În emisfera nordică luna septembrie este echivalenta lunii martie din emisfera sudică, unde începe primăvara.

Romanii au rebotezat lunile anului, Caligula, împărat roman, a redenumit a șaptea lună - september - de la cuvântul ''septem'', care înseamnă șapte, deoarece a reprezentat luna a șaptea în calendarul roman. A avut 29 de zile până la reforma iuliană, care a adăugat o zi.

Odată cu introducerea calendarului Gregorian a devenit a noua lună a anului și are 30 de zile. Ziua este egală cu noaptea, având aproximativ 12 ore fiecare. Septembrie începe în aceeași zi a săptămânii ca și luna decembrie, în fiecare an.

Soarele, la începutul lunii, răsare la ora 06 h 38 m și apune la ora 19 h 53 m, iar la sfârșitul lunii răsare la ora 07 h 12 m și apune la ora 18 h 59 m.

Luna reprezintă perioada cât durează o rotație a astrului în jurul Pământului: 29 de zile, 12 ore, 44 minute și 3 secunde, aproximativ 29 zile și jumătate. În această mișcare, se disting patru faze: Lună Nouă, Primul Pătrar, Lună Plină, Ultimul Pătrar.

Fazele Lunii: la 06 septembrie - Luna la Primul Pătrar la 06 h 18 m; la 14 septembrie - Lună Plină (de azi, Luna începe să descrească) la 07 h 36 m; la 22 septembrie - Luna la Ultimul Pătrar la 05 h 42 m; la 28 septembrie - Luna Nouă (de azi, Luna începe să crească) la 21 h 30 m, potrivit site-ului www.astro-urseanu.ro.

La data de 23 septembrie, din punct de vedere astrologic, se face trecerea în semnul zodiacal - Balanță.

Echinocțiul de toamnă

În 2019, acest fenomen astronomic are loc la 23 septembrie, la ora 10 h 50 m și reprezintă momentul în care Soarele, în mișcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Există două astfel de fenomene: echinocțiul de primăvară și echinocțiul de toamnă.

De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeași dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocțiul de toamnă s-a produs la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.

După producerea acestui fenomen astronomic, orele de lumină vor începe să scadă, până la solstițiul de iarnă, de la 22 decembrie.

Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocțiului se numesc puncte echinocțiale, fiind denumite punctul vernal și, respectiv, punctul autumnal. Cuvântul "echinocțiu" derivă din cuvântul francez "équinoxe" care, la rândul lui, provine din latinescul "aequinoctium", format din "aequus" - "egal" și "nox", "noctis" - "noapte".

În tradiția noastră populară, luna septembrie se numește Răpciune.

Potrivit tradiției populare, după cum va fi timpul în această zi așa va fi și anul viitor: dacă plouă dimineața, va fi primăvara ploioasă; soare la amiază înseamnă an bun; dacă plouă, va fi an ploios, dacă e soare, va fi an secetos; vremea posomorâtă înseamnă toamnă rea, tunetele anunță toamnă lungă. Se crede de asemenea că stadiul viermelui din gogoașa de stejar prezice dacă anul va fi sec sau mănos.

Între sărbătorile calendarului creștin ortodox, cele mai importante pentru această lună din an sunt Nașterea Maicii Domnului, la 8 septembrie și Înălțarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie.

La 8 septembrie, sărbătoarea Nașterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârșitul verii și începutul toamnei, vremea se răcește, începe migrația păsărilor. O vorbă populară spune că acum se schimbă pălăria cu căciula.

În ziua de 14 septembrie, de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, cunoscută și ca Ziua Crucii, Cârstovul viilor, Ziua Șarpelui, Moșii, se ține post și nu se mănâncă alimente cu cruce (usturoi, nucă, pește, prună) sau cap (varză), potrivit etnologului Ion Ghinoiu, în volumul ''Zile și mituri. Calendarul țăranului român'' (2000). Se fac pomeni: ulcele noi cu apă sau miere, lumânare și colac, la casele cu copii sau la cei săraci. Este ultima zi pentru culegerea plantelor de leac.

Sursa: Agerpres