NKVD-ul se temea de Antonescu, în condițiile în care se pregăteau de ofensiva pe aliniamentul Iași-Chișinău, iar mareșalul, după căderea lui Mussolini, ajunsese al doilea om al Axei, iar în al doilea rând, acest lucru este o mărturie indirectă a faptului că sovieticii considerau că principala forță ce se putea opune eficient mareșalului, din interior, în acel moment, erau legionarii.   Despre atentatul de la Olănești au scris mulți istorici. Documente inedite, care se află în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, au fost publicate de Florian Bichir, cercetător CNSAS.   

Conform lui Bichir, cinci legionari au fost parașutați în România: sublt. Miron Nicolae, sublt. Djonat Tudor, sublt. Gheracostea Constantin, Serg. Maj. Vlăsceanu Pandele și fruntaș Buță Dumitru. 

  Iată câteva documente inedite din arhiva CNSAS.   Tudose P. Iorgulescu, un băiat de 13 ani, elev la Școala Primară cl. VII-a din Comuna Cheia, satul Gurguiata, va declara anchetatorilor: „În ziua de Sâmbătă 29 Iulie a.c., a venit la casa tatălui meu un căpitan decorat (este vorba despre Tudor Djonat – n.a), care a cerut mâncare și țuică de băut. A băut o litră de țuică și a plătit 500 lei. S’a îmbătat și a cerut tatei să mă lase să-l duc peste deal la Călimănești, dar fără să trecem din Băile Olănești. Când să intrăm în Băile Olănești, m’a amenințat cu pistolul pentru a mă speria, eu am fugit. Am spus tot acasă. Tot în ziua de Sâmbătă pe la ora 3 după masă am plecat la oi la tata, pe coastele Gurguiatei, pe deal am văzut doi indivizi îmbrăcați în haine de culoarea armatei. Când am fost văzuți de acești indivizi s’au luat după mine și au tras focuri de revolver, eu am fugit și m’am ascuns, apoi am plecat la tata la oi. Tata a povestit jandarmilor cari patrulau pe acolo cele întâmplate, am fost luat și am dus pe jandarmi, la locul unde au fost ei”.  

O altă localnică, Smaranda D. Drăghici, de 15 ani, din comuna Olănești, „lengereasă la stabilimentul Băilor Olănești”, a povestit anchetatorilor: „în ziua de Sâmbătă 29 Iulie a.c., pe la orele 14 după masă, am văzut pe un ofițer care sta de vorbă la scară la vila LIVIU, cu o doamnă cu părul cărunt. Acest ofițer l-am auzit cerând o adresă unde ar putea să găsească o mașină particulară să meargă la Călimănești unde are pe cineva bolnav. Doamna aceia a spus că ar putea găsi la hotelul Băilor din mașinile Domnului Mareșal, iar eu i-am spus să meargă la Primărie că poate găsi mai repede o mașină. El a spus că vrea repede și o mașină particulară. Apoi a plecat spre hotelul băilor, eu l-am urmărit, el se uită iscoditor cercetând în toate părțile, apoi s’a întors înapoi și a mers până dincolo de cartierul vilelor. Văzându-mă la casa D-lui Buzagiu, care l-a întrebat dacă nu este din cei cu parașute, după vorba ce am avut-o eu cu ea înainte, el n’a răspuns, au venit doi copilași atunci ofițerul acesta a scos 500 lei și le-a spus că le dă bani dacă-i aduce o mașină. Noi ne-am vorbit să anunțăm un jandarm sau din garda D-lui Mareșal și Elena Barbu a găsit doi subofițeri de la Dl Mareșal și l-a arătat, apoi a fost ridicat de jandarmi și poliția din parc”.  

Elena Barbu de 42 de ani, din comuna Olănești, „băișiță la stabilimentul Băilor Olănești”, confirma cele spuse de Smaranda D. Drăghici. „A venit un ofițer la noi care ne-a spus să-i găsim o mașină că ne dă bani. Dar eu cum vorbisem cu Smaranda despre parașutiști l-am întrebat «Ești din cei cu parașute» el m’a întrebat imediat dacă mai sunt parașutiști în Băi, eu nu am răspuns, atunci a văzut doi copii și le-a spus că le dă 500 lei dacă aduc o mașină pentru el. A plecat cu copii iar eu am anunțat trei subofițeri din garda Dlui Mareșal, care l-au înconjurat și acest ofițer a stat pe o bancă la intrarea în parc. Subofițerul a anunțat și acest ofițer a fost ridicat de jandarmi dela garda Dlui Mareșal și poliție”.

Într-o primă declarație dată Securității, Iandola Serghie, comisar, șeful Biroului Poliției de Siguranță din Poliția Orașului Râmnicul Vâlcea, nu-și prea aducea aminte ce se întâmplase și care era implicarea sa în acest caz. Era și cazul să se ferească! „Cazul parașutiștilor de la Olănești. În această chestiune nu am avut nici un fel de legătură după cum se constata din raportul meu către Direcțiunea Generală a Poliției, ci în mod întâmplător mă găseam la Olănești la restaurant, când s’a produs arestarea unui ofițer la distanța de 200 m. de mine, ce era parașutat și care mergea la postul de jandarmi ca să se predee și m’am dus și eu să văd cum s’a petrecut cazul și am asistat la predarea lui postului de jandarmi Olănești împreună cu suma de 100.000 lei, un revorver și o busolă. Ofițerul era român și se numea DJONAT THEODOR, nu am schimbat nici o vorbă cu el și nici relațiile nu mi s’a dat cum stau lucrurile deși am cerut Comandamentului de jandarmi a Legiunei Vâlcea ”.

Ulterior, arestat în urma interogatoriului de la 2 martie 1954, comisarului Iandola Serghie avea să-i revină memoria. 

  „Întrebare: În procesul verbal de interogatoriu din 1 Martie 1954, ai arătat că în Iulie 1944, în com. Băile Olănești-Vâlcea au fost lansați un număr de 4-5 parașutiști de un avion sovietic. Care a fost activitatea Dtale în cadrul acestei acțiuni? Răspuns: În cadrul acestei acțiuni eu nu am desfășurat nici un fel de activitate.

Întrebare:Detaliază tot ce cunoști în legătură cu cele de mai sus?

Răspuns: În luna Iulie 1944, am primit dela Legiunea de Jandarmi o notă telefonică prin care mi se cerea să iau măsuri de identificare și arestare a unui număr de circa 4-5 parașutiști ce au fost lansați de un avion sovietic în jurul com. Băile Olănești, în cazul că aceștia își vor face apariția pe raza orașului Rm. Vâlcea. După 2 zile dela primirea acestei note telefonice a venit la Rm. Vâlcea numitul Anton Vulcan fost comisar ajutor și agentul Sava Țurcanu, ambii din Direcția Generală a Poliției, cari erau detașați la Președenția Consiliului de Miniștri și cari la aceea dată făceau parte corpul de pază al polițiștilor de pe lângă Mareșal Antonescu – care se găsea la Olănești.

  Aceștia mi-au cerut să le pun la dispoziție fișierul siguranței fără a-mi spune despre ce este vorba. După ce au căutat în fișier au plecat la Olănești, și mi-au spus că vor mai veni a doua zi cu mașina să mă ia la Olănești pentru a sta de vorbă cu Eugen Cristescu – Șeful S.S.I. A doua zi a venit o mașină și am plecat la Olănești. Am așteptat la hotel până la ora 12, 30 pe Eugen Cristescu – însă acesta nu a venit. – În timp ce așteptam pe Eugen Cristescu – am discutat cu Ștefan Teodorescu fost Șef de Poliție, care era Șeful echipei de pază și cu Anton Milcan. – De la ei am aflat că la punctul Comanca s’au lansat 5 parașutiști – îmbrăcați în uniforme de ofițeri români – cari erau legionari. Că după ce au fost lansați s’au luat la ceartă cu care ocazie unul dintre ei a împușcat pe unul din acel grup după care cel care săvârșise crima a plecat și s’a predat Postului de Jandarmi. Mi-au mai spus că unul din cei lansați se bănuește că ar putea fi găzduit de o studentă din Rm. Vâlcea, în care sens urmam să mi se ceară relații de Cristescu Eugen.

  La orele 12, 30 împreună cu cei doi am plecat să luăm masa la restaurant, unde am găsit la o masă mai mulți ofițeri împreună cu Eugen Cristescu și Generalul Pichi Vasiliu – Ministru de Interne. În timp ce luam masa cu cei doi arătați mai sus a trecut prin fața restaurantului un cetățean îmbrăcat în uniformă de cpt. de artilerie (uniforma armatei române) cu bonetă în mână și cu nasturii desfăcuți la haină. Anton Milcan văzându-l s’a adresat șefului de Poliție Teodorescu spunându-i că ofițerul îmbrăcat în uniformă de căpitan este legionarul Djonat Teodor pe care el l-a filat timp de 6 luni în București când făcea serviciu la Dir. Generală. Atunci Teodorescu Ștefan l-a întrebat de circa 2-3 ori pe Anton Milcan dacă nu greșește, iar acesta susținând cele arătate mai sus am plecat amândoi în urma ofițerului căpitan pe care l-am oprit, iar căpitanul nevoind să se supună s’a petrecut o busculadă între ei.

Ofițerii cari erau la masă cu Eugen Cristescu, văzând brusculada dintre 2 civili și un militar au fugit întracolo cu care ocazie am plecat și eu în acel loc. Ajungând acolo am auzit discuția violentă dintre căpitanul arestat și Colonelul de Jandarmi Ionescu al cărui nume l-am aflat ulterior. Căpitanul adresându-se colonelului i-a spus:«că nu stă de vorbă cu nimeni decât cu Generalul Șteflea sau Mareșalul Antonescu pentru că a venit într’o misiune».-Cu aceea ocazie am văzut la cei 2 polițiști un pistol Bereta, mai multe bancnote a 500 lei și o busolă.

  Colonelul Ionescu a ordonat să fie dus la Postul de jandarmi, iar căpitanul a spus că refuză să meargă la postul de jandarmi și că merge cu cei 2 polițiști pe care îi cunoaște. Eu împreună cu cei 2 polițiști și cu căpitanul am plecat la Postul de Jandarmi Olănești unde Teodorescu Ștefan a încheiat un proces verbal de predarea sus numitului Postului de jandarmi împreună cu corpurile delicte și obiectele găsite asupra căpitanului (suma de 105.000 lei). Proces-verbal pe care l-am semnat atât eu cât și Milcan Anton ca martori. Predarea s’a făcut Plut. Popa.  

După aceasta a venit la Postul de Jandarmi colonelul Ionescu care ne-a cerut să părăsim postul și astfel noi am plecat. După 30 minute am plecat la Rm. Vâlcea și am raportat inspectoratului cele de mai sus menționând că jandarmii au refuzat să-mi dea relații amănunțite în acest sens. Mai târziu am aflat că ei au venit ca să atenteze la viața Mareșalului Antonescu. După ce am citit cuvânt cu cuvânt prezentul proces-verbal de interogatoriu și am constatat că corespunde întocmai cu cele declarate de mine susțin și-l semnez”.  

Comisarul de siguranță nu mințea. Chiar Tudor Djonat recunoștea în prima declarație scrisă cum a fost arestat:  „Ajuns în sat am găsit niște țărani cosind fân pe care i-am rugat să-mi dea explicații cum să ajung la Călimănești sau R. Vâlcea;ei mi-au spus că imediat merg și ei. Mergând am ajuns la un șopron unde am cerut unui om un pic de apă și acesta mi-a spus că nu-i bine să beau apă și mi-a dat țuică. De acolo am luat un băiat să mă conducă;ei mi-au spus că e mai bine să merg la Olănești și de acolo să iau cursa spre R. Vâlcea.  

Am mers circa vre’o două ore și am ajuns la Olănești. Aci ajuns am văzut că era armată multă adică jandarmi și se află Dl. General VASILIU. Eu atunci m’am întors înapoi spre centrul băilor Olănești și aci am văzut de departe niște civili care veneau spre mine;imediat i-am recunoscut că erau polițiști din Prefectura Poliției Capitalei și atunci am fost bucuros că voi putea să-i rog să mă ducă la cei în drept;ei s’au apropiat de mine și au strigat Dl. Djonat, da el în persoană și atunci au tăbărît asupra mea vre’o patru subofițeri de jandarmi, cărora le-am spus d-lor fiți vă rog puțin mai tacticoși și nu faceți din aceasta un spectacol și nici un act de bravură pentru Dvs. Au asistat la aceasta și mai mulți ofițeri de jandarmi și au văzut cât de pașnic și liniștit eram.  

Ceiace mă determină să mă duc la Călimănești sau Rm. Vâlcea era faptul că voiam să mă predau unor autorități care să înțeleagă adevărata situație și să nu caute să-și bată joc de mine și pe spatele meu să-și facă un titlu de glorie înscenând o întreagă poveste, căci știu felul cum procedează șefii de post și modul barbar cum se comportă”.  

„Dacă Mareșalul negocia cu Aliații, deci inclusiv cu sovieticii, de ce s-a încercat lichidarea fizică a lui? Prin descoperirea acestor documente, atentatul de la Olănești devine o bornă de neocolit în istoria neamului românesc“, scrie Florian Bichir.   A aflat Antonescu de tentativa de asasinat ?   Există două opinii pe acestă temă, este de părere istoricul Sorin Oane. Una este că directorul Siguranței, Eugen Cristescu, i-ar fi luat pe Djonat și Gheracostea și i-ar fi dus la Antonescu, care tocmai venise în stațiune la tratament. Mai departe, lucrurile rămân învăluite în mister. Probabil că mareșalul însuși nu a dorit să dea amploare acestui caz. În varianta folclorică, se spune că Vlăsceanu s-ar fi întâlnit cu Antonescu, la vila Scarlat, unde locuia mareșalul când stătea la Olănești. Acesta l-ar fi ascultat și apoi i-ar fi spus : „Dacă or să mă omoare aștia (adică rușii, n.n.), asta-i soarta mea!”  

Cealaltă versiune este că mareșalului nu i s-a adus la cunoștință acest eveniment. Dovezile pledează pentru această versiune. Gheorghe Magherescu, aghiotantul mareșalului, în lucrarea „Adevărul despre Mareșalul Antonescu”, deși pomenește copios șederea acestuia la Olănești, nu amintește de loc incidentul cu „atentatul” dejucat.   Cert este doar faptul că șeful Siguranței vâlcene, Sereghie Iandola, prin adresa 540 /7 august 1944, primește o informație importantă de la garnizoana militară locală și anume că în noaptea de 6 spre 7 august 1944, în jurul Olăneștiului au fost lansați alți 17 parașutiști. Ceea ce înseamnă că un atentat la adresa lui Antonescu ar fi putut fi posibil, grupul lui Miron fiind, mai curând, unul de culegere de informații utile unui asemenea demers.

SURSA: http://adevarul.ro