La încheierea ostilităților, imperii întregi se aflau în ruină iar condițiile de pace impuse au dus la conflicte istorice viitoare.

Ofensiva de pe Somme (1 iulie -13 noiembrie 1916) a fost cea mai sângeroasă campanie din Primul Război Mondial. Au murit, în 5 luni de lupte cumplite, mai mult de un milion de oameni de ambele părți (peste 400.000 de britanici, 200.000 de francezi și 400.000 de germani). Britanicii și francezii au luptat împotriva forțelor germane pe un front de 40 km, pe râul Somme, în nordul Franței.

În februarie 1916, germanii lansaseră o puternică ofensivă împotriva francezilor, la Verdun. Înaintea atacului propriu-zis, germanii au supus liniile franceze unui bombardament devastator, de o intensitate nemaiîntâlnită. Pentru scurtă vreme, au măturat tot ce le stătea în cale, dar în cele din urmă francezii au respins atacul. Bătălia de la Verdun a continuat însă multe luni la rând. În iulie, britanicii au venit în sprijinul francezilor prin ofensiva de pe râul Somme. Scopul a fost ca germanii să fie forțați să aducă trupe de la Verdun pentru a reduce pierderile de pe acel front. Deși s-a încheiat oficial cu o victorie franceză, bătălia de la Verdun (21 februarie 1916 – decembrie 1916) n-a adus părții învingătoare niciun avantaj strategic important. A mai fost numită și „Abatorul” sau „Mașina de tocat” deoarece numărul de morți, răniți și dispăruți s-a ridicat la peste 700.000 de persoane. Pierderile de pe Somme au fost în final superioare celor de la Verdun și, în linii mari, luptele s-au terminat cam pe aceleași poziții de pe care au început.

Generalul francez Joseph Joffre, felicitând și acordând decorații soldaților francezi care au luptat în bătălia de la Verdun, în martie 1916 – (Colecție de fotografii descoperită în 2014, realizate de un soldat necunoscut)

Bombardamentul dinaintea atacului de pe Somme a durat o săptămână. Ziua de 1 iulie 1916 va stabili un record sumbru în istorie: 19.000 de morți pentru… 4 km pătrați. 120.000 de infanteriști britanici au atacat liniile germane. Până la sfârșitul zilei, 19.000 de soldați englezi și-au pierdut viața, iar alți 38.000 au fost răniți sau dați dispăruți. O pierdere imensă, cel mai mare număr de victime pe câmpul de luptă într-o singură zi, din istorie.

Feldmareșalul britanic Douglas Haig a comandat Forța Expediționară Britanică din anul 1915 până la sfârșitul războiului. El a fost la comandă și pe Somme , dar și la cea de a treia bătălie de la Ypres și în Ofensiva de o sută de zile, care a dus la armistițiul din 1918.

Feldmareșalul Douglas Haig (Colecție de fotografii descoperită în 2014, realizate de un soldat necunoscut)

Bătălia de pe Somme a durat 141 de zile și au existat trei perioade de lupte intense pe un front larg – pe 1 iulie, pe 14 iulie și între 15-25 septembrie. Între aceste perioade, au fost două episoade de lupte  mai puțin extinse, între 2-13 iulie și 15 iulie-14 septembrie. La final, în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii septembrie și noiembrie,  toate operațiunile au fost zădărnicite de vremea rea.

Pe Somme, armata britanică a introdus un nou tip de vehicul blindat, ce înainta pe șenile. Mașinăria fusese construită în secret, iar componentele asamblate în fabrici diferite. Unele componente, ce semănau cu niște cisterne, au fost numite de muncitori „tancuri” (rezervoare). „Tanc” este numele de cod folosit în timpul elaborării armei, devenit apoi denumire permanentă.

Primul model de tanc folosit de britanici – Somme, 1916

În ciuda eșecului din 1 iulie, feldmareșalul Haig era hotărât să continue ofensiva.  Haig s-a concentrat mai mult asupra scopului decât asupra mijloacelor. Cele 50 de tancuri, fără alt sprijin, nu aveau prea mare valoare și doar tunurile mari puteau distruge apărarea nemților. Chiar și așa, Haig și-a extins  forțele de-a lungul liniilor defensive ale germanilor. De-a lungul verii din 1916, nemții nu au avut probleme în a distruge unitățile supraextinse ale englezilor. Cu toate acestea, speranțele lui Haig în noua sa armă nu au fost năruite complet. La începutul lui septembrie, un grup de tancuri i-a făcut pe germanii din a doua linie de apărare să intre în panică, devenind astfel o țintă ușoară pentru infanteria britanică. Ultimele rămășite ale celei de-a doua linii defensive germane au fost cucerite.

Soldați germani, care se predau truperlor franceze – (Colecție de fotografii descoperită în 2014, realizate de un soldat necunoscut)

Noul țel al lui Haig era capturarea celei de-a treia linii, pe care și-a concentrat toată forța de bombardament. Operațiunea din 25 septembrie, pentru cucerirea acestei linii, a fost un important succes pentru englezi, care de data asta nu au mai pierdut atât de mulți oameni.

Haig a lansat un nou atac, pe 7 octombrie, cu rezultatele previzibile – englezii nu au reușit să câștige nimic, în schimb au pierdut foarte mulți oameni. Normal ar fi fost ca, din cauza vremii, Haig să renunțe la noi operațiuni, însă el nu s-a lăsat convins. În următoarele câteva săptămâni a atacat de șase ori, în condiții extrem de proaste.

Soldați și cai la Maurepas, pe frontul bătăliei de pe Somme, în nordul Franței, octombrie 1916 – (Colecție de fotografii descoperită în 2014, realizate de un soldat necunoscut)

Englezii nu au mai cucerit nimic, dar Haig dorea să poată declara această campanie un succes. Norocul a venit din partea comandantului Gough, care a reușit – printr-un atac foarte bine plănuit, din 13 noiembrie – să cucerească Beaumont Hamel și Thiepval (două dintre obiectivele atacului din 1 iulie). Astfel, Haig s-a declarat mulțumit și a declarat campania ca fiind încheiată.

Războiul a continuat pentru încă doi ani, dar ostilitățile de pe Frontul de Vest au fost decisive, fiind cele care au dus la capitularea forțelor germane și a aliaților lor, indiferent de succesele de pe alte fronturi.

***

Războiul din tranșee a lăsat o întreagă generație de soldați mutilați, văduve de război. În anii care au urmat, nu mai puțin de 1.600 de copii au primit nume de botez inspirate de bătăliile care s-au purtat, precum Somme, Verdun, Marne, Paschendaele, Ypres, Neuve Chappelle, Dardanelles.

Soldați din ariergarda franceză  iau masa de prânz pe frontul de lângă Arras, pe Somme – (Colecție de fotografii descoperită în 2014, realizate de un soldat necunoscut)

Pe 20 martie 1917, în Northfleet, Marea Britanie se năștea o fetiță care avea să primească numele Somme. Numele întreg al fetiței înscris pe certificatul de naștere era Tiny Somme Gray, unde „Tiny” era porecla mamei ei, iar „Somme” numele tragediei care i-a distrus familia, tatăl său, Herbert Gray, fiind ucis în Bătălia de la Somme cu doar 5 luni înainte de nașterea ei.

Foto: www.bbc.com

Herbert și Emma (Tiny) Gray – bbc.com

Tiny Somme Gray (Hammond) în 2015 – bbc.com

Mama lui Somme nu îi vorbise despre moartea tatălui său și nici nu îi explicase de ce i-a pus numele. Când era mică, Tiny Somme a fost uneori tachinată de copii pentru că avea un nume franțuzesc, dar acest lucru nu a deranjat-o foarte mult. Însă în anul 1923, când avea doar 6 ani a participat fără știrea mamei la dezvelirea unei statui în memoria victimelor din Primul Război Mondial și acolo a văzut numele tatălui ei. Astfel a aflat că el a murit în Bătălia de la Somme. Deși unii oameni reacționau ciudat la auzul numelui, femeia l-a purtat întotdeauna cu mândrie în memoria tatălui ei pe care nu l-a cunoscut niciodată.

Tiny Somme Gray (Hammond după căsătorie) a murit la 9 august 2015, la vârsta de 98 de ani, într-un azil din Gravesend, Marea Britanie.

****

Somme este astăzi o regiune liniștită. Câmpiile fertile ale Picardiei,  pline de lanuri aurii de grâu și de orz, au fost transformate acum 100 de ani într-o baie de sânge.

În această ofensivă disperată a britanicilor împotriva trupelor germane și-au pierdut viața mai mult de un milion de oameni, cu toate că s-au câștigat numai câteva hectare de pământ. Și astăzi,  mai pot fi văzute obuze, grenade, gloanțe și muniție neexplodată.

Cicatricile bombardamentelor, precum craterul Lochnagar din localitatea La Boisselle, cel mai mare crater de război din toate timpurile – sunt astăzi locurile unde au loc ceremonii și comemorări în memoria victimelor. La 1 iulie 2016 va fi organizată aici o manifestare dedicată centenarului Bătăliei de pe Somme. Craterul a fost produs de explozia unei mine la 1 iulie 1916, ziua în care au murit zeci de mii de britanici.

În localitatea Thiepval există un memorial franco-britanic ridicat în onoarea sutelor de mii de soldați care au pierit pe Somme unde vor avea loc, de asemenea, comemorări și  depuneri de coroane.

Memorialul franco-britanic de la Thiepval

Surse documentare: www.historytoday, www.firstworldwar.com, www.historyextra.com, Enciclopedia Universală Britannica, blog.nationalarchives.gov.uk, BBC Magazine, www.muzeuldefotografie.ro, istoriiregasite.wordpress.com

Documentarea și traducerea: Bianca Ioniță

Sursa: Rador