Relația privilegiată cu Republica Moldova și susținerea parcursului european al acesteia au fost și vor rămâne o constantă a politicii externe a României, a declarat astăzi președintele Klaus Iohannis.

Discursul lui Klaus Iohannis în plenul legislativului României adresat senatorilor și deputaților la un an de la preluarea mandatului de șef al statului:

Domnule prim ministru, doamnelor și domnilor miniștri, doamnelor și domnilor parlamentari, stimați reprezentanți ai Corpului diplomatic, stimați invitați.

Am ținut să vin în fața dumneavoastră la un an de la preluarea mandatului de președinte al României nu pentru a face un bilanț sec, ci ca gest de normalitate democratică. Am vorbit atunci, de la aceeași tribună, despre direcțiile majore pentru România, despre schimbările de principiu pe care le asum în modul de a face politică, în relația cu instituțiile și cu cetățenii. Convingerea mea profundă este că marile proiecte ale unei națiuni pot fi împlinite doar dacă se sprijină pe un fundament alcătuit din valori și norme de politică asumate. Acest fundament avea nevoie de reconstrucție. Am dorit, astfel, ca 2015 să fie anul recâștigării normalității în interior și în exterior. În plan intern, prima mea promisiune a fost un alt fel de a face politică în România, fără scandal, cu respect și seriozitate. Am considerat că acest lucru începe și cu președintele, al cărui rol este să fie generator, nu de tensiune, ci de echilibru. Recâștigarea normalității în interior pornește de la lucruri foarte simple - redescoperirea dialogului cu și între partidele politice, deschiderea către societatea civilă, relații instituționale corecte, indiferent de preferințe sau antipatii personale și, nu în ultimul rând, transformarea ideii de consultare dintr-una aproape golită de sens într-una reală, cu efecte concrete. În doar un an a devenit deja un lucru firesc să avem consultări, să ne așezăm la masa dezbaterii, președinte, partide, societate civilă. Știu că de-a lungul acestui an, unii s-au întrebat de ce nu reacționez la orice subiect, de ce nu intervin în forță la adresa unor oameni politici cu funcții în stat, de ce nu răspund la atacuri cu aceeași monedă. Sper că onorând promisiunea de a face politică altfel, am dat răspuns și acestor întrebări.

Doamnelor și domnilor, anul 2015 a demonstrat că se poate să avem acord larg pe subiecte de interes public, pe probleme care privesc România și mai ales că un asemenea acord nu rămâne doar pe hârtie sau la nivel declarativ. Prima acțiune a anului a fost semnarea de către toate formațiunile politice a acordului privind creșterea bugetului pentru apărare la 2% din PIB până în 2017. Prin acest gest, România și-a arătat angajamentul de a fi un furnizor de securitate în regiune, un stat responsabil în raport cu cetățenii săi și un partener corect și proactiv în raport cu aliații. Bugetul pentru anul 2016 prevede o primă etapă de creștere, astfel încât în 2017, acest acord să fie respectat. Tot de o largă majoritate s-a bucurat și Strategia națională de apărare, care este astăzi un document fundamental, ce definește obiectivele majore ale țării noastre, nu doar în materie de apărare, ci de securitate națională, în înțelesul său extins.

Pentru prima dată, am inclus la acest capitol aspecte și direcții de acțiune care țin de educație și sănătate, de păstrarea identității naționale sau protejarea patrimoniului. România puternică în Europa și în lume, așa cum o definim în Strategia națională de apărare, este mai mult decât un deziderat, este un proiect național pe care îl construim deja. Restabilirea normalității în politica internă a însemnat și un alt tip de raportare la Constituție și la legi. Am tratat cu toată responsabilitatea atributul promulgării legilor, în virtutea principiilor constituționale și cu atenție la impactul fiecărei legi asupra oamenilor, asupra economiei și asupra societății în ansamblul ei. Pe acest fond, am recurs în mai multe rânduri la mecanismele permise de legea fundamentală: sesizarea Curții Constituționale sau cererea de reexaminare. Mă bucur să constat că în cazuri importante, precum cel al Codului Fiscal, a existat disponibilitatea actorilor politici de a se apleca mai cu atenție asupra textului legii. Pe de altă parte, sunt dator să vă spun direct că două lucruri fundamentale încă lipsesc sau nu sunt la nivelul pe care îl cere o democrație matură: dezbaterea și rigoarea. Legi importante au intrat în atenția publică abia după adoptarea lor, o dată ajunse la promulgare sau chiar după, ceea ce nu servește nici parlamentului, nici publicului. Nu există substitut pentru o dezbatere consistentă premergătoare adoptării unei legi, iar aceasta este o responsabilitate de la care parlamentul nu se poate deroba. În alte situații, am fost nevoit să sesizez Curtea Constituțională nu pe fond, ci din cauza lipsei de rigoare a nerespectării procedurilor și a principiilor constituționale de legiferare. La începutul actualei sesiuni parlamentare, am vorbit despre așteptarea generală a publicului ca legile în România să fie mai clare, mai bine argumentate și să nu se schimbe frecvent. Sunt convins că parlamentul, ca for legislativ, poate și trebuie să răspundă acestei așteptări prin mai multă dezbatere și mai multă rigoare.

Doamnelor și domnilor, în anul 2015, recâștigarea normalității a însemnat și demersuri în plan extern. Mă refer în mod particular la restabilirea prestigiului României în exterior, la profilarea sa în cadrul NATO și al Uniunii Europene și la întărirea parteneriatelor noastre strategice. 2015 a fost un an în care nu doar am confirmat, ci am adâncit și transpus în acțiuni și decizii concrete opțiunile majore ale politicii noastre externe. Vizitele externe pe care le-am făcut anul acesta, precum și primirea în România a numeroși șefi de stat și de guvern au avut tocmai această menire, de a da țării noastre o voce mai puternică, de a întări relațiile cu aliați tradiționali, de a reface legături strategice, de a ne apropia de state din regiune. Am avut câteva obiective clare: consolidarea și extinderea Parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii, întărirea parteneriatelor strategice sau a relațiilor privilegiate cu state membre ale Uniunii Europene și NATO, țări precum Franța, Polonia, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie și Turcia, consolidarea raporturilor cu țările din vecinătate, precum Ucraina, Bulgaria sau Serbia. În același timp, relația privilegiată cu Republica Moldova și susținerea parcursului european al acesteia au fost și vor rămâne o constantă a politicii noastre externe. Din diverse motive, pe care nu doresc să le comentez aici, România s-a aflat într-o oarecare izolare în anii anteriori. Am dorit să schimbăm cu totul această stare de fapt în 2015, ceea ce explică și dinamica mai mare în acest an în activitatea de politică externă.

România este o țară respectată în NATO și în UE, care contează în ecuația geopolitică și geostrategică și care este gata să își asume responsabilități. În luna noiembrie am găzduit la București reuniunea la nivel înalt a statelor din Europa Centrală și de Est, care a prefigurat summitul NATO ce va avea loc la Varșovia în vara anului 2016. Nu în ultimul rând, recâștigarea normalității a privit și românii din diaspora. Sunt bucuros de faptul că promisiunea de a avea o lege a votului prin corespondență a fost respectată și am speranța că autoritățile vor asigura întreg cadrul necesar pentru ca votul românilor de peste graniță să se desfășoare în cele mai bune și sigure condiții în anul care vine. Nu este o lege perfectă. Probabil că vor fi lucruri de îmbunătățit în acest mecanism, dar esențial este faptul că există, a venit la timp și a rezultat din voința clasei politice, care și-a respectat promisiunea făcută cetățenilor.
Doamnelor și domnilor, se cuvine să ne uităm, în același timp, la lecțiile anului 2015 și la ce lipsește pentru ca România să fie cu adevărat puternică și prosperă. Cea mai tragică lecție a anului 2015 se numește "Colectiv". Evenimentul care a îndurerat o națiune întreagă a scos la iveală probleme ale multor sisteme, unele perpetuate de ani de zile, în fața cărora cu toții, autorități, cetățeni, într-un moment sau altul, am ridicat din umeri a neputință și pe care am ajuns să le tolerăm. Sunt lucruri pe care nu avem dreptul moral să le dăm uitării și concluzii care trebuie să ne determine să acționăm și să fim responsabili.

Cea mai dură concluzie este aceea că pur și simplu, corupția ucide, că se pot pierde vieți nevinovate dacă nu respectăm legi și reguli și dacă noi, cu toții, ca societate, închidem ochii la încălcarea lor. O a doua lecție a anului 2015 este legea schimbării. Nu vorbim despre o nevoie de moment, limitată la o înlocuire de guvern sau de putere politică, ci de o schimbare profundă a politicului, de o înnoire care să fie pe măsura așteptărilor și realităților din societate. Între politic și societate, între clasa politică și cetățeni nu are voie să existe o prăpastie. Tocmai de aceea, marea miză a anului 2016 este reconstrucția încrederii în politică și în capacitatea sa de a da societății direcția dorită.

Doamnelor și domnilor, se împlinesc în aceste zile 26 de ani de când românii s-au ridicat împotriva regimului comunist, mai exact, acum 26 de ani, schimbarea a început la Timișoara. S-au ridicat cu forța și curajul date de aspirația spre libertate. Democrația s-a câștigat prin jertfă de sânge. Se cuvine să nu uităm și să prețuim acest lucru, nu doar o dată pe an, în decembrie, nu doar cu ocazii speciale, ci zi de zi, respectând principii și valori în politică și mai ales având mereu în minte că suntem în serviciul cetățenilor noștri. Astăzi, la 26 de ani de la revoluție, cel mai bun mod de a onora acel sacrificiu este să reconstruim încrederea și să facem democrația mai puternică. Reconstrucția încrederii în politică este, așadar, tema pe care o propun, în perspectiva anului 2016. Reconstrucția încrederii în instituțiile democratice, în actul politic, în partide și în cei care le reprezintă, adică, în dumneavoastră. Mă fac astfel purtătorul mesajului de înnoire pe care îl dau, sub diverse forme, concetățenii noștri. Ca mediator între stat și societate, este datoria mea să fac acest lucru. Dar greul acestei misiuni revine partidelor. Tocmai înnoirea în materie de idei, practici și oameni este șansa pentru a menține stabilitatea și echilibrul sistemului politic. Cred într-un sistem în care stânga și dreapta sunt reprezentate, în care există spațiu pentru participare și competiție și nu îmi doresc o politică în care își fac loc extremismul, populismul sau radicalismul. Îmi doresc ca atunci când se gândesc la politică, cetățenii noștri să nu o asocieze la modul general și nediferențiat cu ineficiența, minciuna sau corupția. Îmi doresc ca românii să perceapă politica drept ceea ce e menită să fie: un spațiu al reprezentării și deciziei responsabile, la care este onorabil și onorant să participi. Iar a face politică să fie în conștiința tuturor un mod prin care îți servești națiunea. Pentru toate acestea, va fi nevoie de voință și deschidere.