Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, susține că mizele în alegerile prezidențiale sunt de obicei mize strategice, dacă șeful statului are împuternicirile necesare. Având în vedere experiența Republicii Moldova, timp de 30 de ani, mizele pentru alegerile prezidențiale au fost soluționarea problemelor strategice ale Republicii Moldova, precum: reîntregirea țării și aderarea Republicii Moldova fie că la UE, fie la Federația Rusă cu structurile care le-a constituit. Potrivit expertului, mizele inferioare ale mizelor strategice au ținut de miza pentru putere și miza pentru împuterniciri mai mari. Mircea Snegur, fiind ales președinte al Republicii Moldova la 3 septembrie 1990, a venit în Parlament în februarie 1991 și a spus că nu are împuterniciri și că e important să fie revizuită întreaga structură a puterii executive în Moldova. Parlamentul a trebuit să se conformeze cu această inițiativă a președintelui, care la sfârșitul anului 1991, după declararea independenței a fost ales președinte de către întreg poporul, dar problema și miza fostului președinte a rămas nesoluționată.

Astfel, a fost constituită o comisiei specială în Parlament pentru adoptarea unei noi Constituții și miza a devenit această nouă constituție. După adoptarea unei Constituții unde Moldova era indicată în calitate de republică semi-prezidențială, Mircea Snegur s-a regăsit într-un „con de umbră”. În 1995, la un an după adoptarea Constituției, după ce i-a fost impus Acordul din 21 iulie privind încetarea focului în Transnistria, după ce a fost ales primul Parlament care a ratificat acordul cu CSI, Mircea Snegur a trebuit iarăși să-și revadă punctul de vedere. În 1995, a venit cu inițiativa de modificare a Constituției, pentru ca acolo să se regăsească nu „limba moldovenească” dar „limba română”. A urmat o alianță cu Frontul Popular Creștin Democrat și participarea la alegerile din 1996 pe care le-a pierdut în fața lui Petru Lucinschi. Ultimul, care a pledat pentru o republică semi-prezidențială, a făcut promisiuni, a spus problemele pe care le vede, dar a spus că ceea ce-i lipsește sunt împuternicirile. Deci, miza a devenit revizuirea Constituției și trecerea la republica prezidențială.

În 2001, la guvernare a venit Partidul Comuniștilor, condus de Vladimir Voronin, care a avut două mandate și care nici nu a avut nevoie de republică prezidențială pentru că a avut majoritate parlamentară. Actualmente, potrivit lui Igor Boțan, în pragul alegerilor prezidențiale, în programul electoral al actualului președinte se observă propuneri de revizuire a Constituției „pentru că dacă un șef de stat rezolvă probleme strategice, el trebuie să aibă împuterniciri”. În opinia expertului, din trei șefi de stat aleși în mod direct de cetățeni, toți au mizat pe necesitatea întăririi puterii executive, fie că e vorba de republică prezidențială, fie că e vorba de republică semi-prezidențială bicefală, unde șeful statului numește Guvernul și Parlamentul. Igor Boțan afirmă că miza opoziției în actuala campanie prezidențială ar fi consolidarea unei mișcări pro-europene. Pentru cetățeni miza depinde de modelul pe care țara vrea să și-l aleagă pentru a se dezvolta în continuare.

Vadim Pistrinciuc, directorul executiv al Institutului pentru Politici și Inițiative Strategice, susține că există mizele societății sunt formulate de grupuri distincte de cetățeni sau grupuri foarte mici care pot prezenta anumite grupuri de interese, care pot fi identificate foarte ușor. Există și mize externe pentru că cei care observă alegerile din Moldova au și ei niște mize. Nu pot fi excluse din ecuație și anumite mize geopolitice, în contextul conflictelor care se profilează în regiune. Vadim Pistrinciuc crede că cel mai mare jucător care vede mizele nu sunt candidații, ci cetățenii pentru că cetățeanul nu sesizează trăsăturile specifice ale legislației sau prevederile constituționale, el privind lucrurile mai practic.

Pentru cetățeni, actualele alegeri nu sunt ultimele și nu e ultima șansă. Vadim Pistrinciuc spune că nu observă o încercare de a da calificative superlative acestor alegeri de către cetățeni, chiar dacă aceștia au diferite mize și destul de importante. Prima miză ține de faptul că, ultimele alegeri parlamentare din 2019, cetățenii nu le prea consideră ca fiind corecte, cetățenii nu sunt mulțumiți de reprezentativitatea Parlamentului, deoarece persoanele care sunt acum în Parlament nu reprezintă opțiunea de vot a cetățenilor. Contestarea Parlamentului este mult mai mare în ultima perioadă și acest lucru este legat de fenomenul traseismului politic, spune el. Toate forțele politice contestă forma și modul în care au avut loc ultimele alegeri parlamentare. În acest fel, oamenii instinctiv privesc aceste alegeri ca pe o încercare de a compensa legitimitatea forțelor în alegeri.

Potrivit lui Vadim Pistrinciuc, cea mai importantă parte a mizei alegerilor ține de „normalitate”. În ultimii cinci ani, cetățeanul este hrănit cu perceperea că „devianța este politică de stat”, întrucât multe lucruri rele care se produc la diverse niveluri de stat sunt contestate, dar nu se întâmplă nimic în consecință. „Pentru cetățeni cea mai miză este că ar vrea să vadă o clarificare dintre delicvență și normalitate”, a adăugat Vadim Pistrinciuc.