Dar metanul din Europa este un sistem de vase comunicante, unde orice deficit de aprovizionare generează cerere suplimentară din alte surse
Dar metanul din Europa este un sistem de vase comunicante, unde orice deficit de aprovizionare generează cerere suplimentară din alte surse în concurență cu alți cumpărători.
În esență, acesta este un război al gazelor, în care Europa și Italia nu riscă să rămână fără materii prime. Riscă, însă, încă o dată, să sufere creșteri substanțiale ale facturilor la încălzire și electricitate (în noiembrie, de exemplu, 51% din electricitatea italiană a fost produsă prin arderea metanului). Totul provine dintr-o poziție foarte fermă a lui Volodimir Zelenski. Liderul ucrainean a refuzat – până acum – să reînnoiască un acord pe cinci ani pentru tranzitul gazelor rusești, pentru că nu intenționează să faciliteze în continuare noi venituri pentru bugetul Moscovei, care apoi ajută la finanțarea distrugerii Ucrainei.
Potrivit centrului de cercetare CREA din Helsinki, datorită gazului prin conductă, Gazprom continuă să factureze în jur de 350 de milioane de euro pe săptămână în Europa (plus alte 200 de milioane cu gazul lichefiat). Apoi, acestea ajung la guvern, care cheltuiește aproximativ patru din zece ruble pentru efortul de război.
Prim-miniștrii naționaliști și pro-ruși ai Slovaciei și Ungariei, Robert Fico și Viktor Orbán, s-au exprimat împotriva lui Zelenski în ultimele săptămâni. Ambii l-au vizitat pe Putin la Kremlin în ultimele zile. Orbán a propus un acord prin care gazul de la Gazprom să fie achiziționat de importatorii slovaci înainte de a părăsi granițele ruse, astfel încât să nu mai fie în mod oficial rusesc în momentul în care intră în Ucraina. Zelenski nu a acceptat pentru că, în opinia sa, ar fi doar o ficțiune, care nu reduce finanțarea războiului Moscovei.
Ucrainenii nu sunt la fel de sensibili la cererile europenilor, mai ales dacă este vorba despre Fico sau Orbán
Fico a amenințat Kievul cu întreruperea alimentării cu energie electrică de la centralele slovace, tocmai acum când rețelele ucrainene sunt devastate de bombardamente. Prim-ministrul slovac i-a scris chiar și Ursulei von der Leyen, argumentându-i președintei Comisiei UE că întreruperea fluxului din Ucraina ar costa consumatorii europeni 50 de miliarde de euro în plus pentru facturile la gaz și încă 70 de miliarde de euro pentru facturile la electricitate (comparativ, conform lui Fico, cu o pierdere de doar două miliarde pentru Moscova). Zelenski nu a cedat. Ucraina riscă acum ca Kremlinul să bombardeze gazoductele și centralele electrice folosite de Gazprom în țară, lăsând populația și mai mult în frig.
Dar în fermitatea liderului de la Kiev există și un mesaj politic către Europa. Zelenski a acceptat până acum să nu atace portul Novorossiisk, la Marea Neagră, care reprezintă aproximativ un sfert din exporturile rusești de petrol: a fost suficientă o mică presiune asupra Kievului din partea administrației americane, îngrijorată de orice acțiune care ar determina creșterea prețului internațional la țiței.
Dar ucrainenii nu sunt la fel de sensibili la cererile europenilor, mai ales dacă este vorba despre Fico sau Orbán: un semn de frustrare față de sprijinul militar și financiar al Europei, care nu este pe deplin convingător. Potrivit datelor confidențiale ale Comisiei de la Bruxelles, în aproape trei ani de război fondurile trimise de Statele Unite la Kiev le depășesc cu aproape 50% pe cele ale europenilor. Acum, odată cu cel de-al doilea război al gazelor, Europa culege roadele contradicțiilor sale.
