Debutul lui Sadoveanu a avut loc în aprilie 1897, în revista "Dracu" din București, cu schița "Domnișoara M din Fălticeni" și poezia "Homo". Din același an datează primul manuscris identificat - poezia "De mâini" - scrisă de Mihail Sadoveanu pe pagina de gardă a unui vechi dicționar francez.

În anul 1903 au apărut două nuvele - "Luna" și "Petrea Străinul" - în paginile "Revistei idealiste", nuvela "Necunoscutul" în revista "Sămănătorul" și romanul "Șoimii" în variantă foileton, în publicația "Voința națională".

Anul 1904 a fost numit "Anul Sadoveanu" pentru că scriitorul a debutat atunci editorial cu patru volume: "Povestiri", "Șoimii", "Dureri înăbușite" și "Crâșma lui Moș Precu" (nuvele). Anul următor a apărut volumul "Povestiri de război" și revista "Albina" a început să publice ciclul de nuvele "Scrisori trimise de un prieten pribeag". Tot atunci, în revista "Luceafărul" apar nuvela "Moșneagul nostru", povestirile "Semnul de primejdie" și "Crăișorul".

Muzeul Memorial "Mihail Sadoveanu" din municipiul Iași. 

Foto: (c)  ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

În 1906 sunt publicate volumele "Floare ofilită", "Mormântul unui copil" și "Amintirile căprarului Gheorghiță", iar Mihail Sadoveanu primește Premiul Academiei Române pentru volumul "Povestiri" (1904), în urma unui referat semnat de Titu Maiorescu. În primul număr al revistei "Viața românească" din 1 martie 1906, Sadoveanu era prezent cu nuvela "Puștiul".

A urmat publicarea volumelor "La noi, în Viișoara", "Vremuri de bejenie", "Însemnările lui Neculai Manea", "Povestiri alese" - conținând traduceri din Guy de Maupassant - (1907), "Oameni și locuri", "O istorie de demult", "Duduia Margareta" (1908), "Cântecul amintirii" (1909), "Povestiri de seară", "Genoveva de Brabant", "În amintirea lui Creangă" (1910).

Sursa foto: monumenteneamt.ro

Anul 1911 a adus apariția volumului "Apa morților" și a piesei de teatru "De ziua mamei" (în revista "Viața românească"), iar în 1912 apar volumele "Un investigator" și "Bordeenii".

Călătoriile scriitorului în Bulgaria și războiul româno-bulgar l-au inspirat în scrierea cărților "Priveliști dobrogene" (1914), "44 de zile în Bulgaria" și "Războiul Balcanic" (1916).

Primul roman istoric publicat a fost "Neamul Șoimăreștilor" (1915). Au urmat de volumele de povestiri "Foi de toamnă" (1916), "Priveghiuri" și "Umbre" (1920), romanele "Cocostârcul albastru" și "Strada Lăpușneanu" (1921), volumele "Neagra Sarului", "Lacrimile ieromonahului Veniamin", "Pildele lui cuconu Vichentie", "Drumuri basarabene" (1922).

Interior din Muzeul Memorial "Mihail Sadoveanu" din municipiul Iași. 

Foto: (c)  ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

Anii '20 au fost marcați de apariția romanelor "Venea o moara pe Siret" (1925), "Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă" (1929), a povestirilor "Dumbrava minunată" (1926), "Demonul tinereții", "Olanda", "Hanul Ancuței" (1928), a lucrărilor de literatură cinegetică și de pescuit "Țara de dincolo de negură" (1926), "Împărăția apelor" (1928).

Cel mai cunoscut roman al lui Sadoveanu, "Baltagul", a apărut în 1930, ca și romanele "Depărtări", "Măria Sa, puiul pădurii" și nuvela "Trenul fantomă". Tot în anii '30 au apărut romanele istorice "Nunta domniței Ruxandra"(1932), "Viața lui Ștefan cel Mare" (1934), primele două volume ale trilogiei "Frații Jderi" - "Ucenicia lui Ionuț" (1935) și "Izvorul alb" (1936) -, "Creanga de aur" (1933), romanele "Nopțile de Sânziene" (1934), "Cazul Eugeniței Costea" (1936), volumele "Ochi de urs" și "Valea Frumoasei"(1938), "Uvar" (1932), "Locul unde nu s-a întâmplat nimic"(1933), "Soarele în baltă sau Aventurile șahului" și "Inima noastră" (1934), "Istorisiri de vânătoare" (1937), nuvelele "Cuibul invalizilor", "Paștele blajinilor" (1935), "Morminte" (1939).

Sursa foto: monumenteneamt.ro

Al treilea volum al trilogiei "Frații Jderi", intitulat "Oamenii Măriei Sale", a fost publicat în 1941, ca și romanul "Ostrovul lupilor". Alte titluri apărute în anii '40 sunt "Vechime", "Divanul persian" (1940), "Poveștile de la Bradu-Strâmb" (1943), "Anii de ucenicie" (1944), "Fantezii răsăritene", "Caleidoscop" (1946), "Legende sfinte" (1947), "Mitrea Cocor", "Poezia cimiliturilor" (1949).

În operele de după 1928 ale lui Sadoveanu, și mai ales în câteva cărți din deceniul al patrulea, "'naivitatea' este prefăcută, dovadă de rafinament, expresie a unui ideal filosofico-social și estetic superior", scrie "Dicționarul Scriitorilor Români". Aceste opere, ca și romanele istorice, conțin, "pe lângă imaginea unei vieți încă bazate pe alianța dintre om și cosmos, motivul chiar al unei literaturi frumoase, moștenire a umanismului greco-latin și a pretențiilor lui pedagogice, care, relevând o lume legală și rațională, urmărește totodată s-o educe".

Anii '50 au adus publicarea lucrărilor "Nada florilor" (1950), "Clonț de fier" (1951), "Nicoară Potcoavă" (1952), "Aventură în Lunca Dunării", "Evocări", "Muncitori și păstori" (1954). Tot în 1954, Editura de stat pentru literatură și artă a început tipărirea seriei de "Opere", sub îndrumarea autorului. Primul volum cuprinde: "Povestiri", "Șoimii", "Dureri înăbușite", Crâșma lui Moș Precu". În 1960 a apărut volumul "Mărturisiri". Romanele "Lisaveta" și "Cântecul Mioarei" au rămas neterminate de scriitor, care a murit în 1961.

"Utopia filosofico-socială a lui Sadoveanu - natural-țărănească și istoric-națională - sfârșește într-o utopie a literaturii, așadar cărturărească în care cartea însăși devine simbol", mai scrie "Dicționarul Scriitorilor Români".

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

Pe lângă romane, povestiri, nuvele, schițe, memorialistică, lucrări de factură cinegetică și de pescuit, impresii de călătorie, opera lui Mihail Sadoveanu include și eseuri/conferințe, prelucrări ale unor texte celebre - "Esopia" (1906), "Istoria marelui împărat Alexandru Macedon în vremea când era emirul lumii 5250 de ani" (1907), precizează site-ul http://enciclopediaromaniei.ro/.

Sursa:Agerpres