Pentru Germania, data de 9 noiembrie are o multiplă semnificație, fiind denumită „ziua destinului” (Schicksalstag). În această zi este marcată și împlinirea a 94 de ani de la „Puciul de la berărie” din München din 1923, o tentativă de preluare a puterii de către Adolf Hitler, care va eșua fără să împiedice însă ascensiunea sa politică ulterioară, 9 noiembrie mai înseamnă și 99 de ani de la prima Republică Germană, cu abdicarea împăratului Wilhelm al II-lea în 1918, dar și împlinirea a 28 de ani de la căderea Zidului Berlinului, în anul 1989, notează Rador.

Numit în germană Kristallnacht, Reichskristallnacht, Reichspogromnacht, Novemberpogromnacht, acest moment a marcat o succesiune nefericită de zile și nopți de teroare împotriva evreilor, care a durat din 9 până în 13 noiembrie 1938.

La originea „Nopții de cristal” a fost un atentat comis pe 7 noiembrie, la Paris, de adolescentul polonez de origine evreiască Herschel Grynszpan, soldat cu moartea diplomatului german Ernst von Rath. Tânărul și-a imaginat că astfel poate răzbuna suferințele și umilințele îndurate de părinții săi din cauza politicilor orchestrate și implementate de autoritățile naziste în Germania. Mai exact, în data de 27 octombrie 1938, familia lui Grynszpan împreună cu alți 15.000 de alți evrei de origine poloneză fuseseră expulzați din Germania fără nici un avertisment prealabil, însă au fost ținuți la granița poloneză, umiliți, îndurând frigul și foamea.

A urmat anunțarea crimei la radiodifuziunea germană, după care, în mai multe orașe germane, au fost declanșați demonii antisemitismului, au început acțiuni violente antievreiești, însă acestea au luat amploare după ordinul expres dat de Hitler, pe 9 noiembrie, prin vocea ministrului propagandei, Joseph Goebbels, care a suținut un discurs la München, în cursul căruia a ordonat distrugerea magazinelor evreiești și incendierea sinagogilor, a ordonat poliției să nu se amestece, iar pompierilor să protejeze doar proprietățile „arienilor” și a interzis jafurile.

Propaganda feroce a naziștilor descria pogromul ca o reacție spontană a populației contra evreilor iar atentatul asupra secretarului legației ca un act ostil pus la cale de „evreimea mondială”, opusă poporului german.

În noaptea de 9 spre 10 noiembrie au avut loc în multe orașe și sate din Germania și Austria recent anexată, acțiuni violente împotriva evreilor, în care trupele SA (Sturmabteilung), cât și SS (Schutzstaffel), membri ai Gestapo-ului, ai poliției și ai Tineretului Hitlerist, dar și civili incitați la ură de propaganda condusă de Goebbels, au distrus tot ce era evreiesc în calea lor. Marea majoritatea a cetățenilor germani nu participau la violențe și jafuri dar nici nu li se opuneau.

Astfel sute de sinagogi și case de rugăciune au fost distruse și incendiate. Oameni au fost batjocoriți, bătuți și, în unele cazuri, uciși, în plină stradă, doar fiindcă erau evrei. Poliția nu a intervenit, iar pompierii au acționat doar pentru a împiedica extinderea incendiilor asupra clădirilor învecinate.

Distrugerea sistematică a clădirilor cu barosul, mai ales a lăcașurilor de cult, dar și a magazinelor, a umplut străzile cu cioburi de sticlă de la geamurile sparte, de aici și numele de „Noapte de cristal” – noaptea sticlei sparte.

Conform statisticilor, violențele s-au soldat cu omorârea în bătaie a 400 de evrei, circa 8.000 de magazine evreiești au fost jefuite și distruse, 1.668 de sinagogi au fost devastate, 267 dintre acestea fiind incendiate, iar alți peste 30.000 de evrei au fost deportați în lagărele de concentrare de la Dachau, Sachsenhausen, Buchenwald, Birkenau sau Auschwitz.

De asemenea, în ciuda indicațiilor lui Goebbels, sute de sinagogi au fost jefuite, cărțile religioase ale evreilor au fost arse în stradă, iar nenumărate bande de tineri furaseră obiecte de cult valoroase.

Mai mult, după acest veritabil măcel, Goebbels a impus evreilor să curețe singuri rămășițele distrugerilor, au fost amendați cu un miliard de mărci, statul a confiscat asigurările ce reveneau proprietarilor evrei ce trebuiau despăgubiți, iar proprietățile evreiești au început să fie transferate „arienilor” cu acordarea unor minime compensații.

Deși majoritatea surselor istorice fac referiri la eveniment indicând durata unei singure nopți, în realitate, așa cum arătam, violențele s-au încheiat abia după cinci zile. Aceasta în ciuda cinismului lui Joseph Goebbels, care a anunțat la radio, la data de 10 noiembrie, că excesele s-au încheiat.

Momentul „Nopții de cristal” a reprezentat începutul pogromului general împotriva evreilor din țările vest-europene – Holocaustul, naziștii urmărind lichidarea totală a evreilor. Se estimează că în urma acestei teribile încercări de exterminare, mai mult de 6 milioane de evrei au fost uciși.