Puternicul seism din 4 martie 1977 a provocat prăbușirea sau avarierea gravă a sute de imobile, sub ruinele cărora au fost prinse mii de victime, precum și avarierea a mii de alte clădiri de locuințe, unități spitalicești, școli și instituții de învățământ superior, grădinițe, creșe de copii, cămine-internat, așezăminte culturale, monumente istorice. Cel mai grav afectate au fost Bucureștii, regiunea de sud și cea de est a țării. În urma cutremurului, și-au pierdut viața 1.578 de persoane.

Imagine cu blocul Continental-Colonadelor din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)

Dintre imobilele prăbușite în București amintim: blocul ''Casata'', blocul ''Continental'', blocul ''Nestor'', blocul ''Dunărea'', blocul aflat lângă hotelul ''Lido'', blocul Wilson, o clădire de pe strada Ion Ghica, un bloc de pe strada Brezoianu, un bloc de pe strada Tudor Arghezi, un bloc de pe strada Hristo Botev, un imobil de pe strada Alexandru Sahia, blocul din strada Moșilor nr. 135, un imobil din strada Galați, blocul de la intersecția bulevardului Ștefan cel Mare cu strada Lizeanu, blocul OD16 din cartierul Militari. S-a prăbușit, de asemenea, clădirea nouă a Centrului de calcul aparținând Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, din apropiere de Gara de Nord. Tot în București, Spitalul Fundeni și Spitalul de Urgență au suferit avarii importante și a trebuit să fie evacuate. La Spitalul de Urgență, unda de șoc a seismului a produs avarii la una dintre structurile de rezistență dintr-o aripă a clădirii, ceea ce a determinat evacuarea bolnavilor chiar în noaptea de 4 martie.

Imagine din orașul Focșani, județul Vrancea, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)

În țară, cele mai afectate județe au fost Teleorman, Dolj, Ilfov, Prahova, Iași, Vaslui, Buzău, Vrancea. Numeroase clădiri din Buzău, Ploiești, Craiova, Zimnicea, Alexandria, Focșani, Iași, Bârlad, Vaslui și alte localități au suferit avarii grave.

La 5 martie 1977, a doua zi după producerea cutremurului, a fost instituită, prin decret prezidențial, starea de necesitate pe întreg teritoriul țării. În dimineața de sâmbătă, 5 martie, președintele Nicolae Ceaușescu a revenit în țară din vizita pe care o efectua în Republica Federală Nigeria.

Imagine cu blocul ''Scala'' din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (5 martie 1977)

Pe primul plan s-a aflat urgentarea scoaterii tuturor victimelor cutremurului de sub dărâmături, identificarea tuturor locuințelor și a clădirilor publice cu avarii, în vederea evacuării lor imediate, după cum relata ziarul ''Scânteia'' în ediția din 6 martie 1977. Au fost luate măsuri pentru asigurarea cazării sinistraților, în acest scop stabilindu-se închiderea temporară a unor institute de învățământ superior și punerea la dispoziția populației sinistrate a căminelor. În București și în alte localități din țară unde s-au produs avarii ale clădirilor și ale rețelei de distribuire a gazelor, a fost oprită, provizoriu, aprovizionarea cu gaze naturale, pentru a se evita producerea unor explozii și incendii. Sub titlul ''Primele mărturii despre proporțiile dezastrului'', ''Scânteia'' relata că în Capitală s-au prăbușit 32 de blocuri de locuințe, alte peste 130 de blocuri au fost grav avariate, iar nouă unități spitalicești au fost scoase din funcțiune. Conform datelor centralizate la Ministerul Sănătății, până în seara de 5 martie, la București au fost internate și tratate 1.773 de persoane, au fost înregistrați 508 morți și peste 2.600 de răniți, iar în restul țării s-au înregistrat 614 răniți și 72 de decese.

Acțiuni de degajare a ruinelor la blocul ''Scala'', în urma cutremurului din 4 martie 1977 (5 martie 1977)

Tot în ediția din 6 martie 1977, ''Scânteia'' informa despre ''caracteristicile cutremurului din 4 martie'': ''Seismul din seara zilei de 4 martie a.c. a avut epicentrul în Vrancea. Focarul cutremurului s-a situat sub scoarța terestră la o adâncime de cca 100 km. Magnitudinea cutremurului după scara Richter a fost estimată la 7,2 — valoare care situează seismul printre cele mai puternice care au avut loc în România. Cutremurul a fost practic simțit pe întreg teritoriul țării, precum și în țările vecine, fiind înregistrat de aproape toate observatoarele seismologice din întreaga lume.(...)''

AGERPRES relatează pe larg, începând din 7 martie 1977, despre acțiunile de salvare de sub ruine a victimelor cutremurului. În toate punctele din București unde s-au prăbușit imobile au acționat ostași, studenți, echipe de specialiști, cascadori, cadre sanitare, dar și simpli cetățeni veniți să ajute la operațiunile de salvare. Mulți dintre aceștia au lucrat fără întrerupere zi și noapte la degajarea ruinelor. ''Alături de medici, în Capitală participă la salvarea vieții răniților și studenții anilor V și VI ai Facultății de medicină generală'', relata și ziarul ''România liberă'' din 7 martie 1977.

Acțiuni de degajare a ruinelor în strada Brezoianu, în urma cutremurului din 4 martie 1977 (5 martie 1977)

''(...) Acolo unde mai există șanse de a se găsi supraviețuitori, se lucrează cu mâna, evitându-se folosirea utilajelor grele. Om lângă om, umăr la umăr, lucrează aici neîntrerupt, ziua și noaptea. Se ia cărămidă cu cărămidă, fiecare bucată de moloz, pentru a evita surparea ruinelor (...)'', se arăta într-o știre AGERPRES din data de 7 martie 1977. ''Munca lor plină de abnegație este răsplătită, nu o dată, de bucuria adânc trăită a salvării unui om. În blocul cofetăriei Casata au fost salvate o femeie și o fetiță de câteva luni. Pe Calea Victoriei, de sub dărâmături și molozuri, au fost scoși 4 supraviețuitori. De sub ruinele imobilului de pe strada Ghica a fost salvată în această dimineață o fetiță de opt ani. Din nefericire, bunica și frățiorul ei nu mai trăiau în momentul în care echipele de intervenții i-au scos de sub dărâmături''.

''Relevând intensitatea distrugătorului cutremur, Agenția France Presse transmite că acesta a lovit România cu o forță echivalentă cu cea a zece bombe atomice de tipul celei de la Hiroshima. Pagubele materiale provocate la București — arată agenția — sunt mult mai serioase decât s-ar fi putut crede imediat după producerea sinistrului'', notează ziarul ''România liberă'' din 8 martie 1977. Într-o telegramă din Roma, agenția REUTER relata că, ''adresându-se miilor de turiști și pelerini adunați în Piața Sfântul Petru, Papa Paul și-a exprimat durerea în legătură cu cutremurul din România: 'Suntem îndurerați pentru numeroasele victime ale unui atât de vast dezastru, a spus el, și ne alăturăm cu compasiune unei țări care — din atâtea motive — ne este dragă.' '' (''Scânteia'' din 8 martie 1977).

Acțiuni de degajare a ruinelor la blocul din strada Ion Ghica, în urma cutremurului din 4 martie 1977 (5 martie 1977)

Începând cu 8 martie, atât în București cât și în restul țării, întreaga rețea de învățământ și-a reluat activitatea. Prin decret prezidențial, începând cu data de 10 martie 1977, a încetat starea de necesitate instituită pe teritoriul țării, cu excepția municipiului București, precum și a unităților sistemului de telecomunicații și al Radioteleviziunii. Printr-un nou decret prezidențial, începând cu data de 15 martie 1977, starea de necesitate a încetat și în municipiul București, precum și în unitățile sistemului de telecomunicații și al Radioteleviziunii. ''Lucrătorii din transporturi și telecomunicații depun mari eforturi pentru restabilirea cât mai grabnică și integrală a comunicațiilor feroviare, rutiere, precum și pentru funcționarea normală a serviciilor de poștă și telecomunicații'', scria AGERPRES la 9 martie 1977, informând, totodată, că, potrivit Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, ''în prezent circulația feroviară este deschisă pe toate liniile (...)''.

Imagine din orașul Buzău, după cutremurul din 4 martie 1977 (7 martie 1977)

Într-o știre din 9 martie 1977, AGERPRES relata despre analiza primară a caracteristicilor cutremurului din 4 martie a.c., care fusese recent încheiată de Centrul de Fizica Pământului și Seismologie din România, în colaborare cu Institutul de Geologie-Geofizică: ''Concluziile care se desprind demonstrează pregnant că mișcarea tectonică din 4 martie întrunește toate elementele ce caracterizează cutremurele cu epicentrul în Munții Vrancei, seismele de acest gen fiind de mare adâncime, cu șoc foarte puternic în prima sa manifestare. (....) Istoricul seismelor care au avut loc în țara noastră, statistica pe ultimii 500 de ani constituie tot atâtea argumente care atestă permanența acestor caracteristici ale cutremurelor din regiunea Vrancei. În 1802, cutremurul principal, cu o magnitudine de 7,4 pe scara Richter, a fost urmat de o serie de replici tot mai slabe. Elemente asemănătoare de manifestare și desfășurare le-a prezentat și seismul din 1940. Șocul principal de magnitudine — 7,4, de la 10 noiembrie 1940, nu s-a mai repetat, replicile care au durat până la sfârșitul lunii nedepășind 5,5 pe scara Richter. Astfel de caracteristici întrunește și cutremurul de vineri seara, de 7,2 grade pe scara Richter, care a fost urmat, la scurt timp, chiar în noaptea de 4 spre 5 martie, de o serie de replici cu o intensitate atât de slabă, magnitudinea lor nedepășind 4, 5 grade, încât nu au fost înregistrate decât de seismografe, nefiind percepute de populație. Asemenea replici de mică intensitate ale cutremurului din 4 martie specifice seismelor de mare adâncime din Vrancea au continuat și în zilele de 5-8 martie, perioadă în care frecvența lor a scăzut progresiv''.

O altă știre, din 10 martie 1977, rememorează activitatea din acele zile a personalului sanitar: ''Directori de spitale suprasolicitați, medici cu ochii înroșiți de nesomn, abia ieșiți din sala de operație ori chemați grabnic pentru alte intervenții, chirurgi lucrând, în primele ore ale catastrofei, la lumina lumânărilor sau a lămpilor petromax (...) În noaptea absurdă din 4-5 martie, ca și în cele care au urmat, medicii au fost cu toții la datorie. Mulți dintre ei s-au prezentat la post după primele momente ce au urmat cataclismului. Ei au primit un ajutor substanțial din partea colegilor din provincie (...), precum și din partea studenților Facultății de Medicină, care au făcut perfuzii, au cărat brancarde (...)''. Imediat după seism și în tot cursul perioadei de necesitate, numeroase persoane din Capitală și din întreaga țară s-au oferit să doneze sânge. ''Pentru a dispune mereu de sânge proaspăt, s-a trecut la programarea eșalonată a recoltărilor. Acțiunea continuă zilnic în strânsă legătură cu nevoile spitalelor, cu capacitatea aparaturii de conservare și cu durata de valabilitate a acestui prețios medicament biologic (....) '', relata AGERPRES, la 14 martie 1977.

Cutremurul din România a stârnit un larg ecou în întreaga lume. ''Guverne, conducători de state, organizații naționale și organizații internaționale, firme și oameni de afaceri, persoane particulare din alte țări își exprimă sentimentele de solidaritate cu poporul român, oferind ajutoare în medicamente, aparatură medicală, alimente, bani, instalații industriale'' (AGERPRES, 10 martie 1977)
.
Imagine din București, după cutremurul din 4 martie 1977 (8 martie 1977)

Au rămas întipărite atunci în memoria oamenilor episoadele salvării, în condiții adesea dramatice, a unor supraviețuitori: Floarea Iordache, scoasă de sub ruinele blocului ''Scala'' după 65 de ore de la producerea seismului; fetița Gabriela Corduneanu, scoasă de sub ruinele blocului din str. Ion Ghica la 7 martie; Livia Negoescu, salvată din ruinele blocului din str. Arghezi după 130 de ore; Elena Enache, la blocul din str. Al. Sahia, după ce a stat mai bine de 187 de ore sub dărâmături; Sorin Crainic, după ce a stat 253 de ore sub ruinele blocului ''Continental''. Printre cei aflați în primele rânduri la operațiunile de salvare s-au aflat cascadorii, printre aceștia numărându-se Mircea Pascu și Tudor Stavru. Acesta din urmă avea să-și piardă viața la o intervenție de la blocul ''Nestor''.

La 14 martie 1977, AGERPRES informa că ''numărul total al celor decedați până luni 14 martie, ora 18,00, este de 1.541, din care 1.391 în Capitală și 150 în restul țării. Numărul celor decedați în Capitală include și 157 de persoane care au încetat din viață în spitale în urma rănilor și afecțiunilor grave ce le-au fost pricinuite de seism, cu toate îngrijirile deosebite acordate de cadrele medicale pentru a le salva''. Numărul final al persoanelor decedate în urma seismului

avea să ajungă, ulterior, la 1.578.

În urma cutremurului din 4 martie 1977, și-au pierdut viața multe personalități ale vieții culturale, artistice și științifice: Anatol Emilian Baconsky, Savin Bratu, Alexandru Ivasiuc, Mihai Gafița, Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu, Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocăneț, Eliza Petrăchescu, Liviu Popa, Mihaela Mărăcineanu, fizicianul academician Florin Ciorăscu ș.a.