Războiul provocat de Rusia în Ucraina, inflația sau schimbările climatice sunt doar câteva dintre presiunile pe care le-am simțit la nivel individual și care ne-au afectat la nivel psihic.

Hotnews.ro a stat de vorbă cu psiholoaga Sabina Strugariu pentru a înțelege mai bine efectele acestor factori asupra sănătății noastre mintale, de ce ne simțit atât de obosiți în prag de 2023, dar și despre cum abia acum parcă resimțim cei doi ani de pandemie.

Un Revelion fără planuri

La final de 2022, spre deosebire de alți ani, am auzit din ce în ce mai mulți oameni care nu au planuri de Revelion, iar terapeuta Sabina Strugariu confirmă faptul că acest lucru poate fi o consecință a pandemiei.

„După o perioadă prelungită de îngrijorare și incertitudine, oamenii au avut tendința să revină cu forță la ceea ce cunoșteau înainte de pandemie, nesocotind oboseala și stresul care s-au acumulat în ultimii ani.

Psihicul și corpul uman au nevoie de o perioadă de adaptare la fiecare nouă schimbare, indiferent că ea vine din interior sau din exterior, dacă e pozitivă sau negativă și avem, de asemenea, nevoie de momente de repaus, de relaxare și de așezare a experiențelor prin care trecem.

Frica și stresul ne fac să rămânem într-o stare de alertă, însă, chiar și atunci când lucrurile se mai liniștesc, dacă nu acordăm puțin spațiu și energie mentală să ne reașezăm în noile schimbări, ajungem să acumulăm mult mai multă oboseală decât am crede”, explică ea.

Terapeuta vorbește despre cum trăim într-o societate care asociază oboseala doar cu lucrurile negative, unde pare că ea ne va ocoli dacă facem lucrurile pe care ni le dorim și ne investim energia în sensuri pozitive.

„În realitate, însă, organismul nostru nu are resurse nelimitate, nici în timpuri de pace, liniște și siguranță, nu doar în cele de necaz, pandemii și război. Energia consumată are nevoie să fie regenerată și reîncărcată nu doar prin a o canaliza înspre lucruri care ne fac bine, ci prin a învăța să ne ascultăm corpul, mintea și organismul în nevoile sale de bază – repaus, odihnă activă și pasivă, somn, etc”, adaugă ea.

Strugariu spune că suntem „restricționați” de limitele fizice ale corpului nostru, precum și de limitele psihice ale credințelor și trăirilor noastră, iar atunci când nu ne dăm timp și spațiu să ne uităm la noi din limitele noastre înspre libertățile noastre, ne lăsăm furați de mirajul „posibilităților infinite.”

„Uităm să ne prioritizăm energia pentru lucrurile esențiale pentru noi și încercând să facem tot, să trăim tot și să simțim tot, ajungem să fim epuizați și copleșiți și să nu ne mai putem bucura de momente care altădată erau asociate cu o stare de bine și de distracție.”

„Suntem mult mai anxioși și irascibili”

La trei ani de la începutul pandemiei, există o serie de efecte care se revarsă în noi, iar psiholoaga spune că am devenit mai anxioși și irascibili, dar că avem și o toleranță mai scăzută la frustrare, durere și nesiguranță.

„Suntem mult mai triști și obosiți și trăim totul cu un sentiment mult mai intens al urgenței și al imanenței ceea ce ne transformă în ființe mai reactive și haotice”, crede ea.

Specialistă aduce în discuție faptul că trăim într-un mediu supraîncărcat de stimuli, unde a existat o privare senzorială destul de mare, din cauza pandemiei, ca apoi să revenim parcă și mai intens la suprastimularea deja existentă. 

„Presiunea pe care o resimțim în noi și pe care o punem unii pe alții de a descoperi acea cale perfectă de a face lucrurile și repede și bine și pentru totdeauna parcă nu ne mai permite spațiul explorării și adaptării.

Am început să gândim în termeni de înainte de pandemie și după, ca și cum există un punct zero de la care a început totul și un punct x la care s-a încheiat și putem să revenim la acel înainte cu seninătate și lejeritate, însă noi trăim într-un continuum și chiar dacă mintea noastră poate categorisi și compartimentaliza, corpul și psihicul nostru au nevoie de spațiu și timp pentru a procesa, a prelucra și a se scutura de toată frica, instabilitatea și suferința resimțite”, precizează ea.

Unele studii arată cum pandemia ne-a afectat și personalitatea, iar Sabina Strugariu menționează că tot ceea ce trăim ne influențează și ne construiește, deoarece nu suntem entități fixe. Așa cum subliniază, suntem suma a tot ceea ce trăim, gândim, simțim, alegem și ni se întâmplă.

Psiholoaga spune că personalitatea noastră este scheletul psihicului nostru: „în mare parte, rămâne neschimbat de-a lungul vieții, dar nu invulnerabil la orice trăim – se poate tasa, frânge, rupe, întări, etc. în funcție de lucrurile prin care trecem.

Acest lucru nu este nici de bine, nici de rău – faptul că suntem vulnerabili ne face adaptabili, flexibili, capabili de evoluție și schimbare, în aceeași măsură în care ne poate expune la suferință și durere.”

Terapeuta aderă la credința „tragic-optimismului” psihiatrului Viktor Frankl, unde este conștientă că lucruri rele și neprevăzute ni se pot întâmpla și că vom suferi, dar asta nu înseamnă că nu putem să vedem și binele, atât în oameni, cât și în viață.

„Depinde pe ce perspectivă ne așezăm și dacă simțim că ne-am schimbat ca urmare a pandemiei într-un sens pe care nu-l recunoaștem sau care ne apasă, putem alege conștient să remodelăm unele lucruri astfel încât să fim mai bine cu noi înșine”, zice ea.

Efectele pandemiei asupra cuplurilor și tinerei generații

Legat de modurile în care pandemia a afectat tânăra generație, psiholoaga crede că mereu lucrurile se simt diferit de la o generația la alta, oricât ne-ar plăcea să credem altfel.

„Fiecare generație are provocările și resursele sale și chiar când ne confruntăm cu provocări comune, cum ar fi o pandemie, un război, un dezastru natural, o instabilitate economică, politică sau socială, fiecare dintre noi o va trăi din punctul de experiență și din contextul său.”

În ceea ce privește cuplurile care au trecut prin această experiență împreună, dar apoi s-au destrămat, Sabina Strugariu vorbește despre cum oamenii care intră în relații de iubire își creează un spațiu comun pe îl mobilizează cu resursele, calitățile, defectele, așteptările, fanteziile, individualitățile, valorile, conflictele și rupturile pe care le aduc fiecare individual și totul devine o negociere continuă a ceea ce aducem în acest spațiu și ce lăsăm în afara lui. Însă, continuă ea, tot ceea ce trăim are un impact la nivel individual și relațional deopotrivă.

„În perioada pandemiei cuplurile care aveau suficiente resurse acumulate le-au putut recalibra și redirecționa către cuplu și familie reușind să depășească dificultățile apărute.

Cuplurile care nu aveau aceste resurse, s-au trezit într-o situație de instabilitate și din interior și din exterior și atunci, pentru a-și conserva rezervele de energie, mulți au ales să se despartă și să se echilibreze la nivel individual sau prin relații pe care le simțeau ca fiind mai potrivite, în timp ce mulți s-au ancorat și mai mult în relațiile de cuplu și familie, unindu-se în fața unui dușman comun pandemia/ frica”, zice ea.

Terapeuta susține și cum multe cupluri au beneficiat de această perioadă pentru a se redescoperi și reconstrui, într-o formă mult mai sănătoasă. Însă, în clipa în care pericolul a trecut și „dușmanul comun” nu a mai prezentat o amenințare directă, „am început să ne reîntoarcem unii spre alții cu toată tensiunea și reactivitatea și oboseala acumulată și nu toată lumea a reușit să se reechilibreze o dată și încă o dată, din păcate.”

„Perioadele de sărbătoare sunt complexe și ar fi sănătos să normalizăm asta”

Odată cu finalul de an și sărbătorile aferente, mulți simt presiunea „fericirii”, când de fapt se simt triști sau anxioși. Strugariu vorbește despre cum ajungem să idealizăm o idee sau o fantezie despre cum ar trebui să decurgă sărbătorile, iar în încercarea de a ajunge acolo, ignorăm realitatea de zi cu zi.

Practic, așa cum susține, ar fi mult mai sănătos să normalizăm perioadele de sărbătoare, să le privim drept complexe și să trăim tot ceea ce trăim, deoarece fericirea nu exclude tristețea sau bucuria de a fi împreună nu exclude durerea pierderii unei persoane.

„Putem învăța să menținem vii tradițiile și momentele de sărbătoare fără a le romanticiza și putem rezista tentației de a arunca pe o perioadă anume toate nevoile noastre neîmplinite: vine vacanța și mă odihnesc, vin sărbătorile și petrec timp cu ai mei, ne vedem cu toții și o să fie extraordinar, anul ăsta de Crăciun o să fie de poveste, anul viitor vom începe un nou capitol, etc.

Trăim într-un continuum, viața noastră se derulează în toate momentele și cu toate trăirile – poate dacă nu am mai fugi atât de mult de tot ceea ce ne sperie sau ne apasă, nu am mai simți nevoia să idealizăm doar anumite zile sau perioade.”

Recomandarea ei pentru a fi mai liniștiți are legătură cu expresia „mai puțin e mai mult” (n.r. -„less is more”) și ne încurajează să respirăm și să ne oprim puțin.

Psiholoaga crede că ar fi bine să pornim de la realitate înspre ceea ce ne dorim și nu invers. Când vorbim despre rezoluții de anul nou, adaugă ea, ele sunt despre ce visăm să facem și să obținem:

„Ne imaginăm că ne-ar face fericiți dacă am slăbi mai mult, dacă am avea un job mai bun, dacă am avea mai mulți prieteni, dacă am avea mai mulți bani, dacă am bifa și mai multe din dorințele de pe bucket list – adevărul este însă că noi, oamenii, cu cât realizăm mai mult, vrem mai mult, cu cât obținem mai mult, vrem mai multe, cu cât știm mai mult vrem să știm și mai mult, cu cât trăim mai mult vrem să trăim și mai mult – și uităm să fim în prezent, în aici și acum.”

Strugariu ne îndeamnă să fim recunoscători pentru ce avem, pentru cine ne este alături și să fim bine în prezent. Ea vorbește despre cum ar fi bine să ne scuturăm de lucrurile din trecut care s-au dovedit inutile și să privim în față cu perspectiva de a seta intenții de dorință și direcții de viață, nu neapărat obiective fixe, rigide și cu promisiuni nerealiste de fericire eternă dacă le bifăm într-un an sau în câteva luni.

„Intenția de a fi mai curioși, mai buni cu noi, mai generoși cu ceilalți, mai răbdători cu greșelile proprii și ale celorlalți, mai încurajatori și susținători în momentele de bine, mai deschiși către modurile în care viața ne poate surprinde și schimba, chiar și când nu controlăm noi fiecare lucru – în fond, nu e asta ce încercăm să facem cu aceste rezoluții, să aruncăm ceva control personal în Univers?

Realitatea este mult mai puternică decât fantezia și doar împrietenindu-ne cu realitatea și cu resursele și limitele personale putem să devenim mai buni – puțin câte puțin, din aproape în aproape.”

Cum putem să ne atingem obiectivele propuse pentru noul an

Psiholoaga crede că e bine să avem o perspectivă mai largă a modului în care ne setăm obiectivele, fără a ne uita doar de la un an la altul, ci poate să analizăm rezoluțiile gândite în ultimii ani.

Mai mult, ea aduce în discuție o serie de întrebări pe care ar fi bine să ni le punem:

• Cum ajungem să setăm obiective – dintr-o stare de bine, de liniște, de planificare sau dintr-o stare de nemulțumire, rușine, presiune?
• Cât de realist ne setăm aceste obiective – pornim de la resursele concrete, contextul real, energia disponibilă sau de la fantezia creată în jurul unui anumit obiect al dorinței noastre?
• Cât suntem de dispuși să renunțăm la anumite lucruri pentru altele?
• Cât de multe obiective avem?
• Câte sunt esențiale și câte sunt neesențiale, dar incitante?

„Avem tendința să ne supraestimăm resursele și energia și timpul și ne propunem lucruri în mod maximizator – anul viitor voi arăta cel mai bine, voi citi cele mai multe cărți, mă voi trezi în fiecare zi la 5:00 etc. etc. etc.

Cred că o abordare mai sinceră și corectă cu noi ar fi să ne alegem un moment în care să scriem tot ceea ce ne trece prin cap că ne-am dori în momentul ăsta prezent să trăim și să fim și să ni se întâmple – cât de multe dorințe/ obiective ne vin în minte – toate, dacă e – apoi să ne uităm cu atenție la ele și să începem să le luăm pe rând și să rămânem cu unul mare, esențial, și două-trei mai mici și importante, apoi în ordinea în care ne dorim”, completează ea.

Următorul pas are legătură tot cu o serie de întrebări, pentru fiecare obiectiv în parte:

• Cât de mult îmi doresc acest lucru?
• Ce sunt dispus să fac pentru asta?
• Ce alegeri e nevoie să fac?
• La ce e nevoie să renunț?
• Câtă energie pot să dedic?
• De cât timp dispun?
• De cine sau de ce mai depinde ca aceste lucruri să se materializeze?
• Ce înseamnă să nu reușesc să împlinesc acest obiectiv?
• Care ar fi minimul pe care aș putea să-l fac și minimul pe care aș putea să-l obțin încât să simt că am progresat chiar dacă nu e perfect?

„Să petrecem mai mult timp conectați la prezent”

Sănătatea mintală este extrem de importantă pentru fiecare individ, iar pentru a ne proteja și a fi mai vine în noul an, Sabina Strugariu subliniază importanța odihnei, a pauzelor, a inactivității, a plictiselii și a timpului în care nu suntem mereu pe fugă.

„Cred că unul dintre cele mai importante lucruri pe care putem să le facem pentru noi este să petrecem mai mult timp conectați la prezent (știu, e un clișeu – asta spun toți specialiștii din nou și din nou și, cumva, pare că toată lumea fuge de truisme pentru că ni se pare prea simplu să fie simplu, însă ce e simplu e cel mai greu de realizat, întrucât simplu nu este tot una cu simplificat, simplul este complex, chiar dacă nu neapărat complicat)”, adaugă ea.

Psiholoaga ne îndeamnă să ne uităm la cum ne simțim în propriul corp, să analizăm ce stare emoțională avem, cât și unde este atenția și mintea noastră.

„Faptul că suntem vii este un drept în sine – noi oamenii suntem valoroși în sine, nu trebuie să facem nimic să merităm să fim – suntem și asta e suficient.

De aici încolo, cât suntem vii totul poate fi și altfel și putem alege cum și în ce ne antrenăm energia, doar să nu uităm că psihicul și corpul nostru au nevoie să fim atenți și la resursele de reîncărcare ale „bateriei” noastre interne – fie că mergem la terapie, că încheiem programul de lucru mai devreme, că ne respectăm programul de somn, că ne luăm pauze, că setăm limite mai sănătoase, că negociem mai des cu cei din jur, că cerem mai des ajutorul, că suntem mai curioși când greșim și mai blânzi când auzim cuvinte ca „nu mai pot”, „am obosit”, „mi-e greu”, etc.”, încheie ea.