DOCUMENTAR | Primul Parlament al lumii: şapte secole şi jumătate de istorie

  • 20 Ianuarie 2018 23:35
DOCUMENTAR | Primul Parlament al lumii: şapte secole şi jumătate de istorie

La 20 ianuarie 1265, se întrunea primul Parlament din lume – apropiat de conceptul existent în zilele noastre – organizat în Anglia de Simon Montfort (1208-1265), conte de Leicester. Această adunare era alcătuită din câte doi cavaleri din ficare regiune şi din câte doi reprezentanţi ai fiecărui oraş sau târg, aleşi în principal pntru a trata cu prelaţii şi marii baroni treburile regatului, contrabalansând în timp atribuţiile regelui.

În evoluţia politică a Europei au existat diferite organisme cu atribuţii vizând  adoptarea legilor, a deciziilor de drept public cele mai importante dintr-un stat, sub diferite denumiri, generice – adunare legislativă, adunare naţională, adunare de stat, parlament – sau specifice – “Duma” în Rusia, “Sejm” în Polonia, “Riksdag” în ţările scandinave.

În vremurile noastre, denumirea de Parlament presupune un organ de stat care funcţionează pe bază reprezentativă, fiind autoritatea publică legislativă cea mai importantă, ale cărei decizii sunt obligatorii şi trebuie tratate ca cea mai înaltă formă a manifestării de voinţă statală. Totodată, în epoca modernă, parlamentele au şi atribuţii în domeniul adoptării şi modificării legilor fundamentale, în cazul situaţiilor de urgenţă, la ratificarea tratatelor internaţionale sau în procedura adoptării bugetului naţional.

english parliamentAceste atribute au fost prezente în unele state din Vestul Europei încă din secolele XII-XIV, în organismele reprezentative al claselor dominante.

Deşi majoritatea specialiştilor consideră că primul Parlament este cel al englezului Simon Montfort din 1265, unele izvoare scrise menţionează şedinţe la care erau invitaţi nu doar aristrocraţi, ci şi reprezentanţii oraşelor, în anul 1162 în Aragonia, în 1169 în Castilia şi în 1188 în Leon – în Spania.

De asemenea, se apreciază că denumirea de “parlament” a fost folosită pentru prima dată de o cronică scrisă în anul 1183, dar această denumire folosită frecvent şi în secolul al XIII-lea, a înlocuit mult mai târziu denumirile latine diverse (de ex. colocviu) ale adunării claselor dominante. Adunări ale aristocraţilor au apărut în secolul al XIII-lea în Anglia, în timp ce în Franţa prima adunare de acest gen a fost convocată în anul 1302. 

Aşadar sub domnia lui Eduard I apare pentru prima oară un Parlament, convocat de rege ca un organism de guvernământ şi care avea să devină în timp un instrument de control aflat în mâinile baronilor, apoi în slujba întregii naţiuni.

Camera Lorzilor. / AFP PHOTO / POOL / Kirsty Wigglesworth
Camera Lorzilor. / AFP PHOTO / POOL / Kirsty Wigglesworth

Astfel, în cazurile unor probleme mai dificile ale societăţii, a intrat în uz să fie consultaţi nu numai baronii, ci şi reprezentanţii „comunităţilor” – cavalerii şi reprezentanţii oraşelor de care aminteam.

Scopul era, pe de-o parte, faptul că regele realiza că un impozit, spre exemplu, era mai bine primit dacă era cerută părerea celor care trebuie să-l plătească, pe de alta, neavând, din cauza dificultăţilor de comunicare, nici un mijloc de a cunoaşte opinia publică, socotea că e necesar să facă din când în când câte o „consultare” cu privire la situaţia regatului, cu oameni care, venind din toate comitatele engleze, puteau apoi, prin rapoartele lor, să creeze în ţară un climat favorabil.

În anul 1295 apar primele menţiuni despre “Magnum Concilium”, convocat de regele Eduard I, având o reprezentare concretă a celor 3 stări sociale: clerul, nobilimea şi oraşele.

Relaţiile dintre coroană şi Concilium exprimau subordonarea parlamentului faţă de monarhie, regele având atât atribuţii executive cât şi legislative, situaţie care a continuat şi în secolul a XIV-lea, marcat de separarea parlamentului în două camere, în anul 1332, când cele două grupuri – unul format din prelaţi şi nobili şi unul format din cavalerii reprezentanţi ai comitatelor şi reprezentanţii oraşelor – deliberau separat.

În anul 1351 din aceste două grupuri s-au format două adunări cu sedii separate – Camera Lorzilor respectiv Camera Comunelor, niciuna însă cu atribuţii legislative.

În timp, rolul Parlamentului a crescut, limitând oarecum natural puterea monarhiei.

Deşi iniţial Camera Lorzilor avea o poziţie dominantă, treptat rolul ei scade, ajungându-se ca la începutul secolului al XIX-lea supremaţia Camerei Comunelor să devină efectivă. Dealtfel momentul considerat istoric de englezi în răsturnarea balanţei puterii în favoarea Camerei Comunelor a fost anul 1832 – adoptarea Actului Refomei, urmat cronologic, de principalele legi care reglementează şi astăzi raporturile dintre cele două camere – The Parliament Acts – datate 1911 şi 1949.   

/ AFP PHOTO / POOL / JOHN STILLWELL
/ AFP PHOTO / POOL / JOHN STILLWELL

Organizarea Parlamentului Marii Britanii

Parlamentul este format din Camera Comunelor şi Camera Lorzilor, fiind convocat anual de către Regină, pentru o sesiune de circa 10 luni. În fapt, la Camera Comunelor, numărul de zile consacrate şedinţelor plenare este de 167, iar la Camera Lorzilor de 112.

► Camera Comunelor este alcătuită din 646 membri, al căror mandat are o durată de 5 ani, fiind aleşi prin sistem majoritar cu un singur tur de scrutin, organizat în circumscripţii uninominale, iar în Irlanda de Nord conform sistemului reprezentării proporţionale cu vot unic transferabil. Să menţionăm că sistemul electoral britanic permite votul prin procură şi cel prin corespondenţă.

  • Preşedintele Camerei Comunelor este ales la începutul fiecărei legislaturi pentru un mandat de 5 ani, şi are obligaţia de a demisiona (după alegere) din partidul din care face parte. Camera Comunelor mai are şi 3 vicepreşedinţi.
  • Comisiile generale sunt structuri de lucru specifice numai Camerei Comunelor, din sesiunea 2006-2007, când au înlocuit comisiile permanente, având ca scop principal accelerarea procesului legislativ.

O comisie generală este formată din minimum 16 membri şi maximum 50, componenţa acesteia reflectând configuraţia politică a partidelor reprezentate în Cameră.

Comisia, prezidată de un preşedinte, dezbate proiectul de lege conform regulilor care guvernează dezbaterile în plen, dar spre deosebire de fostele comisii permanente, comisiile generale sunt abilitate să solicite şi să obţină informaţii scrise şi orale din partea persoanelor oficiale şi experţilor din afara Parlamentului, ceea ce permite fundamentarea informaţională completă a procesului decizional.

  • Marile comisii sunt comisii suplimentare care au competenţe în dezbaterea de iniţiative teritoriale specifice: Marea Comisie pentru Scoţia (formată din toţi cei 72 de parlamentari scoţieni), Marea Comisie pentru Ţara Galilor (formată din 40 de parlamentari din Ţara Galilor, plus alţi 5) şi Marea Comisie pentru Irlanda de Nord (formată din 18 parlamentari din Irlanda de Nord, plus alţi 25).
  • Comisiile speciale (sectoriale), în număr de 18, au atribuţii în materia controlului politic al Guvernului – fiecărei comisii îi corespunde un minister. Controlul parlamentar se concentrează asupra cheltuielilor, politicilor şi managementului administrativ.
  • Comisia întregii Camere (Committee of the whole House) – se ocupă de anumite categorii de texte – proiectele de lege constituţionale de importanţă deosebită, proiectele de lege urgente depuse de Guvern. La şedinţele acestei Comisii pot participa toţi deputaţii.
  • Comisiile comune – temporare sau permanente – sunt alcătuite din membri ai Camerei Comunelor şi Camerei Lorzilor, cu competenţe similare celor ale comisiilor speciale.
  • Grupurile parlamentare sunt constituite numai la nivelul formaţiunilor importante:

– Grupul parlamentar al Partidului Laburist

– Grupul parlamentar al Partidului Conservator

– Grupul parlamentar al Partidului Liberal-Democratic

Fiecare grup parlamentar este condus de un coordonator-şef (Chief Whip), asistat de 10-12 colegi (whips).

Existenţa şi funcţionarea grupurilor parlamentare se bazează mai mult pe loialitate decât pe impunerea unei discipline stricte, migraţia parlamentară este ocazională şi accidentală, iar deputaţii independenţi pot fi numai cei care au candidat ca atare.

► Camera Lorzilor are 750 de membri, care, potrivit sistemului de numire, aparţin uneia din următoarele 4 categorii: înalţi prelaţi (lorzi spirituali), nobili (care capătă titlul de pair prin succesiune ereditară), persoane înnobilate de Regină (titlul de lord având caracter viager) sau lorzi care îndeplinesc funcţii judiciare.

  • Preşedintele Camerei Lorzilor este ales de membrii Camerei, pentru cel mult două mandate, fiecare de câte 5 ani.
  • Comisiile speciale, în număr de 18, se reînnoiesc la începutul fiecărei sesiuni şi se concentrează asupra următoarelor domenii: Uniunea Europeană, ştiinţă şi tehnologie, economie şi Constituţia Marii Britanii.

Comisia pentru Uniunea Europeană, spre exemplu, are peste 80 de membri a căror activitate se desfăşoară în cadrul următoarelor 7 subcomisii: afaceri economice şi financiare; piaţă internă; afaceri externe, apărare şi dezvoltare; mediu şi agricultură; legislaţie şi instituţii; afaceri interne; politică socială şi probleme ale consumatorilor;

  • Comisia întregii Camere (Committee of the whole House), examinează de regulă proiectele de lege.
  • Grupurile politice din cadrul Camerei sunt: Grupul Partidului Laburist, Grupul Partidului Conservator, Grupul Partidului Liberal-Democrat şi Grupul independenţilor.

 queenElizabethInParliament_large

Sistemul politic britanic are reputaţia stabilităţii şi coreneţei în primul rând datorită unui sistem legislativ solid, dar şi tradiţiei respectării cutumelor, unele vechi de sute de ani. Totodată, societatea britanică se bazează pe discreţia politică a suveranului, pe sistemul bipartidist – care permite menţinerea unui raport de forţe corect între putere şi opoziţie şi o cutumă care arată că liderul partidului câştigător în alegeri este numit în funcţia de premier.

Continuarea pe rador.ro.

 

Tags

Alte Noutati

LIVE: Muzică
Meteo Chişinău
30,49 °C
cer senin
Umiditate:38 %
Vint:3,1 m/s
Mon
24 °C
Tue
23 °C
Wed
23 °C
Thu
22 °C
Fri
24 °C

Curs oficial BNM 17 Iunie 2019

MDL RATĂ TREND
EUR 20.4799 -0.0416
USD 18.1825 -0.0006
RON 4.3370 -0.0097
UAH 0.6877 0.0006
RUB 0.2826 0.0011
Arhivă Radio Chișinău