Rusia a investit masiv din 2010 încoace în aviația militară
Situația e mult mai complexă iar invazia rusă a arătat slăbiciuni ale aviației militare ruse, ridicată în slăvi de multe peroane în presa de specialitate internațională și națională înainte de invazie.
Justin Bronk, cercetător și expert pe zona de aviație militară în cadrul RUSI, explică într-o analiză semnată pe 4 martie, deci la mai bine de o săptămână de la invazie, că una din cele mai mari surprize ale acestei faze a operațiunii militare ruse a fost incapacitatea aviației militare ruse de a stabili superioritatea aeriană și a susține operațiuni complexe, deși după 2010 Federația Rusă a investit masiv și a achiziționat aproximativ 350 de aeronave moderne, precum Su-30SM, bombardiere Su-34 și a modernizat aproximativ 110 de aeronave precum MiG-31BM.BSM și avioane de atac la sol Su-25SM.
Expertul subliniază că Rusia are aproximativ 300 de avioane de luptă moderne staționate în districtele militare Vest și Sud, adică în raza de acțiune a Ucrainei.
Justin Bronk analizează câteva explicații cu privire la eșecul aviației militare ruse în primele zile ale invaziei, pe care nu le consideră viabile. Unii au spus că, de fapt, rușii nu au introdus în luptă la capacitate maximă aviația militară pentru a o ține activă ca un potențial factor de descurajare împotriva intervenției directe a NATO în conflict. „Este puțin probabil să fie așa. Dacă Forțele Aerospoațiale Ruse sunt capabile de operațiuni de luptă la scară largă pentru a stabili rapid superioritatea aeriană asupra Ucrainei și nu au făcut acest lucru intenționat, dimpotrivă, dau un mesaj de slăbiciune nu de descurajare”, consideră cercetătorul.
Trei argumente care încearcă să explice „eșecul” aviației militare ruse în Ucraina, dar care nu stau în picioare
Un alt argument a fost că Federația Rusă nu a folosit la capacitate maximă aviația militară pentru a nu distruge infrastructura critică a Ucrainei pe care ar fi sperat să o folosească. Alții justifică eșecu rus cu minimalizarea numărului de victime printre civili. Toate aceste argumente pot fi valabile în primele zile ale conflictului când Vladimir Putin spera la o victorie rapidă împotriva Ucrainei, lucru care nu s-a întâmplat. Rezistența Ucrainei a transformat războiul într-un conflict de uzură.
În fine, o a treia ipoteză se referă la faptul că rușii nu au implicat masiv aviația militară pentru a evita să sufere pierderi grele, aeronavele fiind extrem de scumpe, programele din ultimul deceniu fiind finanțate masiv. Autorul amintește că și această teorie este lipsită de sens, în contextul în care Forțele Terestre ale Federației Ruse suferă pierderi mari, fiind distruse în primele zile de conflict sute de tancuri, transportoare blindate, sisteme de apărare antiaeriană cu rază scurtă și medie de acțiune. Plus mii de soldați ruși uciși.
Cauzele pentru care Rusia nu a reușit să stabilească superioritatea aeriană în Ucraina
Expertul RUSI consideră că singura explicație cu privire la eșecul aviației militare ruse în Ucraina e că Forțele Aerospațiale Ruse nu au în prezent o capacitate de planificare a unor asemenea operațiuni militare la scară largă, deși dispun de aeronave moderne. Eșecul de a stabili superioritatea aeriană în Ucraina, în primele zile de conflict, demonstrează capacități limitate de coordonare în cadrul aviației militare ruse.
Acest aspect explică și pierderile mari de la sol, unde forțele terestre nu au putut dispune de sprijinul forțelor aeriene la capacitate maximă.
Conflictul din Ucraina, diferă față de cel din Siria, unde rușii au utilizat aeronave în formație în misiuni de reale de luptă în număr mic.
Nu în ultimul rând, majoritatea piloților ruși au în medie aproximativ 100 de oare de zbor pe an, uneori chiar mai puțin. Numărul acesta este foarte mic și reprezintă aproape 50% din numărul orelor de zbor pe care le efectuează anual piloții din majoritatea statelor NATO.
Autorul atrage atenția că lipsesc totodată simulatoare moderne iar operațiunile de antrenament sunt departe de nivelul celor efectuate de Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie.
Analiza amintește că Rusia are toate argumentele necesare pentru a stabili superioritatea aeriană pe cerul Ucrainei. Un alt aspect de luat în seamă sunt sistemele antiaeriane de tip SAM (surface-to-air missile) și MANPAD (man-portable air-defense system) utilizate de Ucraina, precum Igla și Stinger, care reprezintă un adevărat coșmar pentru aeronavele ruse. În aceste condiții rușii sunt obligați să opereze un număr mic de aeronave pentru a nu risca să crească numărul pierderilor.
Vedem încă odată cât de important a fost și este pentru Ucraina sprijinul statelor NATO, care au donat mii de astfel de sisteme forțelor armate ucrainene.
Autorul atrage însă atenția că Forțele Aerospațiale Ruse au capacitatea să organizeze subit operațiuni aeriene complexe pe scară largă în Ucraina, în următoarele săptămâni.
Rămâne de văzut care va fi desfășurarea conflictului. Cert e că potrivit estimărilor Forțelor Armate Ucrainene, în primele 12 zile de conflict, aviația militară rusă a pierdut aproximativ 46 de aeronave de luptă și 68 de elicoptere.
