DOCUMENTAR: Cetatea Neamțului – 621 de ani de la prima atestare documentară

  • 03 Februarie 2016 12:09
DOCUMENTAR: Cetatea Neamțului – 621 de ani de la prima atestare documentară

Pe  2 februarie s-au împlinit 621 de ani de la prima atestare documentară a Cetății Neamțului, aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț, pe Culmea Pleșului, deasupra Luncii Ozanei, fiind concepută ca parte a sistemului de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în perioada apariției pericolului otoman.Despre data…

Pe  2 februarie s-au împlinit 621 de ani de la prima atestare documentară a Cetății Neamțului, aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț, pe Culmea Pleșului, deasupra Luncii Ozanei, fiind concepută ca parte a sistemului de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în perioada apariției pericolului otoman.

Despre data exactă a începerii lucrărilor la cetate nu există date certe. Mai mulți istorici și filologi, printre care unii de mare calibru, precum A.D. Xenopol, B.P. Hașdeu, D. Onciul ș.a., pornind de la Bula papală din anul 1232, în care se strecura informația că în timpul șederii cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, între anii 1211-1225, aceștia ar fi construit pe versantul estic al Carpaților un castrum muntissimum, au acreditat ideea că este vorba de Cetatea Neamțului.

Ipoteza germanică – teutonică sau săsească – a Cetății Neamț a fost însușită de mulți dintre istoricii noștri, care au trebuit într-un fel sau altul să se pronunțe asupra originii acesteia, pornind de la numele pe care îl poartă.

Mai sigur este că Cetatea Neamțului este o ctitorie ridicată în perioada domniei lui Petru I în Moldova (1374-1391), confirmată și de cercetări arheologice care au scos la lumină urme materiale de la sfârșitul secolului al XVI-lea și monede de argint de pe vremea acestuia.

Crearea statală a Moldovei în anul 1359 precum și dezvoltarea economică ulterioară au fost premizele pentru construirea unor fortificații de piatră, menite să asigure controlul strategic în caz de război, iar pe perioada domniei lui Petru I Mușat au fost gândite trei astfel de construcții – la Neamț, Suceava și Șcheia (actuala Mănăstire Zamca), alături de alte numeroase lăcașe de cult fortificate.

În anul 1387 apare prima mențiune despre cetățile Moldovei, într-un omagiu adresat de Petru I regelui Poloniei. Prima referire la Cetatea Neamțului datează din 2 februarie 1395, într-un un act ante castrum Nempch emis de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg.

Materialele de construcție folosite în cele două perioade de ridicare a cetății au fost obținute din zonele înconjurătoare – gresie, șisturi verzi, bolovani, pietriș și nisip, iar mortarul folosit – alcătuit din var, nisip, piatră sfărâmată, cărămidă pisată și mangal – făcea priză perfectă, fiind atât de solid încât, după mai bine de 600 de ani, s-a dovedit a fi mai rezistent decât piatra.


Prima perioadă de construcție din vremea lui Petru I s-a concretizat prin ridicarea unui fort central, aproape pătrat, având fundația în trepte, pe care s-au ridicat ziduri groase de circa 2-3 m cu înălțimea de 12 m, prevăzute cu patru tunuri de aparare în colțuri și susținute în exterior de 15 contraforturi, puternice și impunătoare.

În interior au fost construite ziduri de incintă care măreau rezistența zidurilor exterioare, care s-au păstrat bine conservate până în prezent.

La conducerea cetății se afla un pârcălab, cu largi atribuții militare, administrative și judecătorești. Primii pârcălabi menționați de documente sunt Șandru – în anul 1403 și Stanislas Rotompan, care a făcut parte din delegația Moldovei la Consiliul de la Constanz, Elveția – azi în Germania, alături de reprezentanți ai Țării Românești, unde s-a hotărât eradicarea „ereziei” husite, aplanarea schismei papale dintre Roma și Avignon, precum și unirea Bisericilor Catolică și Ortodoxă.

În anul 1395, sub domnia lui Ștefan Mușat, cetatea a rezistat atacului trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, apoi, în anul 1476, sub domnia lui Ștefan cel Mare (1457-1504) atacului oastei de 200.000 de oameni a lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.

Din această perioadă datează și a doua construcție a cetății, când a fost concepută și realizată curtea exterioară de circa 800 de m2 și a fost ridicată o nouă centură de ziduri, având 4 bastioane semicirculare, care să dea o rezisestență sporită în fața artileriei de asediu. Tot în această perioadă au fost înălțate zidurile vechi până la înălțimea de 20 de metri, iar de jur-împrejur s-a săpat un nou șanț de apărare, cu adâncimea de 10 m și lungime de 25 m, peste care s-a construit un pod arcuit, sprijinit pe 11 piloni de piatră, prin care se făcea accesul, prin poarta centrală, în cetate, securizată cu o punte care se ridica cu ajutorul lanțurilor.

În timpul domniei lui Ștefan cel Mare s-au construit și corpurile de clădiri din curtea interioară, casele domnești și, respectiv, locuința domnitorului, pe laturi, biserică, magazii pentru hrană și muniție, sau ateliere meșteșugărești.

În anul 1538, la sfârșitul primei domnii a lui Petru Rareș, trădat de o parte a boierimii, țara a fost ocupată fără lupte de către turci, rolul cetății a scăzut mai ales în momentul în care, pentru a înfrânge rezistența țării, turcii i-au cerut lui domnului Alexandru Lapușneanu (1564-1568) să distrugă cetățile.

Apoi pe perioada domniei lui Ieremia Movilă este refăcută Cetatea și, apoi, a găzduit o garnizoană militară, pentru ca în anul 1600, la 27 mai (după victoria de la Șelimbăr din anul 1599 împotriva oastei principelui Andrei, guvernatorul Ardealului), edificiul să fie gazda lui Mihai Viteazul, proclamat domn al Țării Românești, al Transivaniei și al Moldovei, realizând prima unire a celor trei țări românești.

Pe perioada domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), cetatea a fost întărită, a fost înființată o mănăstire aflată sub oblăduirea Mănăstirii Secu, apoi în 1650, când Moldova a fost prădată de tătari, domnitorul cu familia sa și cu alți boieri s-au refugiat la cetate.

A urmat perioada lui Dabija-Voda, când, între anii 1662 și 1672, aici a funcționat o monetărie pentru bani din aramă, vestigii scoase la iveală și de săpăturile arheologice ulterioare.

Dumitrașcu Cantacuzino (1674-1675) a alungat în timpul domniei sale garnizoana polono-germană care ocupa cetatea, dar, mai apoi, aceasta este lăsată în degradare.

În anul 1686, aici este adăpostită domnița Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu și văduva hatmanului cazac Timus Hmelnitki, care ulterior a fost ucisă pe pragul porții de o ceată de cazaci jefuitori.

A urmat în istoria cetății anul 1691 și asediul armatei polone conduse de Ioan Sobieski, căreia i s-au opus 19 plăieși viteji, facând în tabăra adversă peste 50 de morți, printre care și comandantul artileriei. În momentul în care pe poarta cetății au ieșit doar 6 plăieși, care duceau pe umeri încă 3 răniți, Sobieski s-a înfuriat la culme, a poruncit uciderea acestora, dar hatmanul Iablonowsky i-a amintit acestuia despre respectul datorat unor oșteni atât de curajoși. Dealtfel momentul istoric de vitejie l-a inspirat pe C. Negruzzi, care a scris nuvela „Sobieski și românii”, dar și pe Vasile Alecsandri, care a scris „Cetatea Neamțului”.

În anul 1716 au urmat încercările de consolidare a cetății din vremea lui Mihail Racoviță, apoi în 1718 ordinul turcilor de dărâmare a edificiului.

Pentru o lungă perioadă, cetatea a rămas în paragină, fiind distrusă de vreme și de furtul pietrei pentru construcțiile localnicilor. Abia în anul 1834 Departamentul pricinilor dinlăuntrul Moldovei interzice luarea pietrei din cetate, iar in 1866 o declară monument istoric.

Au urmat perioadele 1939-1942 și 1953-1954, când aici au fost realizate cercetări arheologice, și intervalul anilor 1962-1970, când cetatea este consolidată și restaurată parțial, continuate și în anul 1992, în cadrul programului UNESCO de restaurare și de renovare a monumentelor istorice.

Între anii 2007 și 2009, Cetatea Neamțului a fost reabilitată cu fonduri europene prin programul Phare 2004-2006 Coeziune Economică și Socială, la care s-au adăugat fonduri alocate de Consiliul Județean Neamț, în parteneriat cu Consiliul Local Târgu Neamț. S-au realizat modernizarea drumului de acces din Strada Ștefan cel Mare, Strada 1 Decembrie și terminând cu Aleea Cetății, restaurarea întregului ansamblu arhitectonic, iluminarea căilor de acces și a monumentului, construcția de noi clădiri care să satisfacă cerințele funcționale impuse, amenajarea celor trei parcări existente în apropierea cetății precum și alimentarea cu apă și canalizarea.

Reabilitarea a presupus și amenajarea a 21 de încăperi, printre care sala de sfat și judecată, sala armelor, închisoarea, camera de provizii, sala de mese, paraclisul etc. În unele camere este recreată atmosfera din vremurile trecute, când cetatea era locuită.

La 4 iulie 2009, Cetatea Neamț a fost redată circuitului turistic național și internațional.

Cetatea este vizitată anual de circa 100.000 de turiști, și a rămas un spațiu încărcat de numeroase mituri și legende, dar și de fapte de vitejie care marchează etape importante din istoria zbuciumată a nației noastre.

Răzvan Moceanu

RADOR

Tags

Alte Noutati

LIVE
Meteo Chișinău
11,63
Cer senin
Umiditate:59 %
Vint:1,03 m/s
Fri
14
Sat
14
Sun
15
Mon
16
Tue
16
Arhivă Radio Chișinău