Igor Boțan, expert permanent al proiectului, a precizat că, în trecut, imperiul era un stat monarhic, condus de un împărat. De asemenea, imperiile sunt teritorii care cuprind statul dominant, marea metropolă și posesiunile lui coloniale. „Geopoliticii Karl Schmidt și Mackinder au distins două tipuri de imperii, după forma lor de expansiune, în funcție de geopoliticile pe care le promovau: telorocrația, adică imperiile continentale și talasocrațiile, adică imperiile care s-au dezvoltat datorită comunicării prin intermediul apelor, mărilor, oceanelor. Telorocrațiile sunt imperiile continentale atunci care anexează pământurile învecinate și le includ în granițele lor, din motive de securitate, și sunt nevoite aceste teritorii să le transforme în provincii, să garanteze funcționalitatea legilor imperiale pe teritoriile acestor imperii”, a spus el.

„De obicei, imperiile sunt conduse de un împărat, dar un rol deosebit îl au castele militare, care își ating interesele anume prin angajarea în războaie, iar aceasta le aduce anumite avantaje. De obicei, imperiile au strălucire militară, administrativă, economică, tehnologică, culturală și acest lucru contribuie la o includere relativ nedureroasă adesea a elitelor și societăților în construirea imperiilor. Imperiile continentale au avut 2 perioade de glorie. Este vorba de Roma Antică și de epoca lui Napoleon, care a transformat întreg continentul european și a pus capăt Imperiului Roman de națiune germană”, a menționat Igor Boțan.  

Expertul permanent al proiectului a adăugat că talasocrațiile sunt imperii care se extind pe cale maritimă. „Este vorba despre imperiul britanic, spaniol, portughez, olandez, japonez. Există această ipoteză că epoca imperiilor s-a terminat, dar, de fapt, reverberații și pretenții ale fostelor imperii apar cu regularitate. Mă refer și la pretențiile pe care actualmente le are Turcia, invocând că a este succesorul Imperiului Otoman, Iranul, care are aceleași pretenții. Să nu uităm de Mussolini, care atunci când a preluat puterea în Italia, invoca strălucirea Imperiului Roman”, a subliniat Igor Boțan.

Doctorul în istorie Andrei Cușco a spus că distincția dintre imperiile continentale și cele maritime este una destul de controversată, chiar și în mediul istoricilor care se ocupă de fenomenul imperial, pentru că această distincție a apărut, în mare parte, în secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. „A fost destulă polemică în sensul în care, dacă ne referim la imperiile maritime, ele erau văzute ca imperii liberale, comerciale, coloniale, și criteriul de bază era distanța spațială dintre metropolă și colonii, pe când imperiile continentale, așa cum ne sugerează chiar denumirea lor, erau formațiuni mult mai complexe, în sensul în care distincția dintre metropolă și colonie era, de obicei, destul de greu de definit”, a precizat Andrei Cușco.  

Doctorul în istorie a menționat că există câteva modele imperiale, care sunt relevante pentru regiunea noastră. „Modelul roman este unul fundamental pentru toate imperiile care au succedat această formațiune în spațiul european. Funcționarea acestui imperiu era destul de specifică, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este vorba de un imperiu care nu era neapărat asimilaționist. Imperiul Roman, în afară de aspectul lingvistic, limba latină, și aspectul culturii înalte, nu tindea la asimilarea etnică sau chiar rasială a populației. Exista o toleranță față de aceste deosebiri etnice sau de rasă. Este unic acest fenomen, pentru că imperiile moderne aveau alte criterii de administrare a acestei multiculturalități”, a atenționat Andrei Cușco.    

Virgiliu Pâslariuc, deputat al Fracțiunii Partidului Acțiune și Solidaritate, doctor în istorie, a spus că imperiile nu dispar. „Dacă este să privim în istoria imperiilor, ele în permanență încearcă să se legitimeze cumva, să pornească unul de la altul. Chiar dacă pornim de la viziunea creștină, care a influențat mersul istoric creștin, întreaga istorie a umanității nu este altceva decât succesiunea acelor 4 imperii. Și această gândire cumva s-a imprimat, inclusiv, în civilizația occidentală. Din cauza acestui caracter foarte categoric al textului biblic că sfârșitul lumii vine după ce se încheie cel de-al patrulea imperiu, există celebrul mit al ultimului împărat, descris în viziunile lui Daniel. Romanii, de exemplu, când a căzut Imperiul Roman, în lumea creștină, în lumea romană a început o panică că vine sfârșitul lumii. Și atunci Sfântul Augustin trebuia să scrie celebra lui carte despre cetatea lui Dumnezeu, în care se spune că, stați, nu e chiar așa de simplu totul, chiar dacă în Biblie e scris, dar Roma va dispărea doar atunci când vor dispărea romanii”, a spus doctoral în istorie.

Potrivit lui Virgiliu Pîslariuc, există 3 componente importante în orice imperiu: „cea militară, fiindcă imperiile, în primul rând, se bazează pe dreptul forței, dreptul sabiei. Acesta este principiul arhetip: cel care este cel mai puternic, acela are mereu dreptate. Componenta economică este cea care influențează și administrarea imperiului. O componentă nu mai puțin importantă este cea ideologică”.

Dezbaterea publică la tema „De ce au dispărut toate imperiile lumii, de ce nu a renăscut niciunul dintre ele?” este ediția a 248-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”. Proiectul este desfășurat de Agenția de presă IPN, cu susținerea Fundației germane „Hanns Seidel”.