Cererea se referă la neglijența medicală și lipsa unei investigații eficiente a acuzațiilor de neglijență medicală. În special, o anestezie generală pentru o extracție dentară efectuată la 29 noiembrie 2011, în privința celui de-al doilea reclamant – fiul în vârstă de opt ani al primei reclamante – a rezultat într-un stop cardiac și comă cerebrală timp de câteva luni, ceea ce l-a lăsat cu leziuni neurologice grave și paralizie completă.

Urmărirea penală, începută la cererea mamei, Virgilia Căldărari, la 18 septembrie 2012, a fost întreruptă în mai multe rânduri pe motiv că nu ar fi fost comisă nici o infracțiune. Cauza a fost redeschisă de fiecare dată de către judecătorul de instrucție care a constatat deficiențe în anchetă. Ultima redeschidere a fost dispusă pe 17 februarie 2017.

În fața Curții, reclamanții au invocat încălcarea drepturilor lor în temeiul articolelor 3, 8 și 13 din Convenție, susținând că starea de sănătate a celui de-al doilea reclamant s-a deteriorat grav din cauza neglijenței medicale. Totodată, reclamanții susțin că nu au dispus nici de un remediu efectiv prin care să își exercite drepturile în cadrul procedurii civile.

În cele ce urmează, CtEDO a invitat Guvernul Republicii Moldova să furnizeze informații cu privire la îndeplinirea cerințelor procedurale ale articolelor 3 și/sau 8 din Convenție referitor la ancheta efectuată de organele de drept din Republica Moldova, dar și asupra căilor de atac oferite reclamanților de către legislația națională.

În același timp, CtEDO solicită Guvernului să prezinte copii ale documentelor relevante în cazul reclamanților, precum și alte informații cu privire la utilizarea halotanului (preparat anestezic), dar și poziția experților în materie din Republica Moldova.

Avocatul Promo-LEX, Dumitru Sliusarenco susține că: “Lilian Căldărari ar fi putut acum juca fotbal, care era pasiunea lui, sau ar fi putut trece prin prima dragoste sau merge la facultate. Însă erorile și lacunele sistemului medical i-au furat aceste oportunități. Practicile abuzive care tratează uneori pacienții ca pe obiecte pe conveier, procedurile efectuate fără pregătirea prealabilă necesară și impunerea abuzivă a pacienților (sau în acest caz părinților) de a semna acorduri la intervenții fără a li se explica clar riscurile, toate elemente ale acestui caz și simptome ale unui sistem medical deficient. Iar ineficiența sistemului de justiție de a investiga și sancționa astfel de cazuri vorbește despre un cerc vicios, în care nimeni nu este protejat.”