Potrivit sursei citate, cauza se referă la limitarea ilegală a dreptului la libera circulație în interiorul Republicii Moldova, fără careva explicații și aplicarea măsurilor de reprimare (detenție în condiții inumane) pentru încălcarea acestor reguli ilegale de circulație stabilite de regimul de la Tiraspol.

În iunie 2015 reclamantul, a fost ”expulzat” de  structurile de forță de la Tiraspol pentru 6 luni pe motiv că ar fi încălcat regulile de ședere, acesta fiind primul caz de ”expulzare” a unui cetățean de la propriul său domiciliu.

Deoarece în Republica Moldova persoanele intern strămutate nu sunt protejate de legislația Republicii Moldova, reclamantul și-a amenajat un cort pe malul drept al râului Nistru, unde s-a aflat până la expirarea perioadei de ”expulzare”. La 12 decembrie 2015 ”serviciul de migrațiune” i-a permis ultimului accesul în regiune, cu condiția respectării regulilor interne de ședere stabilite de regimul de la Tiraspol.

Abia în 2017, a fost posibil de găsit dovada documentară a motivului unui astfel de tratament, și anume existența unui document ținut în secret de regimul de la Tiraspol: ”Ordinul Ministerului de Interne al RMN” din 14.05.2013, potrivit căruia persoanele a căror drept de ședere este limitat, se împart pe categorii: A, B și C. Cei de etnie caucaziană sunt plasați în categoria A, iar dreptul de ședere nu poate depăși termenul de 10 zile.

În fața Curții, reclamantul a invocat violarea dreptului său cu privire la libertatea de circulație Art.2P.4; a dreptului cu privire la respectul vieții private Art.8 și proprietate art.1P1; a dreptului la libertate  Art.5; a dreptului de a nu fi supus torturii și relelor tratamente garantat de Art.3 și lipsa de remedii efective naționale potrivit articolului 13, pentru a remedia violărilor invocate.

Curtea a adresat părților întrebări legate de existența sau inexistența violărilor sub aspectele invocate de reclamant.