Argumentele analistului țin de realitățile interne ale Belarusului, dar mai ales de factorii externi: o schimbare de regim la Minsk în acest moment nu este dorită nici de Moscova, nici de Uniunea Europeană și nici de Statele Unite, a explicat Dan Dungaciu la Digi24.

Nu e sigur că majoritatea populației dorește schimbare în Belarus

„În primul rând, pentru că nimeni, cu excepția unei bune părți a populației din Belarus, nu pare că dorește modificarea de regim în Belarus.

În al doilea rând, câtă lume din Belarus dorește cu adevărat modificarea de sistem? Sigur că există voci care s-au săturat de Belarusul așa cum îl știu ei de 30 de ani și sigur că vor altceva, e adevărat. Dar în Belarus, în momentul acesta sunt vreo 2,7 milioane de pensionari; există cam un milion de persoane care sunt în administrația regimului. Din 6,9 milioane de alegători, 4 milioane se presupune că ar fi susținătorii lui Lukașenko. Din cele 3 milioane care au mai rămas nu toți sunt neapărat adversarii lui Lukașenko. Deci, din punctul acesta de vedere, indiferent că s-au fraudat alegerile - și cu siguranță că s-au fraudat și în ziua de vot, și de 30 de ani încoace - nu este foarte sigur că majoritatea populației din Belarus dorește schimbare de regim.

Și 3: cred că toată lumea e mai precaută. Uitați-vă ce se întâmplă lângă noi, în Moldova și în Ucraina. După 30 de ani de expunere democratică la Uniunea Europeană - tot soiul de parteneriate, planuri de acțiuni, Parteneriat estic cu UE - în Republica Moldova avem un președinte prorus. Jumătate de populație votează cu Estul, jumătate cu Vestul. În Ucraina, în acest moment, populația este relativ divizată între Est și Vest, este mai proeuropeană decât ieri, pentru că zone proruse din Ucraina nu mai aparțin Ucrainei.

Din această perspectivă, schimbările de regim în acest spațiu trebuie privite cu mai multă circumspecție.

Deci, din punctul meu de vedere, în Belarus s-a aprins o scânteie, dar flacăra democrației - să mă exprim un pic pompos - încă nu e pregnantă la Minsk”, a spus Dan Dungaciu.

Nici marile puteri nu sunt pregătite pentru o schimbare de regim în Belarus

În Belarus au mai fost manifestații împotriva lui Lukașenko, iar Lukașenko a reacționat de fiecare dată „agresiv, țărănește, colhoznic”, dar până la urmă Lukașneko își revine și devine rezonabil, spune Dan Dungaciu. „Ei bine, acest tip de rezonabilitate a lui Lukașenko, încurajată și de poziția strategică a Belarusului, au făcut ca acest regim să persiste.

Or, astăzi, nici Federația Rusă nu dorește o schimbare de regim la Minsk, nici Uniunea Europeană și cred că nici Statele Unite nu-și pot permite asta, pentru că nu e clar ce se va întâmpla după această schimbare de regim: cine vine acolo? Nu s-a pregătit opoziția din timp. Opoziția este, din păcate, o improvizație la nivel de lideri. Opoziția a părăsit Belarusul în acest moment”, a explicat Dan Dungaciu.

Scenariul Venezuela. O opoziție în exil

„Unii vorbesc - și la Moscova, dar nu numai la Moscova - de un soi de scenariu Venezuela: așa cum în Venezuela există doi lideri, liderul de jure și liderul de facto, liderul nerecunoscut de multe dintre puterile însemnate ale lumii și liderul recunoscut de occidentali, se speră că și în Belarus se va construi o asemenea situație.

Alminteri spus, Lukașenko rămâne liderul Belarusului, dar în exil se va constitui o putere care va fi cea recunoscută de către Occident. Adică, Occidentul va trebui să construiască în afara Belarusului un regim care să fie pregătit să ia puterea atunci când condițiile vor fi întrunite. Este un scenariu despre care se vorbește, dar am sentimentul că acest scenariu este mai degrabă o aspirație, o dorință a unora - care cu siguranță au întru totul dreptate să se sature de regimul din Belarus, dar nu cred că are acoperire factică, cel puțin suficient de însemnată acum, când vorbim”, a comentat Dan Dungaciu.

Profesorul a explicat și controversatul episod al mercenarilor ruși prinși în Belarus înainte de alegeri și care ar fi venit să complotezxe.

Ce este în spatele episodului cu mercenarii ruși

Episodul „mercenarilor” ruși prinși în Belarus este văzut de Moscova drept o conspirație a Ucrainei, care ar fi vrut să lanseze ideea că Belarusul este destabilizat de către Rusia. În acest scenariu, Lukașenko a înghițit momeala și a început un război declarativ la adresa Federației Ruse.

Ulterior, însă, după alegeri, președintele Putin l-a solicitat pe Lukașenko, au vorbit la telefon, Putin i-ar fi explicat că de fapt a fost o confuzie, că acei soldați ruși care au trecut prin Belarus se duceau în altă parte, unde aveau un contract, dar nu în Belarus. Dl. Lukașenko s-a făcut că crede povestea asta, dl. Putin s-a făcut că îi explică despre ce e vorba și cei doi s-au înțeles, a arătat Dan Dungaciu.

Sigur că acum problema este ce se va întâmpla cu Kievul în acest scenariu și chiar face o puternică presiune pentru a asigura o platformă opoziției din Belarus, în ideea că după ce a destabilizat Ucraina, Rusia încearcă acum să destabilizeze și Belarusul. 

Deci, încă nu e clar ce s-a întâmplat cu acesi soldați, dar se pare că Moscova și Minskul s-au înțeles pe această chestiune și nu va mai fi nicio tensiune între cei doi. Se pare că și-au asezonat pozițiile.

Federația Rusă s-a împăcat cu Lukașenko

Ce contează în acest moment este că Federația Rusă se pare că s-a împăcat cu Lukașenko, cel puțin pentru un motiv pragmatic. Federației Ruse îi va fi foarte complicat să susțină o schimbare de regim, pentru că nu știe cine vine. Măcar cu Lukașenko are garanția unui jucător între Est și Vest, dar care nu se duce până la capăt.

În momentul în care Lukașenko pleacă, ar putea să vină un lider al opoziției, care printr-o „perfidă” revoluție oranj să fie instalat la putere de forțele occidentale și care să fie prooccidental nu doar cu vorba, nu doar cu fapta și nu doar conjunctural, cum era Lukașneko.

Deci, Rusiei îi convine răul cel mai mic, adică dl. Lukanșenko acolo, pentru că știe că Belarusul va rămâne între Est și Vest, o zonă de condominium, a conchis Dan Dungaciu.