Autorul se întreabă în acest context ce rost ar avea ca niște oameni să lupte pentru putere dacă, câștigând alegerile, ar trebui, în numele... depolitizării, să ofere... puterea unor oameni care nu reprezintă partidul lor?  Problema… depolitizării, trebuie formulată corect. Astfel, când optăm, de exemplu, pentru „depolitizarea” Procuraturii trebuie să optăm pentru un om care, devenind procuror general, ar avea drept carte de căpătâi Constituția, nu programul partidului care l-a recomandat în funcție.

Ministru la comuniști, procuror-șef la democrați. Adevărul le-a solicitat opiniile mai multor avocați și procurori despre candidatura lui Vitalie Pârlog la funcția de procuror general. Juriștii spun că fostul ministru nu este specialist în dreptul penal, în perioada în care a fost agent guvernamental, Moldova n-a câștigat niciun dosar important la CEDO, îl descriu ca pe o persoană precaută, flexibilă și conformistă. Iar procurorii susțin că selectarea candidatului trebuie să o facă adunarea generală a procurorilor.

Schimbarea numită Pârlog, așa își întitulează Petru Bogatu editorialul din Jurnal de Chișinău. Autorul își exprimă nedumerirea față de desemnarea candidaturii lui Vitalie Pârlog la funcția de procuror general, din moment ce aceasta fost un colaboraționist umil din anii guvernării PCRM, a apărat guvernul la Strasbourg în perioada când Republica Moldova pierdea procese la CEDO pe bandă rulantă, a fost ministru al Justiției exact atunci când PCRM folosea magistratura ca pe un ciomag pentru țeasta oponenților politici, a tăcut mâlc în primele ore și zile de după 7 aprilie 2009, când judecătorii și-au mutat sediile la sectoarele de poliție. De ce totuși, Pârlog? se întreabă publicistul. Pentru că e o momeală potrivită pe care ar putea s-o muște comuniștii, consideră P. Bogatu.

Nicolae Negru scrie în Jurnal de Chișinău că VladFilat urmărește „reabilitarea” și refuză să plece cu stigmatul „corupt”, pe care i l-au imprimat pe frunte Lupu și Ghimpu, împreună cu comuniștii. De aceea, el nu se grăbește să se întâlnească cu foștii săi parteneri. Autorul se întreabă dacă liderul PLDM va merge „până la capăt” pentru a obține „reabilitarea”? În cazul în care Lupu și Ghimpu nu vor da înapoi, va apela el la „arbitrajul” poporului? Se pare că răspunsul este da și comentatorul aduce aici drept exemplu hotărârea de majorare a pensiilor, o hotărâre una electorală în mod evident. Se pare că, dacă Lupu și Ghimpu nu vor face un pas în urmă, cucul ne va cânta la urnele de vot.