Municipiul București are o suprafață de 228 km pătrați, din care suprafața construită este de 70%. Orașul este așezat în sudul României, la o distanță de 64 km nord de fluviul Dunărea, la 100 km sud de Carpații Orientali, și 250 km vest de Marea Neagră, scrie Rador.

Cele mai apropiate capitale europene: 425 km – Sofia, 460 de km – Chișinău, 735 km – Belgrad și 750 de km – Budapesta, 920 km – Kiev.

Bucureștiul este situat în Câmpia Română, având o altitudine maximă de 96,3 m și este străbătut de două râuri, Dâmbovița și Colentina.

Deși este așezat într-o zonă de climă temperată, Bucureștiul este afectat de masele de aer continental, provenite din zonele învecinate. Curenții de aer estici dau variații excesive de temperatură, de până la 70°C, între verile călduroase și iernile geroase.

Estul și sudul orașului au toamne lungi și călduroase, ierni blânde și primăveri timpurii.

Conform recensământului din 2008, Bucureștiul avea un număr de 1943981 locuitori, (puțin mai mult de 9% din populația țării) din care 51% reprezintă populația activă, însă conform celor mai recente date, numărul locuitorilor orașului a scăzut sub 1700000 locuitori.

La origini, pe acest loc a existat o populație, încă din epoca paleolitică, fapt demonstrat de găsirea unor așchii tăioase din cremene, a unui „nucleu“ de silex, descoperit pe malul Lacului Fundeni, și unor cariere de nisip în Pantelimon.

În actualul cartier Tei au fost realizate săpături care atestă urmele unor așezări, datate 1800-800 î.H., despre care se presupune că ar fi din epoca bronzului. Cultura Dudești a fost prezentă pe malul Lacurilor Cernica și Fundeni, cultura Boian s-a găsit la Glina, Dudești, Cățelu, Bucureștii Noi, Giulești, Dealul Spirii, Pantelimon. Tot din perioada Boian s-a descoperit, la Cernica, una dintre cele mai mari necropole din Europa. Din perioada culturii Gumelnița s-au găsit așezări la Glina, Jilava, Măgurele, iar la Chitila s-a descoperit o brățără de aramă, cu capete în formă de șarpe.

La Bălăceanca s-au descoperit două așezări cu zece bordeie și șase locuințe de suprafață iar sub Mănăstirea Mihai Vodă s-au descoperit cuptoare de ars oale, cești dacice, cosoare, râșnițe rotative, o monedă din timpul împăratului roman Galienus.

În cartierele Radu Vodă, Dămăroaia, Herăstrău, au fost descoperite urmele mai multor așezări geto-dacice și o presupusă reședință a lui Burebista.

Pentru secolele X-XIV s-au identificat urme de așezări pe malurile tuturor apelor din zonă, bordeie cu cuptoare de gătit și încălzit, ceramică fină, monezi, urme ale culturii Dridu la Pipera, în Bucureștii Noi, în Piața de Flori.

Tradiția arată că întemeierea Bucureștiului s-a întâmplat pe vremea ciobanului Bucur (care în opinia altor cercetători ar fi fost fie pescar, fie boier), conform unei consemnări scrise din anul 1761, a călugărului franciscan Blasius Kleiner. De această tradiție este legată și o legendă care spune că Dâmbovița, fiica unui pădurar sărac, știa toate secretele, toate potecile și cărările pădurii în care locuia alături de tatăl ei, iar într-o zi, prințul Munților se rătăcește prin pădure. O întâlnește pe Dâmbovița, care îl ajută, dar prințul este atras iremediabil de frumusețea ei și o cere de nevastă. Însă Dâmbovița îi promisese mâna lui Bucur, ciobanul din vecinătatea pădurii. Atunci, în semn de mulțumire pentru ajutorul primit, prințul i-a oferit fetei un cuțitaș și o sfârlează de lemn care îndeplinea orice dorință. Venind la Bucur, Dâmbovița, a înfipt cuțitul într-o stâncă, de unde a tâșnit un izvor de apă, pe care l-a botezat Dâmbovița, iar împreună cu iubitul său, au format un sătuc la marginea pădurii, pe malul izvorului, după numele ciobanului Bucur, bineînțeles.

O mărturie despre existența lui Bucur păstrată până în zilele noastre o reprezintă vechea bisericuță de lângă Mănăstirea Radu Vodă, denumită chiar „biserica lui Bucur“, fostul paraclis al călugărilor mănăstirii.

O altă tradiție îl consideră pe Negru Vodă ca întemeietor al Bucureștiului, prima scriere în acest sens fiind realizată de raguzanul Luccari, după o călătorie prin Țara Românească pe perioada domniei lui Mihai Viteazul, iar o alta, datând din anul 1410, aparținând domnitorului Mircea cel Bătrân, menționează Bucureștiul ca fiind „Cetatea noastră“.

În fine, marele istoric Nicoale Iorga descrie în „Istoria Bucureștilor”, poziția geografică a Bucureștiului: „Odinioară, un sat de păstori și plugari, al moșului Bucur, de unde vin moșia lui și coborâtorii lui, Bucureștii, localitatea însăși nefiind decât moșia Bucureștilor, a oamenilor coborâți din acest moș care este Bucur. Aici Dâmbovița este largă și pe vremuri ea făcea pe amândouă malurile sale ochiuri de ape, care puteau să oprească înaintarea repede a unui năvălitor. Nu este o singură înălțime, ci pe malul de sud mai multe dealuri se înșiră, de la al Radului Vodă până la al Spirii, al Mitropoliei și la părțile ridate de către Cotroceni… De jur împrejur se întindea codrul, care păstra numele Vlăsiei de odinioară și din care și până astăzi au rămas pâlcuri, care neapărat au trebuit să fie curățate. Aceasta fără a mai pomeni de lacurile semănate în dreapta și în stânga, care formau prin ele însele o cingătoare defensivă pentru orașul ce rămânea să se întemeieze și pentru cetățuile menite să-l apere“.

Documentul lui Vlad Țepeș din 20 septembrie 1459 a fost descoperit în jurul anului 1900, foarte deteriorat și se păstrează la Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu.

Vlad Țepeș a locuit timp de patru ani, pe perioada domniei, în cetatea București, 18 din cele 25 de documente date de domnitor au fost emise de aici, iar la 14 octombrie 1465, Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, emite un hrisov prin care decide ca Bucureștiul să fie una din reședințele domnești ale Țării Românești, cei doi fiind de fapt promotorii ridicării orașului la rang de capitală.

În continuare vă prezentăm o cronologie care arată evoluția urbei în cei 558 de ani de existență.

• Între anii 1558-1559, Mircea Ciobanu ridică un palat domnesc, numit mai târziu Curtea Veche, unde se construiește apoi și o biserică
• În anul 1562 se construiește Biserica „Sfântul Gheorghe“ – Vechi

În această perioadă (secolul XVII), orașul se întinde și pe malul drept al Dâmboviței, în partea de vest ajunge până în zona Cișmigiului, iar la est până la actuala Cale a Moșilor.

• În anul 1573, Alexandru al II-lea Mircea înființează la Mănăstirea Plumbuita prima tipografie din București
• În 1577 este construită Mănăstirea Radu Vodă, iar în jurul acesteia apar mici prăvălii
• În septembrie 1593, Mihai Viteazul devine domn al Țării Românești, iar în 1594 începe lupta antiotomană finalizată la 15 august 1595, cu ocuparea orașului de către turci. Multe din biserici devin moschei, iar la retragerea turcilor din București, în octombrie 1595, orașul este prădat și incendiat
• În anul 1631, domnitorul Radu Șerban construiește podul Șerban Vodă și amenajează heleșteul Șerban Vodă devenit ulterior Parcul Carol
• În anul 1640 capitala este mutată înapoi la Târgoviște, până în anul 1659, în timpul domniei lui Gheorghe Ghica.
• În 1659, Bucureștii devin definitiv capitala Țării Românești, orașul se dezvoltă, apar numeroase biserici, hanuri mari fortificate și ateliere meșteșugărești pe Șelari, Covaci, Gabroveni, Lipscani, Băcani.
• În anul 1661 apar primele drumuri pavate cu piatră de râu
• În anul 1679 domnitorul Șerban Cantacuzino întemeiază prima școală românească, „Școala domnească de la Mănăstirea Sântul Sava“ din București și începe ridicarea Mănăstirii Cotroceni.
• Pe perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu se construiește Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei) – în 1692, apoi spătarul Mihai Cantacuzino fondează Spitalul Colțea în 1695 și Biserica Colțea
• În anul 1736 se încheie construcția Mănăstirii Văcărești, în stil brâncovenesc, considerată cel mai mare complex arhitectonic mănăstiresc din secolul al XVIII-lea din sud-estul Europei, fiind ridicată de Nicolae Mavrocordat. Din această perioadă datează și Bisericile Crețulescu, Stavropoleos și „Domnița Bălașa“.
• În anul 1770 rușii realizează un plan al Bucureștiului, păstrat la Moscova, din care reiese că limita Bucureștiului era dată de actualele străzi Mihai Bravu, Ștefan cel Mare, Plevnei, Elefterie, Dealul Spirii, Filaret, Dealul Piscului, Dudești
• În anul 1779 apar primele cișmele publice
• În anul 1798 are loc un recensământ care arată că în București erau 6.006 case și 30.030 locuitori.
• Anul 1808 aduce inaugurea Hanului lui Manuc, loc în care în anul 1812, se semna Tratatul de la București dintre Rusia și Turcia
• În 1821 orașul este invadat de armatele lui Tudor Vladimirescu, în anii care au urmat având loc mai multe lupte
• În 1824, în București sunt menționate în documente 1.515 prăvălii din care 255 erau „de frunte”, 489 „de mijloc” și 771 „de coadă”
• În anul 1827 librarul Iosif Romanov deschide prima Librărie românească într-o boltă, la Hanul Sfântul Gheorghe Nou – „ulița Brașovenilor nr. 419, vopseaua roșie”
• În 1829 apare primul ziar din Țara Românească, „Curierul românesc” sub directoratul lui I.H. Rădulescu, urmat de „România” (1836) și „Universul” (1837)
• Primul recensământ al populației realizat după criterii științifice este realizat în anul 1831 și indică următoarele cifre:

Zonă           Mahalale    Case           Locuitori     Fabrici

Roșie           12                1.116           11.188         4

Albastră        16                2.391           12.279         32

Galbenă        21                2.018           10.190         4

Verde           13                1.871           10.367         21

Neagră         18                1.946           9.864           5

• În anul 1848, pe perioada Revoluției, pe 13 septembrie, pompierii și alte trupe se opun forțelor turcești în lupta din Dealul Spirii, dar trupele turcești ocupă orașul
• În anul 1851 se sfârșește perioada de dublă ocupație, rusească și turcească
• Pe 31 decembrie 1852 este ianugurat Teatrul Național
• Tot în anul 1852 este inaugurată Cafeneaua Capșa, înființată de Grigore Capșa sub numele „La doi frați, Anton si Vasile Capșa” cu locația inițială în fostul Han Damari, peste drum de biserica Zlătari, apoi fiind mutată în casa Slătineanu, locația în care se regăsește și astăzi
• În 1853 este înființată moara lui Assan, cea mai modernă moară din țară
• În anul 1854 se inaugurează Grădina Cișmigiu
• În anul 1857, Bucureștiul devine primul oraș din lume care introduce iluminatul cu petrol lampant
• În 1859 după Unirea principatelor, Bucureștiul devine capitală, cu reședința domnului Alexandru Ioan Cuza la Palatul de la Podul Mogoșoaiei
• La 24 ianuarie 1862 se deschide primul Parlament al României.
• În veacul al XIX-lea orașul se modernizează fiind ales capitala a României, înfăptuită prin Unirea Moldovei cu Țara Românească, în 1862. Este cel mai mare oraș din sud-estul Europei după Istanbul
• În anul 1869 este inaugurată prima linie de cale ferată, București-Giurgiu, dar și prima gară – Filaret
• Tot în anul 1869 este inaugurată Universitatea București
• 1872 este anul în care este dată în funcțiune prima linie de tramvaie trase de cai, care circula pe ruta Bariera Mogoșoaiei (astăzi – Piața Victoriei) – Bariera Obor
• În anul 1875 se înființează Societatea Studenților în Medicină din București, prima societate studențească din România
• Între 1880 și 1883 se amenajează cursul Dâmboviței și i se adâncește albia
• În anul 1882 este introdus iluminatul electric, la Palatul Regal din Calea Victoriei, de unde este alimentat și Palatul Cotroceni.
• În 1884 este înființată prima linie telefonică de stat
• În 1893 este finalizată construcția Foișorului de Foc, utilizat ca post de pompieri și rezervor regulator pentru rețeaua de alimentare cu apă a orașului
• În 1894 este dată în funcțiune prima linie electrică de tramvaie (numărul 14), care circula pe ruta Obor – Cotroceni
• În anul 1909 apare prima sală pentru reprezentații cinematografice la Cinema Volta
• În 1925 este dată în funcțiune prima linie de autobuze, care circula pe ruta Piața Sf. Gheorghe – Bariera Călărașilor (la intersecția străzilor Călărași și Orzari)
• În anul 1928 Radiodifuziunea transmite în mod regulat emisiunile pe unde medii, apoi și pe unde scurte.
• În 1933 este construit Palatul Telefoanelor pe Calea Victoriei
• În anul 1936 este finalizată (re)construcția Arcului de Triumf din beton armat și granit
• Tot în 1936 sociologul Dimitrie Gusti înființează Muzeul Satului, unul dintre primele muzee etnografice din lume
• În anul 1937 este finalizată construcția Palatului Regal (început în 1930).
• În anul 1939 este inaugurată Academia Militară
• Un puternic cutremur de pământ distruge o parte din zona centrală istorică a Bucureștiului în anul 1940
• În anul 1949 este dată în funcțiune prima linie de troleibuze (cu numărul 81), care circula pe ruta Piața Victoriei – Hipodromul Băneasa (pe locul actual al Casei Presei Libere).
• În 1950 este inaugurat studioul cinematografic de la Buftea
• În 1954 se deschide Opera Română
• Pe 31 decembrie 1956 se difuzează prima emisiune de televiziune din țară
• În anul 1960 este inaugurată Sala Mare a Palatului
• În anul 1970 se deschide Aeroportul Internațional Otopeni
• Tot în anul 1970 se inaugurează Hotelul „Intercontinental”, cea mai înaltă construcție a capitalei la acea vreme, cu 25 nivele
• În 1974 se dă în funcțiune Sala Polivalentă, care devine cea mai mare bază sportivă acoperită din capitală.
• În 1976 se inaugurează magazinul Unirea.
• Pe 4 martie 1977 un cutremur de pământ de intensitate 7,2 pe scara Richter, cu centrul seismic în munții Vrancei, distruge sau avariază o mare parte din zona centrală istorică a Bucureștiului
• În anul 1979 se inaugurează prima linie de metrou, între Semănătoarea și Timpuri Noi
• În perioada 1981 – 1988 se construiește cea mai întinsă clădire din România, Casa Poporului (actualul Palat al Parlamentului), a doua construcție administrativă din lume ca suprafață construită și acoperită, clădire ce s-a construit prin demolarea clădirilor de pe o suprafață egală cu cea a întinderii Veneției.
• După Revoluție, în anul 1990 se înființează Muzeul Țăranului Român, continuatorul Muzeului de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială înființat la 1 octombrie 1906
• În anul 1994 este aleasă o nouă stemă pentru Municipiul București
• În anul 2002 s-a dat în folosință prima linie de metrou ușor din țară (linia de tramvaie 41).
• Pe 18 iunie 2011, s-a inaugurat Pasajul suprateran Basarab, cu o lungime de 1,9 kilometri, care supratraversează Calea Griviței, calea ferată și intersecța dintre Bulevardul Dinicu Golescu și Șoseaua Orhideelor și unește cartierele Titulescu și Grozăvești
• În 6 sptembrie 2011, este ianugurat stadionul National Arena, cu o capacitate de 55.634 de locuri, cea mai mare și mai modernă arenă de sport din țară
• La 19 iulie 2015, pasajul subteran de la Piața Presei, care are o lungime de aproximativ 800 de metri, o intrare și două ieșiri, a fost deschis circulației, în urma finalizării lucrărilor de construcție, care au costat 60,4 milioane de lei
• Pe 23 iulie 2017, a fost inaugurat pasajul de la Piața Sudului, care trebuia finalizat în 2015. Valoarea investiției se ridică la circa 19,5 milioane euro, însă beneficiile sale sunt foarte mari, fluidizează traficul și crește viteza de circulație în zonă.

Ocrotitorul Bucureștiului este Sfântul Dimitrie Cel Nou Basarabov, unul din reprezentanții de seamă ai vieții creștine, ale cărui moaște sunt păstrate în Catedrala Patriarhală din București.

Sfântul Dimitrie s-a născut și a trăit în secolul al XIII-lea, pe malul râului Lom din Bulgaria. Și-a petrecut o mare parte din viață într-o peșteră, în apropierea locului unde s-a născut, într-un post aspru, abstinență și rugăciuni, izolat complet de lume. După moarte, moaștele sale au fost găsite de localnici în apele râului și au fost așezate în biserica din satul Basarab.

Răzvan Moceanu