Antisemitism ordinar

La 13 ianuarie s-au împlinit 76 de ani de la uciderea planificată de către agenții Ministerului Securității de Stat URSS (denumirea KGB-ul până în martie 1954) a artistului poporului, actorului, regizorului, directorului artistic al Teatrului Evreiesc de Stat din Moscova, și președintelui Comitetului Antifascist Evreiesc (CAE), Solomon Mihoels. Crima a fost sancționată de însuși liderul sovietic, Iosif Stalin. Săvârșirea crimei, pentru a nu stârni suspiciuni, a avut loc la vila șefului securității Republicii Sovietice Socialiste Belarus (RSSB), unde fusese invitat Mihoels și un coleg de-al acestuia, care întreținea relații cu serviciile secrete sovietice. Acesta din urmă a fost lichidat împreună cu Mihoels pentru a evita posibile scurgeri de informații despre planificarea operațiunii speciale. Cadavrele celor doi, zdrobite sub roțile unui camion, au fost aruncate la o margine a orașului Minsk, înscenându-se astfel un accident rutier, în urmă căruia, chipurile, două persoane în stare de ebrietate ar fi fost călcate de un camion. Detalii despre planificarea uciderii persoanelor incomode pentru regimul sovietic, inclusiv a lui Solomon Mihoels, pot fi găsite în cartea de memorii – Spionajul și Kremlinul. Amintirile unui martor periculos, a diversionistului sovietic, Pavel Sudoplatov, care a coordonat, la ordinul lui Stalin, uciderea lui Lev Troțki, în august 1940.

Uciderea lui Solomon Mihoels a avut loc după ce acesta devenise foarte popular în URSS, având îndrăzneala să-i reamintească periodic lui Stalin despre promisiunea constituirii unei republici sovietice pentru cetățenii de origine etnică evreiască. Tiranul sovietic făcuse o astfel de promisiune după invazia nazistă asupra URSS, când avea nevoie de suportul comunităților evreiești, foarte influente, în diferite state, mai ales din SUA, pentru a acorda ajutor militar, tehnic și de altă natură URSS. În acest scop, în august 1941, a fost convocat un for al reprezentanților poporului evreu, la care au participat un șir de persoane foarte influente în domeniile culturii și științei, printre care și Solomon Mihoels. Forul a adresat un apel fraților evrei din întreaga lume să vină în ajutorul URSS, având o mare rezonanță în țările occidentale, în special în SUA, unde a fost creat Consiliul Evreiesc pentru suportul Rusiei, condus de însuși laureatul premiului Nobel, Albert Einstein.

În consecință, în URSS Comitetul Antifascist Evreiesc a fost creat la 7 aprilie 1942, fiind supravegheat de NKVD, ca orice altă organizație publică. Controlul asupra activității CAE devenise o problemă în competiția diferitelor structuri sovietice cum ar fi, de exemplu, departamentul internațional (Sovinformbiuro) al Comitetului Central al Partidului Comunist și alte structuri interesate de colectarea informațiilor din diverse surse. Oricum, activitatea CAE a fost un adevărat succes, reușind să colecteze sume imense de bani în suportul URSS, dar mai ales să convingă guvernele statelor democratice să susțină URSS. Astfel, în 1943, la invitația semnată de Albert Einstein, Mihoels efectuase o călătorie triumfală în Marea Britanie, Canada, SUA și Mexic, unde au fost înființate comitete pentru ajutorarea URSS. Iar după discursul lui Mihoels la un uriaș miting din New York, primarul megalopolisului îi ceruse președintelui SUA să grăbească deschiderea celui de al doilea front în Europa. De aceea, imediat după terminarea războiului, prestigiul CAE s-a dovedit a fi o mare problemă pentru autoritățile sovietice și personal pentru Iosif Stalin, care trebuia să-și onoreze promisiunile.

Demararea războiului rece, în 1946, a transformat CAE într-o structură extrem de incomodă care, datorită prestigiului internațional, nu putea, pur și simplu, fi transformat într-o organizație obedientă, dar nici nu putea fi lichidată după ce devenise inutilă și chiar periculoasă pentru sistemul sovietic. În astfel de circumstanțele, conducerea de vârf a URSS a decis, inițial, decapitarea CAE, prin uciderea președintelui acestuia, Solomon Mihoels, apoi lansarea unei campanii de denigrare la adresa organizației, acuzând-o de spionaj în favoarea statelor străine, și, finalmente, acuzarea membrilor conducerii CAE de legături cu organizațiile naționaliste evreiești din America, fapt pentru care, în 1949, conducerea organizației a fost arestată in corpore. Sfârșitul tragic al CAE a avut loc în 1952, când toți membrii conducerii – 15 persoane marcante în domeniul științei și culturii, au fost condamnate și executate, cu excepția Linei Stern, prima femeie membru titular al Academiei de Științe din URSS.

Mostre de antisemitism ridicat în rang de ideologie statală

Cazul CAE nu a fost o singură manifestare de antisemitism, care demult devenise un fenomen sistemic în URSS. Dovadă în acest sens servește o vastă cercetare științifică colectivă, materializată în lucrarea Antisemitismul de stat în URSS: 1938 - 1953. Este de remarcat că printre autorii acestui studiu, publicat în 2005, se numără, de exemplu, academicienii Evgheni Primakov și Alexandr Ciubariean, care se bucură de mare popularitate printre naționaliștii ruși. În baza unor documente oficiale, din arhivele sovietice, au fost identificate un șir de acuzații, transformate treptat în clișee ideologice pentru utilizarea lor în scopuri propagandistice împotriva etnicilor evrei. Cercetarea în cauză menționează următoarele procedee concrete, bine documentate, de atribuire a unor caracteristici negative evreilor și acuzarea acestora de:

• Eliminare a reprezentanților altor naționalități, în primul rând a rușilor, din anumite sfere de activitate: vine deja timpul când un profesor rus poate fi expus doar pentru vizionare publică, iar conducătorii ruși în instituțiile din domeniul sănătății mai pot fi găsiți la muzeu. Posturile în domeniul farmaceutic sunt 100% în mâinile evreilor;
• exagerare a rolului evreilor în viața și activitățile URSS, în Marele Război Patriotic: În multe materiale pregătite sau trimise în străinătate, rolul evreilor în Războiul Patriotic, în industrie, știință și cultură este subliniat în mod deosebit și într-un număr de cazuri se creează impresia că URSS le datorează victoria în principal evreilor;
• subminare a idealului sovietic: evreii influențează psihologia poporului sovietic, abătându-l  de la idealul comunist. Ei introduc în toate domeniile vieții noastre spiritul de mercantilism, al câștigului personal, al lipsei de principialitate, al ipocriziei etc.

Antisemitismul de stat sovietic nu a apărut pe loc gol, el este o prelungire a antisemitismului rusesc de sorginte imperialistă. În acest sens, este suficient să ne amintim de soarta evreilor din imperiul țarist – închisoarea popoarelor: discriminarea lor prin intermediul așa-zisei zone de stabilire cu traiul (черта  оседлости); seriile de pogromuri împotriva comunităților evreiești, inspirate de așa-zisese sutele negre, cazul anarhistului comunist Dmitri Bogrov – asasinul premierului Piotr Stolîpin, care a fost utilizat pentru declanșarea unei adevărate isterii antisemite, de parcă istoria Rusiei n-ar fi cunoscut fenomenul terorismului practicat de Voința Poporului (Народная Воля) etc.

Justificarea imperialismului rusesc și revizuirea istoriei

Cele menționate mai sus sunt importante pentru a scoate în evidență un fenomen extrem de curios. Vorba e că unul dintre autorii studiului Antisemitismul de stat în URSS: 1938 – 1953, Alexandr Ciubariean este actualmente un mare susținător al lui Vladimir Putin și al politicilor de revizuire a istoriei, inspirate de acesta. În calitate de președinte al Universității Academice de Stat pentru Științe Umaniste din Rusia, Ciubariean este și unul dintre autorii manualelor de istorie revizuite, pentru clasele a V – XI-a, în care este răstălmăcit conceptul de „imperiu”. Subiectul este foarte important în lumina agresiunii de cotropire rusească împotriva Ucrainei.

Așadar, actualmente, elevii din Rusia sunt învățați că toate imperiile care au existat vreodată au avut roluri negative, de exploatare și suprimare a altor popoare, cu excepția imperiului rus. Potrivit manualului redactat de Ciubariean, asta fiindcă „toate imperiile din lume erau teritorii de peste mări. Iar în cazul imperiului rus exista un spațiu comun. Prin urmare, atunci când țările CSI moderne făceau parte din Rusia, ele erau incluse în mod obiectiv în acest spațiu economic comun și au devenit una cu Rusia.” Se vede că academicianul Ciubariean a uitat că imperiul țarist a fost închisoare a popoarelor, dar și mai curios este că a uitat ce li s-a întâmplat, de exemplu, liderilor CAE, despre care a scris o cercetare, care au avut nefericirea să-i amintească lui Stalin despre promisiunile făcute privind crearea unei republici evreiești în URSS. De fapt, încă în 1934, în Extremul Orient, fusese creată o regiune, chipurile, evreiască, în care actualmente evreii reprezintă mai puțin de 1% din locuitori.

Pentru noi este importat că manualele de istorie revizuite, în care este proslăvit imperialismul rusesc, deopotrivă, țarist și sovietic, cu trăsături antisemite, dar și cel putinist expansionist, au ajuns în școlile din Transnistria. Respectiv, în timp ce pe malul drept al Nistrului cetățenii speră că Republica Moldova ar putea fi reîntregită, în stânga Nistrului generațiile tinere sunt instruite să aștepte o eventuală refacere a imperiului rusesc – „singurul imperiu eliberator, spre deosebire de toate celelalte cotropitoare”.

Sursa IPN.