Marie Sklodowska-Curie s-a născut la 7 noiembrie 1867, la Varșovia, în Polonia, într-o familie de profesori. Era cel mai mic copil din cei cinci ai familiei — patru fete și un băiat.

Între anii 1872-1878 Maria Sklodowska a primit educație și instruire în familie, învățând limbile franceză și germană, precum și primele noțiuni de fizică și chimie, potrivit volumului ''Marie Curie. O viață închinată științei, umanismului și păcii'', de Eve Curie (prefață și traducere — Felicia Marinca; București, 1987). Și-a terminat studiile secundare (gimnaziul) în 1883.

Cum greutățile nu au ocolit-o, încă de pe când era adolescentă (mama ei moare în 1878), în perioada 1884-1890 este nevoită să lucreze ca guvernantă și ca învățătoare la diverse familii, pentru a-și câștiga existența. Au urmat mari sacrificii în vederea strângerii banilor pentru a putea pleca să-și continue studiile la Paris.

În 1891 pleacă la Paris, invitată de sora sa mai mare, Bronia, care urma aici studii în medicină. În același an începe studiile la Sorbona (1891-1894). În 1983 a luat prima examenul de licență în fizică, iar în 1894 a luat a doua examenul de licență în matematici. În această perioadă lucrează în laboratorul profesorului Gabriel Lippman. 

Vernisajul expoziției de fotografie 'Marie Curie, o femeie de excepție'. (Institutul Francez din Timișoara, 29 sept. 2011)

La Paris îl cunoaște, în 1894, pe fizicianul francez Pierre Curie, urmând o perioadă de amplă corespondență între cei doi. Pierre Curie era, din 1882, șef de lucrări la Școala de Fizică și Chimie din Paris, unde a lucrat timp de 22 de ani. În 26 iulie 1895 Maria Sklodowska s-a căsătorit cu Pierre Curie, devenind Marie Sklodowska-Curie.

Este o perioadă de mari descoperiri în fizică (în 1895 fizicianul german Konrad Wilhelm Röntgen descoperă razele X, iar în 1896 fizicianul francez Henri Becquerel descoperă fenomenul de radioactivitate, la uraniu), iar Marie Curie începe acum cercetările în domeniul radioactivității.

''Intrigată și dorind să cunoască originea acestor raze, precum și dacă numai elementul uraniu este radioactiv, Marie Curie a reluat experiențele, a măsurat puterea de a emite raze a diferiților compuși ai uraniului și, rând pe rând, a tuturor elementelor cunoscute (...) Prin aceste experiențe ea a descoperit că nu numai uraniul, ci și toriul emite spontan raze asemănătoare cu acelea emise de uraniu. Marie Curie a denumit proprietatea de a emite spontan raze ''radioactivitate'', iar elementele uraniu și toriu, radioelemente'' (''Viața și opera savantei Marie Curie'', E. Zamfirescu, Ed. Tehnică, 1955).

Continuând cercetările cu diferite minereuri, Marie Curie a constatat că un anumit minereu de uraniu, numit pehblendă, are o radioactivitate mai intensă decât elementele uraniu și toriu, trăgând concluzia că pehblenda trebuie să conțină un element nou, mai radioactiv decât uraniul. Marie Curie a făcut o comunicare în acest sens la Academie. În tot acest timp, Pierre Curie a urmărit cu interes experiențele efectuate de soția sa, pentru ca din 1898 să înceapă colaborarea soților Curie în cercetările asupra pehblendei. Marie Curie și-a dat seama că a descoperit un nou element chimic. Continuând cercetările, concluzionează că pehblenda conține două elemente responsabile de emisia acelor unde radioactive mai puternice. În 1898 reușește să izoleze unul dintre aceste elemente, care se va numi poloniu, după Polonia, țara de origine a savantei. 

Vernisajul expoziției de fotografie 'Marie Curie, o femeie de excepție'. (Institutul Francez din Timișoara, 29 sept. 2011)

La 12 mai 1898 soții Curie descoperă radiul, cel de-al doilea element nou găsit în pehblendă. La 26 decembrie 1898 ei comunică într-o notă Academiei de Științe existența radiului în minerale de uraniu, mai activ decât uraniul și toriul.

Primele cercetări au fost efectuate de soții Curie în condiții grele, adesea neprielnice, mai exact într-un hangar. La 12 septembrie 1897 se născuse prima fiică a celor doi, Irene Curie, viitoarea savantă Irene Joliot-Curie, iar la 6 decembrie 1904 s-a născut cea de-a doua fiică a lor, Eve Curie, viitoare ziaristă, scriitoare și pianistă. Cei doi soți au depus o muncă asiduă în laborator, Marie Curie îngrijindu-se în paralel și de creșterea celor două fetițe. Ea avea să mărturisească mai târziu că, în pofida tuturor greutăților, cei mai frumoși ani din viața sa au fost cei petrecuți în laborator.

În perioada 1899-1900 au avut loc ample cercetări și experiențe pentru separarea și măsurarea greutății atomice a radiului. Marie Curie devine, în 1900, profesoară la Școala normală superioară din Sevres. Continuând cercetările, reușește, în 1902, să prepare un decigram de clorură de radiu și să-i măsoare greutatea atomică (226). În 1903 Marie Curie își susține teza de doctorat cu tema ''Cercetări asupra substanțelor radioactive''.

Soților Curie le este conferită în noiembrie 1903, din partea Royal Society din Londra, medalia Davy. La 10 decembrie 1903 Academia de Științe din Stockholm a conferit soților Curie jumătate din Premiul Nobel pentru Fizică, jumătate fiind conferit lui Henri Becquerel, descoperitorul razelor de uraniu. Din motive de sănătate, soții Curie nu vor pleca la data chemării pentru a li se conferi Premiul Nobel. (''Marie Curie. O viață închinată științei, umanismului și păcii''). La 6 iunie 1905, Pierre și Marie Curie pleacă la Stockholm pentru conferirea Premiului Nobel.

În octombrie 1905, Pierre Curie devine titularul catedrei de fizică creată pentru el la Sorbona. Ca profesor la Sorbona, el are trei colaboratori: un șef de lucrări, funcție în care este numită Marie Curie, un preparator și un laborant. Din păcate, câteva luni mai târziu, la 19 aprilie 1906, Pierre Curie moare în urma unui accident stupid, sub roțile unei căruțe. Consiliul Facultății de Științe din Paris a decis în unanimitate, la 13 mai 1906, să încredințeze catedra ce fusese creată special pentru Pierre Curie soției acestuia, Marie Curie. Era pentru prima dată când un post în învățământul superior francez era încredințat unei femei (''Oameni de știință...Conexiuni...Gesturi frumoase'', C. Popescu-Ulmu, Ed. Albatros, București, 1981).

Marie Curie, profesor titular la Sorbona, predă, după 1908, singurul curs de radioactivitate din lume. În același an se ocupă de publicarea operei lui Pierre Curie, iar în 1910 elaborează un magistral ''Tratat de radioactivitate''. Ea descoperă, de asemenea, o metodă pentru a doza radiul prin măsurarea emanației sale, publică o ''Clasificare a radioelementelor'' și o ''Tabelă a constantelor radioactive'', și prepară primul etalon internațional al radiului, care este depus în mod solemn la Biroul de Greutăți și Măsuri de la Sevres.

În anul 1911 obține al doilea Premiu Nobel, de data aceasta în chimie. Până atunci nici un al laureat nu fusese distins de două ori cu această înaltă recompensă științifică. În anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial Marie Curie primește titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universități. Tot acum începe la Paris construcția unui Institut al radiului, înființat de Universitatea din Paris și de Institutul Pasteur. Laboratorul de radioactivitate al acestui institut, a cărui construcție s-a încheiat în 1914, a fost pus sub conducerea Mariei Curie. 

Vernisajul expoziției de fotografie 'Marie Curie, o femeie de excepție'. (Institutul Francez din Timișoara, 29 sept. 2011)

La izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, Marie Curie se informează rapid despre organizarea serviciilor sanitare și constată o gravă lacună, anume spitalele din zona frontului și chiar și cele din spatele frontului erau lipsite aproape cu totul de instalații pentru raze X, atât de necesare serviciilor chirurgicale pentru examinarea fracturilor și localizarea proiectilelor. Marie Curie găsește o soluție, și anume ea creează primul ''automobil radiologic''. Mai exact, într-un automobil obișnuit a amplasat aparatura Röntgen și un dinam, care, acționat de motorul automobilului, furniza curentul necesar. Acest post mobil complet circula din spital în spital încă din august 1914. Marie Curie se mai ocupă de echiparea a încă 20 de ''automobile radiologice'' și de instalarea în spitale a două sute de săli de radiologie. În această campanie cu adevărat eroică este ajutată și de fiica ei mai mare, Irene, care, de altminteri, o ajută între anii 1916-1918 la Institutul Radiului. (''Oameni de știință...Conexiuni...Gesturi frumoase'', C. Popescu-Ulmu).

În 1921 întreprinde, împreună cu fiicele sale, o călătorie în Statele Unite ale Americii, prilej cu care este răsplătită pentru meritele sale cu medalii și noi titluri de Doctor Honoris Causa. Anul următor este aleasă membru al Academiei de Medicină din Paris, iar Consiliul Societății Națiunilor de la Geneva o numește membru al Comisiei Internaționale de Cooperare Intelectuală. În 1924 Guvernul român îi conferă Mariei Curie Medalia de Aur ''Bene Merenti'' Clasa I cu brevet. (''Marie Curie. O viață închinată științei, umanismului și păcii'').

Este diagnosticată cu cataractă, la începutul anilor '20, fiind operată de patru ori până în 1930. Ia parte la numeroase congrese științifice, conferințe, vizitează laboratoare și contribuie la înființarea la Varșovia, în Polonia, a unui Institut al radiului, în 1932. În paralel, continuă activitatea la Institutul Radiului din Paris. Din 1919 până în 1934, nu mai puțin de 483 de studii și comunicări științifice, printre care 34 de teze, au fost publicate de chimiștii și fizicienii Institutului Radiului. Din cele 483 de studii, 31 sunt rodul muncii Mariei Sklodowska-Curie. (''Oameni de știință...Conexiuni...Gesturi frumoase'', C. Popescu-Ulmu).

În timp, ca urmare a expunerii la radiațiile puternice, a muncii intense, Marie Sklodowska-Curie s-a îmbolnăvit. În primăvara lui 1934 starea de sănătate i se deteriorează rapid, diagnosticul pus de medici fiind ''anemie pernicioasă aplastică, cu evoluție rapidă, febrilă''. A murit la 4 iulie 1934 la sanatoriul din Sancellemoz, Franța. A fost înmormântată în cimitirul de la Sceaux, alături de soțul ei. În 1935 a apărut post-mortem lucrarea sa ''Radioactivitatea''.

În anul 1995 rămășițele pământești ale soților Marie și Pierre Curie au fost transferate la Pantheonul din Paris.

Sursa: Agerpres