De la proiecte de terminale de gaze naturale lichefiate în nordul Germaniei, în Finlanda și în Franța, până la posibile noi rute prin Spania sau estul Mediteranei, Europa își intensifică eforturile pentru a se elibera de gazele rusești, chiar dacă experții susțin că va fi nevoie de mai mulți ani pentru finalizarea acestei sarcini.

La Middelfart, pe insula Fionie din centrul Danemarcei, luna trecută au fost reluate lucrările la proiectul Baltic Pipe, un gazoduct cu o lungime de aproape 900 de kilometri, care este destinat în principal să ajute Polonia să își reducă dependența de gazele naturale rusești.

"Desigur că este vorba de asemenea și de a avea gaze în sistemul danez, dar în principal pentru a ajuta sistemele de gaze din țările vecine și bunii noștri prieteni polonezi", a declarat pentru AFP, Soren Juul Larsen, responsabil de proiect la operatorul danez de infrastructuri energetice Energinet.

La o săptămână după invadarea Ucrainei, Agenția de Mediu din Danemarca, care anterior avea îngrijorări cu privire la impactul gazoductului Baltic Pipe asupra speciilor locale de șoareci și lilieci, a acordat o autorizație care permite continuarea lucrărilor de construcție, după o pauză de nouă luni.

"Ne așteptam ca autorizația să fie eliberată în curând dar războiul a urgentat lucrurile", spune Trine Villumsen Berling, cercetător la Institutul danez pentru studii internaționale.

Gazoductul a fost conceput în urmă cu aproape 20 de ani, construcția sa a demarat în 2018 și acum se preconizează că va intra în serviciu în luna octombrie pentru a deveni complet operațional la 1 ianuarie 2023.

"Avem o cooperare bună cu toți contractorii pentru a accelera și a face tot posibilul pentru a putea respecta calendarul", a explicat Soren Juul Larsen.

Cu o capacitate de transport anuală de 10 miliarde metri cubi, gazoductul Baltic Pipe ar urma să acopere aproximativ jumătate din consumul de gaze al Poloniei, țară care în urmă cu trei ani a anunțat că nu va mai prelungi contractul cu grupul rus Gazprom în 2022. Însă această veste bună pentru Polonia ar putea să complice aprovizionarea pentru restul țărilor din Europa care vor să se elibereze de gazele rusești.

Norvegia, al doilea mare furnizor de gaze din Europa după Rusia, asigură că produce la capacitate maximă, ceea ce înseamnă că gazele naturale care vor ajunge în Polonia nu vor mai fi disponibile pentru restul continentului.

"Acest proiect ar urma să ajute Polonia dar ar putea însemna și o diminuare a exporturilor de gaze norvegiene spre Marea Britanie și Gremania", a explicat Zongqiang Luo, un expert la firma de consultanță Rystad Energy. De asemenea, multe contracte pe termen lung încheiate între Rusia și furnizori europeni sunt valabile pentru încă 10 până la 15 ani, a adăugat expertul.

Însă, potrivit Comisiei Europene, UE ar putea să se lipsească de gazele naturale rusești "înainte de 2030".

În condițiile în care Norvegia produce la capacitate maximă iar producția realizată la zăcămintele de gaze din Țările de Jos și Marea Britanie este în scădere, Europa caută să obțină gaze de mai departe, inclusiv gaze lichefiate transportate cu navele din SUA, Qatar și Africa. Însă, astfel de importuri necesită construcția de terminale mari care să transforme gazele lichefiate înapoi în gaze naturale sau cel puțin unități plutitoare de stocare și regasificare.

Confruntată cu suspendarea gazoductului Nord Stream 2, Germania a relansat urgent trei proiecte care vizau construcția de terminale GNL, proiecte care până acum nu erau considerate prioritare. Unul din acest terminale ar putea intra în serviciu în iarna lui 2023/24 însă celelalte două abia în 2026.

Săptămâna trecută, Finlanda și Estonia au anunțat un proiect care prevede închirierea unei nave terminal care permite importul de gaze lichefiate, în condițiile în care cele trei state baltice au anunțat că au încetat să mai importe gaze rusești de la 1 aprilie.

În sudul Europei, Spania și Portugalia promovează o rută alternativă pentru a ajuta Europa să se elibereze de gazele rusești. În acest scop, portul Sines, cel mai mare din Portugalia, intenționează să dubleze capacitatea terminalului său de gaze în mai puțin de doi ani.

Spania, țară care este deja legată de Algeria via un gazoduct și care deține deja terminale de gaze lichefiate, ar putea să ofere o altă opțiune pentru Europa însă asta ar implica lucrări majore pentru a îmbunătăți conexiunile cu restul UE, în special via Franța.

O altă opțiune care este avută în vedere este conectarea Europei la gazele naturale din estul Mediteranei, unde mari depozite de gaze au fost descoperite în ultimii 20 de ani în largul coastelor Israelului și Ciprului.