Atunci ce rost mai are votul? Deși dezaprobă democrația ca fiind dezordonată și periculoasă, el dorește legitimitatea conferită de alegeri. În plus, „orice autocrat vrea să fie iubit”, iar Putin „primește iubirea dorită” prin „sprijinul ridicat exprimat de mase în alegeri”, explică analistul Andrei Kolesnikov de la Centrul Carnegie din Moscova, într-un articol publicat de Associated Press și preluat de cotidianul Haaretz înaintea alegerilor prezidențiale din 18 martie din Rusia.

Putin are nevoie de dovezi tangibile că rușii au nevoie de el și de viziunea lui de lider de mare putere, decât să se îngrijoreze de libertățile pe care le încalcă, de corupția endemică pe care nu a reușit să o elimine, de sancțiunile pe care le-a atras prin acțiunile sale în Crimeea și Ucraina. În condițiile în care se așteaptă să câștige 80% din voturi, el își va consolida în continuare autoritatea asupra Rusiei, o figură de țar într-o țară ce nu a cunoscut niciodată o democrație autentică.

De la ultimele alegeri câștigate de Putin în 2012, rușii au invadat Ucraina, au anexat Crimeea, au bombardat Siria, au fost acuzați că s-au amestecat în alegerile prezidențiale din Statele Unite și au susținut că dețin un nou arsenal nuclear înfricoșător.

„Nimeni nu ne-a ascultat. O să ne ascultați acum”, a răsunat amenințător vocea lui Putin la începutul acestei luni, lăudându-se cu aceste arme.

În cei 14 ani în care a fost președinte și patru în care a fost prim-ministru al celei mai mari țări din lume, Putin a transformat imaginea globală a Rusiei, i-a consolidat puterea politică și economică și și-a trimis la închisoare adversarii. I-a oferit azil lui Edward Snowden, a potolit extremismul ce măcina de mult Cecenia, a găzduit Jocuri Olimpice fenomenal de scumpe și a câștigat dreptul de a ține în acest an Cupa Mondială de fotbal.

Acum în vârstă de 65 de ani, el nu intenționează să plece curând. Alegerile vor confirma argumentul lui Putin că pentru a îmbunătăți viața în Rusia, țara are nevoie de continuitate mai mult decât de schimbări drastice, mass-media independente, opoziție politică, activism de mediu sau drepturi pentru homosexuali și alte minorități, notează AP.

Rusia va rămâne în mod disproporționat dependentă de prețurile petrolului, iar cei 144 de milioane de locuitori ai săi vor fi în continuare mai săraci decât ar trebui – și mulți convinși că ceilalți sunt cei care le provoacă lor probleme.

Cea mai importantă misiune a lui Putin în următorii șase ani va fi elaborarea unui plan pentru ceea ce se va întâmpla atunci când mandatul său următor va expira în 2024: pregătirea unui succesor prietenos sau inventarea unei scheme care să-i permită să țină în continuare frâiele?

Putin cel atotputernic de azi nu prea seamănă cu omul care a început să facă primii pași ca președinte în ajunul noului mileniu.

Catapultat la putere de demisia surprinzătoare a lui Boris Elțîn ca președinte, Putin a intrat în noul său birou pe 31 decembrie 1999 într-un costum ce părea prea mare pentru umerii săi. Nivelul său politic scăzut legat de trecutul din cadrul serviciilor secrete KGB îl făcea să pară șovăielnic și mulți ruși l-au considerat doar o marionetă a oligarhilor care trăgeau atunci sforile la Kremlin.

Rusia încă ieșea dintr-o mahmureală tumultuoasă post-sovietică. Presa era plină de titluri despre crime la comandă, armata nu-și putea permite nici măcar șosete pentru soldații săi, iar bugetul țării era încă dependent de împrumuturi externe. Optsprezece ani mai târziu, prietenii lui Putin conduc economia, iar armata rusă renaște.

O întreagă generație nu a cunoscut niciodată o Rusie fără Vladimir Vladimirovici Putin în funcția de președinte. Și un număr tot mai mare de alți lideri – printre care și președintele SUA Donald Trump – îi imită mentalitatea de fortăreață naționalistă asediată.

Mass-media rusești cândva curajoase au tăcut. Propaganda Kremlinului are acum o audiență globală prin intermediul vastelor rețele RT și Sputnik.

Cu toate acestea, în timp ce Putin pare invulnerabil la suprafață, el are motive să-și facă griji.

Kremlinul reacționează dur la recentele investigații de corupție efectuate de liderul opoziției Alexei Navalnîi, temându-se că ar putea provoca dezordine publică. Iar lupta pentru succesiune amenință să provoace dezbinări dăunătoare în cercul interior al lui Putin.

Între timp, tinerii deziluzionați ai Rusiei s-ar putea întoarce împotriva lui. Unii s-au alăturat protestelor lui Navalnîi, iar alții nu se vor deranja să voteze, secându-l în liniște de puteri.

Și, în timp ce Putin se confruntă cu provocări acasă, se așteaptă ca rușii să facă paradă în străinătate.

„Mediul internațional este pentru el un instrument în primul rând de gestionare a acestor provocări interne”, notează Matthew Rojansky, directorul Institutului Kennan din Washington. „El poate face o declarație despre o intervenție în Siria sau despre ceva în spațiul post-sovietic”.

Iar un Putin abia reales este de așteptat să continue relația de tipul Războiul Rece cu Statele Unite conduse de Trump.

Rusia vede ancheta privind presupusul amestec în alegerile americane ca fiind fabricată – dar și ca un semn că Moscova este din nou importantă și că Washingtonul este obsedat de slăbirea ei cu orice preț.

„SUA tratează Rusia în mod egal? Iau ei Rusia în serios? Acesta este un indicator extrem de important” pentru ruși, a spus Rojansky. „Ei nu se raportează față de China”, a adăugat el.

De când un diplomat de rang înalt american a fost înregistrat consiliind reprezentanți ai opoziției ucrainene, Moscova a fost convinsă că Washingtonul a provocat conflictul din Ucraina băgându-și nasul în curtea Rusiei și că America poartă răspunderea pentru luptele ce au urmat. Conflictul a ucis mii de persoane și rămâne nerezolvat.

Anexarea Crimeii de către Rusia a determinat sancțiuni din partea SUA și Uniunii Europene, conducând la creșterea fulgerătoare a popularității lui Putin acasă.

Crimeea este văzută ca cea mai mare victorie a Rusiei în epoca lui Putin, o restaurare a puterii sale și îndreptarea unor greșeli istorice. Pentru a duce acest mesaj acasă, alegerile din 18 martie au loc chiar la data la care a fost preluat controlul asupra peninsulei cu patru ani în urmă.

Și ultima dată când s-a confruntat cu alegătorii Putin avea garantată victoria, dar se afla pe un teren mai nesigur. O mișcare condusă de Navalnîi a scos mase pe străzile Moscovei și din alte orașe, în timp ce clasa de mijloc educată se plângea de viziunea retrogradă a lui Putin.

De atunci, Navalnîi a fost arestat de mai multe ori și are interdicție să candideze în alegeri din cauza unor condamnări penale pe care le consideră motivate politic. Au fost marginalizați și alți reprezentanți ai opoziției, precum miliardarul Mihail Hodorkovski, care a petrecut 10 ani în închisoare pentru acuzații de fraudă fiscală, ceea ce a fost considerat o pedeapsă pentru ambiții politice. El trăiește acum în străinătate.

Între timp, problemele Rusiei persistă. Cu aproximativ 20 de milioane de ruși ce trăiesc în prezent sub pragul oficial de sărăcie de aproximativ 180 de dolari pe lună, Putin promite salarii și pensii mai mari și dorește o îngrijire medicală mai bună pentru a crește speranța de viață peste 73 de ani, acum sub nivelurile europene. Recentele eșecuri de lansări în spațiu au atras atenția asupra dificultăților cu care se confruntă industria aeronautică, cândva o mândrie a Uniunii Sovietice, așa că liderul rus dorește ca Rusia să ajungă la standarde înalte în tehnologiile robotice și inteligența artificială.

„Putin va avea multe de făcut în următorul mandat”, declară Kolesnikov. În mod special, el trebuie să asigure că țara va putea să-i supraviețuiască. Politologul Dmitri Oreșkin își pune aceeași întrebare: „Mai devreme sau mai târziu Putin nu va mai fi și atunci ce vom face cu Rusia?”.

Sursa: Pagina de Rusia