Asumarea deplină a îngrijirii și educării copiilor în primii ani de viață de către tați e o tendință în creștere în societatea noastră, dar încă destul de puțin răspândită și greu acceptată atât de femei cât și de bărbați. Am discutat de câteva ori aici despre beneficiile implicării taților în educație cu psihologi, dar cred că la fel de important e să împărtășim și istorii personale. Despre experiența sa de părinte cu toate nuanțele sale, dar și despre cum calitatea de părinte și cea de filozof se influențează reciproc, discutăm azi, cu mintea deschisă, cu Andrei Perciun, doctor în filozofie, cercetător la Institutul de Istorie, sectorul Filozofie, lector universitar, tatăl unui băiat de 5 ani.