La originea cauzei s-a aflat excepția de neconstituționalitate a textului ”nu au fost condamnate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, conform unei hotărâri judecătorești definitive” din articolul 221 alin. (1) lit. c) și a articolului 273 lit. d) din Legea privind activitatea particulară de detectiv și de pază nr. 283 din 4 iulie 2003.

Prevederile contestate interziceau angajarea în companiile particulare de pază a persoanelor care au fost condamnate pentru infracțiuni comise cu intenție.

Curtea a decis să examineze sesizarea în fond, prin prisma articolului 43, care garantează dreptul la muncă, în coroborare cu articolul 54 din Constituție.

Curtea a reținut că scopul de bază urmărit de prevederile contestate constă în recrutarea în companiile de pază privată a persoanelor cărora li se poate încredința paza bunurilor și ocrotirea persoanelor. Mijlocul ales pentru realizarea acestui scop îl reprezintă excluderea dreptului persoanelor condamnate anterior pentru infracțiuni comise cu intenție de a se angaja în astfel de organizații.

Curtea observă că interdicția produce efecte fără a avea în vedere faptul stingerii antecedentelor penale. De asemenea, Curtea a constatat că, deși interdicția vizează doar condamnările pentru infracțiuni comise cu intenție, legea nu distinge în funcție de gravitatea faptei comise sau de valoarea socială lezată prin fapta penală. Mai mult, legea nu are în vedere comportamentul persoanei după comiterea infracțiunii, nici circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea sau motivul comiterii ei.

Curtea și-a imaginat situația unor persoane care au comis în trecut infracțiuni intenționate, dar care, având în vedere toate circumstanțele factuale, perioada de timp trecută și factorii care le caracterizează personalitatea, nu pot fi catalogate, per se, ca fiind incompatibile cu funcția de agent de pază.

Analizând prevederile legale care reglementează statutul unor profesii al căror obiect de activitate îl reprezintă, între altele, ocrotirea persoanelor și a bunurilor, Curtea a observat că legislatorul le-a oferit un regim mai atenuat în cazul infracțiunilor comise în trecut de candidații care solicită accederea în profesie. De exemplu, Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne stabilește că în funcțiile publice cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nu pot fi angajate persoanele care au antecedente penale.

Curtea susține că nu a putut identifica vreun motiv rezonabil care justifică abordarea legislativă diferită în cazul persoanelor care vor să se angajeze în companiile de pază particulară. În acest sens, Curtea a constatat că cerința lipsei antecedentelor penale pentru angajarea în organizațiile de pază particulară constituie o ingerință mai puțin intruzivă în dreptul la muncă al persoanelor care vor să se angajeze în astfel de organizații.

Totuși, Curtea a subliniat că lipsa antecedentelor penale nu presupune că persoana este compatibilă pe deplin cu funcția de agent de pază particulară. De altfel, potrivit punctului 9 din Regulamentul Tip al activității particulare de pază, aprobat prin Legea privind activitatea particulară de detectiv și de pază, conducătorul organizației particulare de pază are obligația selectării persoanelor cu un profil moral corespunzător și cu aptitudinile fizice și profesionale necesare în vederea realizării serviciului de pază.

Așadar, pentru că a identificat existența unei măsuri mai puțin intruzive, Curtea a conchis că opțiunea legislatorului manifestată prin prevederile contestate nu este conformă cu articolul 43 coroborat cu articolul 54 din Constituție.

Totodată, în vederea evitării unui vid legislativ, Curtea a considerat necesar să stabilească o soluție provizorie. Așadar, până la modificarea legii de către Parlament, cerința lipsei unei condamnări anterioare pentru angajarea în organizațiile de pază particulară se va referi doar la persoanele care au antecedente penale. În acest sens, Curtea i-a trimis Parlamentului o Adresă pentru a implementa raționamentele hotărârii.