prezidat de prof. univ. dr. Ion Petrovici a hotărât înființarea Postului de Radio „Moldova“, a cărui misiune era să acopere zona Moldovei, Basarabia, Bucovina și Transnistria.

Ing. Paul Știubei a condus lucrările de montaj ale studioului de radio „Moldova“ din Iași, relizate în timp record – mai puțin de două luni.

La 2 noiembrie 1941, într-o zi de duminică, răsunau – pentru prima dată în eter – cuvintele „Aici Radio Moldova”, pe frecvența de 259 de metri, aceste prime cuvinte fiind rostite de Petre P. Andrei, cel care, timp de mulți ani, a fost crainicul postului.

Așadar la doar câteva luni distanță de la bombardarea Radio Basarabia, Radio Iași prelua din emisia strategică pentru această zonă a vorbirii și simțirii românești, rămânând, ca proiect, după ce situația va reveni la normal, ca la Chișinău să fie amplasat un emițător nou cu o putere de 60 kw, însă cu această idee nematerializată, istoria postului Radio Basarabia se încheia.

70 de ani mai târziu, presa de limbă română, la Chișinău, continua să rămână aproape un imperativ strategic, media de limbă rusă sau cu sprijin de la Moscova fiind în continuare dominantă, cu anumite influențe antiromânești. Și aceasta se petrecea nu doar la Tiraspol, ci și la Chișinău, influența rusă fiind direcționată mai ales împotriva opțiunilor euro-atlantice, atitudinilor pro-europene sau intereselor economice.

Să ne amintim că în anul 2009, Societatea Romînă de Radiodifuziune denunța deciziile arbitrare ale regimului de la Chișinău de încălcare a dreptului la liberă circulație, garantat de legislația europeană și a dreptului exercitării profesiei de jurnalist. Atunci, trimisului Radio România, Cătălin Gomboș, i se interzicea accesul în Republica Moldova pentru a relata despre evenimentele petrecute la Chișinău după alegerile de la 5 aprilie 2009. Orice demers sau insistențe suplimentare au fost abandonate atunci, mai ales că ele ar fi putut periclita situația corespondentului Radio România, Daniela Coman, aflată la Chișinău. Cu o zi înainte și  reporterului de la Radio Iași, Mihaela Munteanu, care a încercat să ajungă pe teritoriul moldav printr-un punct de trecere a frontierei pe cale rutieră, i s-a interzis în primă instanță accesul, doar  o a doua încercare având succes.

Nu erau singurele abuzuri ale autorităților de la Chișinău față de ziariștii SRR. În aceeași perioadă, corespondentului Cristina Dumitrescu i-a fost respinsă, fără nicio justificare, acreditarea de către Ministerul de Externe al Republicii Moldova, fapt pe care Radiodifuziunea l-a dezaprobat în mod public.

În aceste condiții, e lesne de înțeles de ce Radiodifuziunea Română a făcut demersuri pentru instalarea unui post teritorial, la Chișinău.

Decizia nr. 22 a Consiliului de Administrație din 5 mai 2011 a stabilit termenii acordului de principiu asupra denumirii viitorului post – „Radio Chișinău”, precum și termenii de principiu asupra lansării acestui post de radio.

A fost achiziționat, mai întâi, pachetul majoritar de acțiuni al postului Arena FM, cu frecvențe în orașe precum Chișinău, Cahul, Briceni, Edineț, Ungheni, Tighina și Drochia, acesta fiind lansat la 21 iulie 2011, în parteneriat cu SRR.

În semestrul II al anului 2011, a fost constituit fondul istoric al arhivei Radio Chișinău, prin copierea a 33 înregistrări din patrimoniul Radio România, ce redau marile voci ale culturii române.

La 2 noiembrie 2011, Consiliul de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune a aprobat, cu ocazia aniversării celor 83 de ani ai Radio România, două dintre cele mai importante proiecte strategice ale SRR pentru anul în curs: înființarea postului Radio Chișinău și Statutul Jurnalistului de Radio. Ședința extraordinară a Consiliului de Administrație a avut loc la Teatrul Național din Timișoara, în cadrul unei manifestări festive, dedicată aniversării radioului public, la care au participat și Oleg Bodrug – deputat în Parlamentul Republicii Moldova, membrii Consiliului de Administrație, redactorii șefi ai Studiourilor Teritoriale și locale, reprezentanți ai radiourilor de limbă română din Ungaria, Serbia și Republica Moldova precum și numeroși jurnaliști.

Decizia nr. 32 a Consiliului de Administrație din 23 noiembrie 2011 a stabilit numirea și acordarea mandatului unor reprezentanți ai SRR în organismele decizionale ale Radio Chișinău.

La 1 decembrie 2011 – dată simbolică pentru neamul românesc, își începea emisia Radio Chișinău, subintitulat „Arena Oamenilor Liberi”, ca post privat care acoperea aproximativ 80% din populația Republicii Moldova, și care urma să se afle în proprietatea unui post public, Radio România. Postul putea fi ascultat pe unde scurte FM – 89.6 în Chișinău, 93.8 în Ungheni, 106.1 la Tighina, 93.3 în Cahul, 104.6 la Edineț, 102.6 în Briceni și 107.1 la Drochia și on-line pe www.radiochisinau.md.

Mai mult, programul noului post de radio conținea știri și emisiuni despre ce se întâmplă în România, dar și în Republica Moldova, oferta Radio România Internațional, oarecum contopită sub denumirea de Radio România Regional, asigura, pe de o parte, informarea cetățenilor R. Moldova despre realitățile din România, pe de altă parte, informarea noastră, a celor din România, despre ce se întâmplă acolo. Radiodifuziunea își propunea, la acel moment, ca Radio Chișinău să devină un post despre și pentru oamenii din Moldova, care să descifreze neclaritățile cu privire la deschiderea, orizontul și încărcătura europeană a Moldovei.