Potrivit sursei citate, carbonul se află la baza întregii vieți de pe Pământ, iar ciclul carbonului este procesul natural de reciclare a atomilor de carbon. Pe Pământ, atomii de carbon trec printr-un ciclu atunci când călătoresc din atmosferă la sol și înapoi în atmosferă. Cea mai mare parte a carbonului se află în roci și sedimente, iar restul se află în ocean, în atmosferă și organisme, conform Administrației Americane pentru Oceane și Atmosferă.

De aceea, atomii de carbon - cu ciclul lor de reciclare - sunt markeri ai activității biologice pe Pământ și ar putea fi folosiți pentru a ajuta cercetătorii să determine dacă a existat vreodată viață pe Marte.

Când acești atomi sunt măsurați în interiorul unei alte substanțe, cum ar fi sedimentul marțian, ei pot arunca lumină asupra ciclului carbonului unei planete, indiferent când a avut loc acesta.

Mai multe informații despre originea acestui carbon marțian recent detectat ar putea, de asemenea, să dezvăluie procesul de realizare a ciclului carbonului pe Marte. Un studiu care detaliază aceste descoperiri a fost publicat luni în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.

Roverul Curiosity a aterizat în craterul Gale de pe Marte în august 2012. Craterul de 154,5 kilometri, numit după astronomul australian Walter F. Gale, a fost format probabil în urma unui impact cu un meteorit, acum 3,5 miliarde-3,8 miliarde de ani. Cavitatea mare a avut probabil cândva un lac, iar acum include un munte numit Muntele Sharp. Craterul include, de asemenea, straturi de rocă antică expusă.

Pentru a aduna mai multe date, roverul a forat pentru a colecta mostre de sedimente din între august 2012 și iulie 2021. Curiosity a încălzit apoi aceste 24 de mostre de pulbere la aproximativ 850 de grade Celsius pentru a separa elementele. Acest lucru a făcut ca probele să elibereze metan, care a fost apoi analizat de un alt instrument din arsenalul roverului, pentru a arăta prezența izotopilor stabili de carbon sau atomi de carbon.

Unele dintre probe nu aveau carbon, în timp ce altele îl conțineau.

„Probele extrem de epuizate de carbon 13 seamănă cu probele din Australia prelevate din sedimente vechi de 2,7 miliarde de ani”, a spus Christopher H. House, autorul principal al studiului și profesor de geoștiințe la Universitatea de Stat din Pennsylvania.

„Acele mostre au fost cauzate de activitatea biologică, atunci când metanul a fost consumat de covoarele microbiene antice, dar nu putem spune neapărat asta despre Marte, deoarece este o planetă care s-ar fi putut forma cu materiale și procese decât Pământul”, a adăugat el.

În lacurile de pe Pământ, microbii cresc în colonii mari care, în esență, formează covorașe chiar sub suprafața apei.

3 origini posibile ale carbonului

Măsurătorile acestor atomi de carbon ar putea sugera trei lucruri foarte diferite despre Marte. Originea carbonului se datorează probabil prafului cosmic, degradării ultraviolete a dioxidului de carbon sau degradării ultraviolete a metanului produs biologic.

„Toate aceste trei scenarii sunt neconvenționale, spre deosebire de procesele obișnuite pe Pământ”, potrivit cercetătorilor.

Primul scenariu implică trecerea întregului nostru sistem solar printr-un nor de praf galactic, lucru care are loc la fiecare 100 de milioane de ani, potrivit lui House. Norul cu particule grele ar putea declanșa evenimente de răcire pe planetele stâncoase.

Al doilea scenariu implică conversia dioxidului de carbon de pe Marte în compuși organici, cum ar fi formaldehida, din cauza radiațiilor ultraviolete. Această ipoteză necesită, de asemenea, cercetări suplimentare.

Al treilea mod de producere a acestui carbon are posibile rădăcini biologice.

Dacă acest tip de măsurare a carbonului epuizat ar fi făcut pe Pământ, ar arăta că microbii consumă metan produs biologic. Curiosity a detectat anterior metan pe Marte, dar cercetătorii pot doar să ghicească dacă au fost eliberate la un moment dat cantități mari de metan de sub solul marțian. Dacă așa ar fi stat lucrurile și ar fi existat microbi pe suprafața marțiană, ei ar fi consumat acest metan.

De asemenea, este posibil ca metanul să interacționeze cu lumina ultravioletă, lăsând o urmă de carbon pe suprafața marțiană.