Cei doi frați au debutat în New Jersey cu un spectacol care s-a bucurat de aprecieri în presa locală. Au devenit cunoscuți după câteva apariții într-un turneu prin SUA, potrivit site-ului www.thefamouspeople.com.

Timp de doi ani au fost nevoiți să nu mai joace pentru a nu încălca legile privind munca în rândul copiilor. Apoi au avut împreună o carieră de 27 de ani. În 1917, cei doi au optat pentru musicaluri. Din acel moment până în 1932 au apărut în zece producții muzicale de pe Broadway. Cele mai multe au fost de mare succes. Remarcabile sunt comediile muzicale semnate de George și Ira Gershwin - "Lady, Be Good!" (1924) și "Funny Face" (1927).

După căsătoria surorii lui, în 1932, Fred a început să-și caute de lucru la studiourile de film. Debutul său la Hollywood a fost în producția MGM ''Dancing Lady'' (1933) unde a jucat cu Joan Crawford. Apoi a jucat la studiourile Radio-Keith-Orpheum (RKO) în filmul ''Flying Down to Rio'' (1933), când a făcut duet pentru prima dată cu Ginger Rogers. Curând, cei doi au devenit un cuplu artistic foarte cunoscut.

Fred Astaire a realizat două inovații în musicalurile sale: în primul rând, a insistat să se filmeze întregul dans într-o singură repriză, cu dansatorii mereu în prim plan; în al doilea rând, a introdus dansul nu ca pe un spectacol, ci ca pe o parte din film, replicile să fie date pe muzică, în ritm de dans.

 Între 1940-1946 a făcut trei filme la Metro-Goldwyn-Mayer Studios (MGM), două la Columbia, trei la Paramount și apoi încă unul pentru Radio-Keith-Orpheum (RKO) Pictures: "Broadway Melody of 1940" (1940) cu Eleanor Powell, "Second Chorus" (1941) cu Paulette Goddard, "You'll Never Get Rich" (1941) și "You Were Never Lovelier" (1942) cu Rita Hayworth, "Holiday Inn" (1942) cu Virginia Dale și Bing Crosby, "The Sky's the Limit" (1943) cu Joan Leslie, "Yolanda and the Thief" (1945) și "Ziegfeld Follies" (1945-1946) cu Lucille Bremer și "Blue Skies" (1946) cu Joan Caulfield și Bing Crosby.

Despre Rita Hayworth, alături de care a apărut în "You'll Never Get Rich" (1942) și "You Were Never Lovelier" (1946), Astaire a spus mai târziu că a fost partenera sa favorită. A mai avut și alte partenere, printre care: Lucille Bremer, Judy Garland, Betty Hutton, Jane Powell, Cyd Charisse și Barrie Chase, dar cu niciuna nu a înregistrat succesele pe care le-a avut cu Ginger Rogers.

După insuccesul cu filmul lui Vincente Minelli ''Yolanda and the Thief'' (1945), Fred Astaire a devenit nesigur pe el și a intenționat să se retragă. Și-a concentrat atenția asupra curselor de cai și a deschis Fred Astaire Dance Studio în 1947.

De-a lungul carierei, care a durat în total 76 ani, timp în care a făcut 31 de filme muzicale și numeroase înregistrări, talentul i-a fost răsplătit cu multe premii. În 1958, musicalul ''An Evening with Fred Astaire'' a câștigat nouă premii Emmy, la mai multe categorii. În 1950 a primit Academy Award pentru unicitatea actului său artistic și contribuția la filmul musical. A primit Globul de aur de mai multe ori, între care pentru filmele ''Three Little Words'' în 1950 și ''The Towering Inferno'' în 1975.

Sursa:Agerpres