Cauza se referă la două tinere care au fost reținute de poliție pe 7 aprilie 2009. Ele au fost duse la Comisariatul General de Poliție din Chișinău și obligate de către polițiști să se dezbrace în fața unui bărbat și să facă așezări fiind nude. Procurorii au pornit o cauză penală împotriva a trei polițiști abia peste 9 luni. Unul dintre polițiști a fost ulterior scos de sub urmărire penală, pe motiv că faptele lui reprezentau o contravenție administrativă, iar ceilalți doi au fost condamnați, pentru maltratare, la 5 ani de închisoare cu suspendare.  

CtEDO a constatat că investigația nu a fost promptă. Urmărirea penală a fost pornită peste 9 luni de la data în care informațiile despre infracțiune au devenit cunoscute public. Procurorii nu au reacționat la aceste informații și au așteptat o plângere din partea reclamanților. CtEDO a reiterat că, atunci când o autoritate suspectează un tratament contrar art. 3 al CEDO, ea trebuie să reacționeze din oficiu.

CtEDO a considerat că sancțiunile aplicate polițiștilor sunt incompatibile cu obligația de a preveni maltratarea. Judecătorii i-au sancționat pe cei doi polițiști cu pedeapsa minimă prevăzută de lege (5 ani de închisoare, cu suspendarea executării pedepsei). Ei au invocat că comportamentul acuzaților a fost determinat de agresarea polițiștilor de către protestatari pe 6 aprilie 2009. Art. 3 al CEDO nu permite derogări, nici în cele mai stricte situații. Încercarea Curții de Apel Chișinău de a justifica sancțiunea minimă aplicată polițiștilor prin faptul că ei au acționat într-o situație de tulburare în masă este regretabilă. De fapt, prin suspendarea aplicării pedepsei cu închisoarea, polițiștii au fost exonerați de orice sancțiune penală. Mai mult, pe parcursul procedurilor, polițiștii nu au fost suspendați din funcție. CtEDO a mai notat cu îngrijorare că îngăduința față de polițiștii acuzați de maltratarea reclamantelor nu a fost un incident izolat. Statisticile pentru anii 2011 și 2012 sugerează o tendință generală a instanțelor judecătorești moldovenești de a proteja agenții statului acuzați de maltratare.

Cel de-al treilea polițist, acuzat de amenințarea reclamantelor cu aplicarea forței, a fost scos de sub urmărire penală, pe motiv că fapta lui reprezintă contravenție administrativă (depășirea atribuțiilor de serviciu). Procesul contravențional a fost încetat, deoarece expirase termenul de atragere la răspundere contravențională. Judecătorii au refuzat să anuleze decizia procurorului de scoatere de sub urmărire penală, pe motiv că ar încălca principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi sancționat repetat pentru aceeași faptă (art. 4 Protocolul 7 la CEDO). CtEDO a constatat că, având în vedere contextul în care a avut loc amenințarea, ea reprezenta tratament inuman și degradant. Procurorii și judecătorii nu au motivat în niciun fel de ce faptele celui de al treilea polițist sunt contravenție și nu infracțiune (art. 328 Cod penal), chiar dacă reclamantele au invocat expres acest argument. Procurorii au fost conștienți că prin recalificare ei exonerează persoana de orice răspundere juridică, ceea ce este incompatibil cu obligația de a preveni maltratarea. Interpretarea interdicției de a atrage repetat la răspundere penală, dată de judecători, este incorectă. Această interdicție se referă doar la situațiile care au devenit „irevocabile”. În cazul de față, nu exista o decizie anterioară irevocabilă de atragere la răspundere.

CtEDO a acordat fiecărei reclamante câte EUR 7,500 cu titlu de costuri și cheltuieli și suma de EUR 1,500 pentru cheltuieli de asistență juridică. Reclamantele au fost reprezentate în fața CtEDO de avocatul Vladislav GRIBINCEA, Președintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova.

Sursa: site-ul CRJM