Despre date memorabile și promisiuni neonorate... Op-Ed de Victor Pelin
-
23 Octombrie 2023 08:00
„Marcarea celei de a 30-a aniversări de la reconstituirea PCRM în calitate de succesor al PC al RSSM evocă pagini tragice referitoare la crimele comise de regimurile comuniste. De aceea a și fost necesar să ne reamintim de înecarea în sânge a revoluției maghiare din 23 octombrie 1956...”
Izbucnirea și înăbușirea revoluției maghiare din 1956
La 23 octombrie se împlinesc 67 de ani de la izbucnirea revoluției antistaliniste din Ungaria. Revolta cetățenilor maghiari a avut loc peste doar opt luni de la prezentarea într-o ședință închisă, din cadrul celui de al XX-lea congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), a raportul „Despre cultul personalității și consecințele sale”. Raportul prezentat de liderul sovietic, Nichita Hrușciov, a țintit în cultul personalității lui Iosif Stalin, care a comis numeroase crime, soldate cu ucidere a milioane de oameni, în perioada anilor 1930 - începutul anilor 1950.
Un alt factor, care i-a motivat pe cetățenii maghiari să se revolte s-a referit la nerespectarea de către URSS a obligațiunii de a-și retrage prezența sa militară din Ungaria. Potrivit Tratatului de pace de la Paris al țărilor coaliției antihitleriste, URSS s-a angajat să-și mențină forțele armate pe teritoriul Ungariei până la retragerea forțelor de ocupație aliate din Austria. După ce trupele aliate au fost retrase complet de pe teritoriul Austriei către 25 octombrie 1955, maghiarii se așteptau că va urma retragerea rapidă și a trupelor sovietice de pe teritoriul țării lor, așa cum fusese fixat în documentul menționat.
Este firesc să ne întrebăm – de ce cetățenii maghiari erau atât de nerăbdători să scape de ocupația sovietică? Fiindcă sub acea ocupație în țara lor a fost instaurată o dictatură comunistă, de sorginte stalinistă. De fapt, așa s-a întâmplat și în alte state din Europa de Est, care fiind eliberate de sub ocupația nazistă erau instantaneu reocupate de către sovietici. Evident, reocuparea avea loc prin intermediul unor alegeri simulate. Astfel, în prezența trupelor sovietice pe teritoriul Ungariei, la primele alegri postbelice din Ungaria, din noiembrie 1945, comuniștii maghiari au obținut doar 17% din voturile alegătorilor. Un rezultat nesatisfăcător, de aceea, peste ceva mai mult de un an de zile, în februarie 1947 a mai fost organizat un scrutin, la care comuniștii au progresat, obținând deja 22%, dar totuși prea puțin pentru a triumfa. Respectiv, peste încă doi ani, în 1949, a mai fost organizat un scrutin, de data asta cu excluderea principalilor oponenți ai comuniștilor, pe care Partidul Muncitoresc Maghiar (PMM), evident, nu putea să nu-l câștige.
După preluarea conducerii PMM de către Mátyás Rákosi - cel mai bun ucenic al lui Stalin, acesta a stabilit o dictatură personală, după modelul stalinist, dând startul industrializării și colectivizării forțate pe fundalul luptei împotriva oponenților politici și ai celor religioși. În acest scop a fost declanșată o adevărată teroare a organelor securității împotriva oponenților reali și imaginari. În consecință, represiunilor au fost supuși sute de mii de oameni, care au primit diverse pedepse – închisoare sau trimiți la munci forțate în lagăre, mine și cariere. Toate cele menționate i-a făcut pe maghiari să se revolte. Punctul de start al acesteia a fost ziua de 23 octombrie 1956. O expunere concisă, dar cu destule detalii privind desfășurarea acelei revoluții, principalii actori, poate fi găsită aici. Pentru noi contează că revoluția a fost înăbușită de intervenția trupelor sovietice, care în loc să fie retrase din Ungaria, dimpotrivă, au fost suplinite cu noi forțe.
Este de remarcat că, spre deosebire de înăbușirea Primăverii de la Praga, în august 1968, revoluția maghiară a fost literalmente înecată în sânge. În doar câteva zile după declanșarea operațiunii speciale „Vârtejul” au fost uciși peste 2600 și răniți aproximativ 20 mii de cetățeni maghiari. Asta fiindcă tancurile sovietice au fost introduse pe străzile Budapestei, provocând riposta cetățenilor revoltați. Peste aproximativ 40 de ani am asistat la ceva similar, la 31 decembrie 1994, când trupele rusești, însoțite de tancuri, au încercat să ia cu asalt capitala Ceceniei. Cum se zice, lupul păru-și schimbă, iar năravul ba.
O aniversare sugestivă
De obicei, despre anumite evenimente istorice ne amintim, atunci când marcăm aniversările jubiliare ale acestora. Evident, se ivește întrebarea – de ce a fost necesar să ne reamintim de înecarea în sânge a revoluției maghiare, dacă nu e vorba despre o dată jubiliară? Pretext a servit faptul că chiar în ajunul zilei de 23 octombrie, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) și-a sărbătorit cea de a 30-a aniversare de la constituire în calitate de succesor al Partidului Comunist (PC) din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM). Evident, cu ocazia aniversării, PCRM a invocat realizările mărețe ale regimului comunist, care nu pot fi, pur și simplu, trecute cu vederea. Ca un adevărat apărător al suveranității și independenței Republicii Moldova, manifestările jubiliare ale PCRM au avut loc exclusiv în limba rusă, ceea ce este o obișnuință. Asta mai puțin contează, însă a trezit curiozitatea mândria etalată de PCRM de pe urma felicitării pe care a primit-o din partea Partidului Muncitoresc din Coreea de Nord (PMC).
Este de remarcat că tovarășii din Coreea de Nord i-au asigurat pe comuniștii moldoveni că urmăresc îndeaproape lupta lor decisivă „împotriva amestecului forțelor externe și în favoarea dezvoltarea independentă a țării, protecția intereselor poporului Republicii Moldova”. Se are în vedere, probabil, ocuparea Transnistriei de către Rusia. Din mesaj mai putem desprinde că ar exista o “relațiile de prietenie de lungă durată dintre cele două partide, relații care vor fi consolidate și dezvoltate pe baza unor idealuri și obiective comune”. Semnatarul felicitării, Ambasadorul Coreei de Nord la Moscova, a găsit de cuviință să sublinieze că și-a transmis mesajul pe 22 octombrie 2023, în al 112 an Juche. Această remarcă este importantă, întrucât ideologia Juche este învățătură revoluționară călăuzitoare, care pune accentul pe rolul liderului partidului ca subiect principal al revoluției și care justifică relația de sânge, menită să asigure transferul puterii de la tată către fiu, iar apoi către nepoți etc. Din păcate, fiul adoptiv, din punct de vedere politic, al președintelui PCRM nu i-a îndreptățit speranțele acestuia. Vladimir Voronin s-a lamentat în public că a fost trădat de către Igor Dodon. Din această cauză transferul puterii nu poate avea loc, iar în PCRM a fost instaurată puterea gerontocratică.
Concluzii
Marcarea celei de a 30-a aniversări de la reconstituirea PCRM în calitate de succesor al PC al RSSM evocă pagini tragice referitoare la crimele comise de regimurile comuniste. De aceea a și fost necesar să ne reamintim de înecarea în sânge a revoluției maghiare din 23 octombrie 1956. În acest context, este oarecum curios că un partid politic din Republica Moldova se mândrește că menține relații de prietenie și împărtășește idealuri comune cu un partid care a instaurat un regim totalitar în Coreea de Nord. Și mai curios este că nu doar PCRM, ci și Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) face parte din aceeași tagmă, fiind susținut, inclusiv financiar de către tovarășii coreeni. Deci, PSRM și PCRM mai au ceva în comun, în pofida trădării.
Totuși, nu trebuie să ne sperie glorificarea stalinismului de către cele două formațiuni. În primul rând, ideologia Juche pare a fi inaplicabilă în Republica Moldova din cauză predispoziției spre trădare. În al doilea rând, liderii PSRM sunt absolut iresponsabili, deci, sunt incapabili de a-și realiza propriile promisiuni. Drept dovadă, în acest sens, servesc cele mai recente promisiuni, care fiind anunțate, sunt imediat date uitării. Spre exemplu, la 4 septembrie 2023, PSRM a anunțat că va cere organizarea dezbaterilor parlamentare pe marginea procesiunilor cu torțe, manifestări care sunt extrem de populare în Coreea de Nord. Au trecut aproape 7 săptămâni de atunci, iar PSRM, pur și simplu, a uitat să-și onoreze promisiunea. Să luăm un alt exemplu, liderul PSRM, Igor Dodon, a promis, la 20 septembrie 2023, că va organiza o cursă automobilistică cu genericul „Victoria în inimile noastre”, inclusiv pe teritoriile Românei și Bulgariei, pentru a comemora victoria în cel de al Doilea Război Mondial. Curiozitatea a constat în faptul că anume în acea zi, în 1939, avusese loc împărțirea Poloniei de către regimurile hitlerist și stalinist. A mai auzit cineva despre demersurile PSRM și ale liderilor în vederea organizării cursei promise?
Sursa IPN.